Sf. Mucenita Achilina ; Cuv.Trifilie, Episcopul Levcosiei din Cipru

 

Sfanta Mucenita Achilina

In cetatea Palestinei, care se numeste Vivlos, vietuiau niste crestini care invatasera credinta cea in Hristos de la Sfintii Apostoli. Unul dintre aceia, cu numele Evtolmie, petrecand cu placere de Dumnezeu in cinstita insotire, Domnul i-a dat binecuvantarea Sa, iar femeia lui, zamislind in pantece, a nascut o prunca, pe care a numit-o Achilina. Si cand prunca era de patru luni, maica ei, luand-o, a dus-o la episcopul Evtalie; iar acela, insemnand pe acea copila in numele Domnului nostru Iisus Hristos, a facut-o catehumena si, dupa doua luni, a luminat-o cu Sfantul Botez.

Si cand era de un an, tatal ei, Evtolmie, s-a mutat de la cele pamantesti la cele ceresti, iar maica a crescut-o pe prunca dupa obicei, si, fiind de sapte ani, a invatat-o toate obiceiurile care se cuvin crestinilor. Iar acea copila, cu cat inainta in varsta, cu atat mai mult se umplea de Duhul Sfant si se infrumuseta cu darul lui Hristos, in care a sporit atat de mult, incat, in putinii si nedesavarsitii ani ai tineretilor sale, a calcat si a rasturnat cu barbatie poruncile paganilor imparati pentru inchinarea la idoli, precum va arata cuvantul:

Cand fecioara era de zece ani si chema neincetat pe Dumnezeu in rugaciuni, intru al saptelea an al imparatiei lui Diocletian, un oarecare Volusian, mai mult diavol decat om, a fost pus antipat al tinutului Palestinei.

Si nestiind pe adevaratul Dumnezeu facatorul a toate, a inceput cu toata rautatea a prigoni pe dreptcredinciosii inchinatori ai adevaratului Dumnezeu. Deci multi viteji patimitori ai lui Hristos, sfarsind cu barbatie nevointele lor, s-au invrednicit bunurilor celor nevestejite. intr-acea vreme si fericita fecioara Achilina, care stia bine pe Dumnezeu, adeseori sfatuia pe fecioarele cele de o varsta cu ea, zicandu-le: "Ce va foloseste pe voi cinstirea idolilor celor multi si nesimtitori? Au nu stiti ca cei ce cred in ei si li se inchina lor au nadejde zadarnica, oarba, vatamatoare de suflet si diavoleasca? Caci acei zei, fiind ei insisi morti si neputinciosi, cum pot sa faca bine altora?"

Iar fecioarele cele de o varsta cu ea o intrebau: "Dar tu pe care Dumnezeu cinstesti?" Achilina a raspuns: "Pe Unul Dumnezeu, Care a facut cerul si pamantul, marea si toate cele dintr-insele; pe Acela il cinstesc si Aceluia dupa vrednicie ma inchin, Care din veci a facut bine tuturor celor ce cred intru El si nadajduiesc spre Dansul, ca El este puternic sa faca bine pana la sfarsitul lumii celor ce-L cheama pe El". Atunci cele de o varsta cu ea i-au zis: "Noi am auzit ca pe Dumnezeul cel propovaduit de tine iudeii L-au rastignit pe Cruce, pe care a si murit". Sfanta a raspuns: "Moartea nu are stapanire asupra Lui, pentru ca nu numai El insusi a inviat, ci si pe cei ce murisera cu moarte buna i-a rascumparat cu cinstitul Sau sange si i-a inviat. El, vazand pe om ratacit din calea cea adevarata, a voit a se intrupa si a se face om, ca sa ridice firea noastra cea cazuta si sa o povatuiasca la calea cea mantuitoare, pierzand inselaciunea diavoleasca si daruin-du-ne darul cel impreunat cu adevarul".

Fecioarele acelea au intrebat-o: "Si cine este Acela despre care se spune ca a fost rastignit?" Achilina a raspuns: "Mantuitorul tuturor, iubitorul neamului omenesc, Care a rabdat patimirile de buna voie pentru ca pe omul cel vechi sa-l imbrace in cel nou, prin apa si prin duh. Este Cel care S-a suit pe Cruce, voind sa mantuiasca nu numai pe cei ce vietuiesc pe pamant, dar si pe cei tinuti in iad sa-i dezlege din legaturile mortii; Cel Care inviind a treia zi, a aratat cu adevarat ca, la a doua venire a Sa, are sa fie la toti invierea din morti cea de obste". Atunci cele ce vorbeau cu dansa au zis: "Daca Acela, pentru care tu graiesti, a facut atatea bunatati in lume, atunci pentru ce iudeii, din al caror neam a fost si El, nu il au ca pe un Dumnezeu?" La acestea, inteleptita de Dumnezeu Achilina a raspuns: "Totdeauna neamul jidovesc se abate din calea cea dreapta, si avandu-si sufletul orbit de rautate si cerbicea invartosata, leapada cele ce sunt drepte si adevarate. De aceea s-au lepadat de Acela care le-a facut prea mult bine, dandu-L lui Pilat, spre a fi rastignit pe Cruce".

Acestea graindu-le adeseori fericita cu acele fecioare, Nicodim, unul din slugile antipatului, a auzit cele spuse si, alergand la antipat, i-a spus ca in acea cetate este o fecioara care nu se supune poruncilor imparatesti pentru cinstirea zeilor, socotindu-i de nimic si numindu-i diavoli; iar pe Altul oarecare, rastignit, il propovaduieste Dumnezeu si intoarce si pe celelalte fecioare de la parinteasca cinstire de zei. Acestea aflandu-le antipatul, a trimis pe slujitori sa prinda pe fericita fecioara. Deci Sfanta Mucenita Achilina a fost prinsa spre patimire in al doilea an al antipatiei lui Volusian si al doisprezecelea an de la nasterea sa, si a fost adusa la paganeasca judecata.

Iar antipatul i-a zis mai intai: "Oare tu te impotrivesti poruncilor imparatesti si amagesti pe alte fecioare ca sa nu se supuna zeilor nostri si le indemni sa se inchine Omului Cel rastignit? Au nu stii ca imparatii au poruncit ca pe cei ce marturisesc pe Iisus sa-i dam la tot felul de munci si la pedeapsa cu moartea? Deci lasa si tu pe Cel rastignit si adu cinste si jertfa zeilor celor fara de moarte, ca sa nu ne silesti sa te dam la munci". Fericita Achilina a raspuns: "O, antipate, de ma vei da la munci amare, imi vei fi mijlocitor a capata cununa cea nestricacioasa, pe care astept s-o iau de la Mantuitorul meu; de vreme ce pe El il marturisesc si nu ma voi lipsi de Dansul nicidecum, macar de as fi in cele mai cumplite munci. Pentru aceea nu zabovi, ci scorneste asupra mea tot felul de munci, ca sa ma cunosti ca stau inaintea ta inarmata cu credinta si nu ma tem nici de tine, nici de muncile tale".

Iar Volusian a inceput a o indemna cu cuvinte inselatoare, zicand: "Te vad ca esti inca tanara, bineincuviintata si frumoasa; deci ma milostivesc spre tine, pentru ca de te voi da la munci, atunci indata toate madularele tale cele tinere se vor zdrobi; caci muncitorii sunt nemilostivi si, dupa cumplitele munciri, te vor da la amara moarte si te vor lipsi de tanara de viata, si nu-ti va ajuta Dumnezeul crestinesc pe care II marturisesti". Sfanta a raspuns: "Nu-mi trebuie milostivirea ta, caci, daca ti se pare ca te milostivesti spre mine, cu aceasta mai mult voiesti sa ma vatami; deoarece te sarguiesti sa ma departezi de adevaratul Dumnezeu. Deci te rog sa nu ai mila de mine, ci te arata mai aspru, ca, din rabdarea mea, sa stii ca cei ce nadajduiesc spre Hristos raman nebiruiti".

Deci vazand antipatul ca nu poate nicidecum sa intoarca de la marturisirea ei pe roaba lui Hristos, a poruncit sa o bata peste fata, zicandu-i: "Iata inceputul muncilor! Oare iti sunt dulci si bine primite?" Achilina a raspuns: "O, muncitorule fara de omenie, de vreme ce ai indraznit a bate fata cea zidita dupa chipul lui Dumnezeu, apoi sa stii ca nici Acela, al Carui chip il port, nu te va ierta in ziua judecatii Sale". Judecatorul a spus: "Eu socotesc ca marii nostri zei tin in mainile lor mantuirea a toata lumea, iar in veacul ce va veni asijderea vor avea in stapanirea lor mantuirea tuturor". Zicand aceasta, a poruncit la doi ostasi sa o dezbrace pe fecioara de hainele ei, sa o intinda pe pamant si sa o bata fara de mila, zicand si aceste cuvinte: "Achilino, unde este acum Dumnezeul tau de care ai zis ca nu ma va ierta pe mine la judecata Sa? Sa vina aici si sa te scoata din mainile mele!"

Dupa aceasta a poruncit celor ce o bateau sa inceteze, si a zis catre fericita: "Achilino, asculta-ma pe mine, cel ce te sfatuiesc de bine, lasa-ti salbaticia aceasta si te departeaza de la eresul crestinesc, daca voiesti sa scapi de munci; pentru ca cine a iesit izbavit din mainile mele, nadajduind spre Acela Care singur nu S-a izbavit, fiind rastignit? Si pe cine din cei ce-L cinstesc pe El l-au lasat imparatii nostri sa traiasca?" Sfanta Achilina a raspuns la acestea: "O, prea cumplitule muncitor, socotesti oare ca simt muncile cele puse de tine asupra mea? Sa stii aceasta cu adevarat, ca pe cat tatal tau, diavolul, iti da mestesugiri asupra mea, pe atat si mai mult Dumnezeul meu imi da putere si rabdare!"

Iar Volusian s-a mirat, vazand o vitejeasca marime de suflet ca aceea a fericitei fecioare, apoi a zis: "Te las cateva zile sa te gandesti si sa te inteleptesti a te inchina zeilor, pentru care vei dobandi si viata pe pamant si cinste vrednica de la imparat". Sfanta l-aintrebat: "Cate zile imi vei lasa pentru aceasta?" Volusian a raspuns: "Atatea cate vei voi tu". Achilina a zis: "Te rog pentru aceea ca sa nu-mi lasi sa ma gandesc nici o zi si nici chiar un ceas, pentru ca eu din copilarie am invatat a ma inchina la Unul Dumnezeu si a alerga la Acela Care, petrecand la ceruri, cauta spre pamant!"

Iar Volusian, vazand pe fecioara neschimbata in dragostea adevaratului Dumnezeu, a zis intr-insul: "in zadar sunt sfaturile si ostenelile mele". Si asa maniindu-se antipatul, a poruncit ca sa-i sfredeleasca capul ei prin urechi, cu tepusi de fier inrosite in foc. Si dupa ce muncitorii au facut aceasta, fierbinteala focului i-a strabatut creierii ei si ii curgeau creieri cu sange pe nari. Iar fericita, aflandu-se intr-o patimire ca aceea, se ruga lui Dumnezeu, zicand: "Doamne Iisuse Hristoase, Cel ce m-ai hranit din pruncie si mi-ai luminat gandurile cele ascunse ale inimii cu razele dreptatii si m-ai intarit pe mine cu puterea ta cea tare si barbateasca, ca sa pot sta impotriva vrajmasului diavol; Tu, Cel ce ai descoperit adancurile intelepciunii celei adevarate si mari celor ce cred in Tine, savarseste alergarea nevointei mele si-mi fereste nestinsa faclia fecioriei mele ca si eu sa intru impreuna cu cele cinci fecioare intelepte, in nejntinata Ta camara, ca acolo sa ma invrednicesc a Te slavi pe Tine, implinitorul durerilor mele".

Acestea graindu-le Sfanta Mucenita Achilina, a cazut ca o moarta, din pricina cumplitelor dureri. Iar antipatul, socotind-o ca a murit, a poruncit ca, tarand-o de acolo, sa o arunce afara din cetate spre mancarea cainilor, judecand-o pe dansa nevrednica de ingroparea omeneasca, de vreme ce, defaimand poruncile imparatesti, s-a lepadat de zeii romanilor. Si astfel mucenita a zacut toata ziua aruncata in drum. Iar sosind miezul noptii, ingerul Domnului a venit la fericita si, atingandu-se de dansa, i-a zis: "Scoala-te si fii sanatoasa si, ducandu-te, cearta pe Volusian ca el si sfaturile lui sunt de nimic!" Atunci Sfanta Achilina indata s-a sculat sanatoasa si, laudand pe Dumnezeu, zicea: "Multumescu-Ti Tie, Facatorule al vietii mele, Cel ce mi-ai dat sanatate si din necuratie ai izbavit pe roaba Ta; ca Tu, Doamne, mai inainte de veci ai fost, in veci vei petrece si nu este alt Dumnezeu afara de tine. Deci cu smerenie ma rog Tie, ca, dupa ce voi savarsi nevointa patimirii, la Tine sa ma invrednicesc de cununa slavei Tale si, indulcindu-ma de adevaratele Tale fagaduinte, sa Te laud pe Tine impreuna cu cetele sfintilor Tai, care au patimit pentru Tine". Iar Domnul de sus i-a raspuns ei: "Vino, ca iti va fi tie precum ai cerut!"

Auzind fericita aceasta, s-a veselit foarte mult si a mers in cetate. Si ajungand la portile ei, indata s-au deschis singure. Deci fericita a mers la palatele lui Volusian - pentru ca o povatuia pe ea ingerul Domnului; si intrand acolo fara sa fie oprita de cineva, a stat inaintea antipatului pe cand el dormea. Iar antipatul, desteptandu-se din somn si vazand-o pe ea stand inaintea sa, s-a inspaimantat si, chemand pe servitorii sai, le-a zis: "Cine este aceasta care sta inaintea ochilor mei?" Iar ei, aducand lumanari, au zis: "Aceasta este cu adevarat Achilina, care, fiind moarta dupa bataile cele multe, ai poruncit sa fie aruncata afara din cetate spre mancarea cainilor". Acestea auzindu-le antipatul, mai mult s-a inspaimantat si a poruncit ca, luand-o pe ea, sa o pazeasca pana dimineata. Iar dupa ce s-a facut ziua, a adus-o pe ea inaintea judecatii sale si a intrebat-o: "Oare tu esti Achilina? "

Sfanta a raspuns: "O, om fara de lege! La ochii inimii tale fiind orbit de tatal tau, diavolul, oare nici cu ochii cei trupesti nu vezi? Eu sunt Achilina, roaba Domnului, si stau in fata ta". Iar antipatul, stergandu-si ochii cu mana, a ramas intru nepricepere si zicea intru sine: "Daca n-a murit cand i-am gaurit capul si cand i-am scos creierii, ce fel de munci pot sa o vatame pe ea?"

Spunand aceasta, a poruncit sa o taie, zicand: "Pe Achilina, aparatoarea necuratului eres crestinesc, cea tanara cu anii, dar mare fermecatoare, care nu a cinstit pe zeii cei fara de moarte si nici nu s-a supus imparatestilor porunci, pe aceea noi ne-am ostenit mult a o pleca de la o nebunie ca aceasta, dar n-am putut sa o intoarcem. De aceea, dupa multe munci, care nu s-au atins catusi de putin de acea fermecatoare, poruncim ca, scotand-o afara din cetate, sa i se taie capul".

O osanda de moarte ca aceasta luand fericita fecioara, a mers afara din cetate, la locul cel de taiere, la care ajungand, a cerut voie un ceas sa se roage lui Dumnezeu. Deci, ridicandu-si ochii spre cer, zicea: "Doamne Dumnezeul meu, Atotputernice, multumesc Tie ca mi-ai aratat sfarsitul patimirii mele. Pe Tine Te slavesc, Dumnezeul meu si facatorul tuturor, ca nu in desert mi-am savarsit masura alergarii mele. Te binecuvintez pe Tine, Ziditorule a toate, ca pe muncitor l-ai rusinat, iar pe mine ma invrednicesti cununii celei nestricacioase. Deci primeste in pace sufletul meu, ca, lasand pe cele pamantesti, sa castig pe cele ceresti". Astfel rugandu-se fericita, i-a venite un glas din cer, zicandu-i: "Vino, fecioara aleasa, ceea ce ai calcat mania muncitorului si ai sfaramat boldul diavolului prin nevointa ta, primeste rasplatirea cea gatita tie".

Acest glas venind de sus spre dansa mai inainte sa-si ridice calaul sabia spre grumazul sau, sfanta mucenita a lui Hristos a adormit desavarsit cu somn de moarte. Iar calaul, chiar vazand ca mucenita isi daduse sufletul sau, nu a trecut cu vederea porunca antipatului, ci a taiat cu sabia capul cel mort al fericitei fecioare si a curs din rana lapte in loc de sange. Iar crestinii care erau acolo, luand moastele ei cele mai scumpe decat margaritarul, ungandu-le cu aromate de mult pret si invelindu-le cu panze subtiri si noi, le-au ingropat in mormant, cu cinste, in cetatea Vivlos; iar de la mormantul ei se dadeau bolnavilor multe tamaduiri intru slava lui Hristos, Dumnezeul nostru, Cel impreuna slavit cu Tatal si cu Sfantul Duh, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

.

12 Februarie 2009

Vizualizari: 2356

Voteaza:

Sf. Mucenita Achilina ; Cuv.Trifilie, Episcopul Levcosiei din Cipru 5.00 / 5 din 1 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE