Sfantul Mucenic Miron
Sfantul Miron preotul a trait in Ahaia, pe vremea paganului imparat Deciu, fiind ighemon in acea tara Antipatru. El era de neam cinstit si bogat, bun la obicei si avand dragoste fierbinte catre Dumnezeu si catre oameni; si era cu toata viata placut lui Dumnezeu.
Iar in ziua Nasterii Domnului nostru Iisus Hristos, intrand Antipatru in biserica crestineasca ca sa prinda pe crestinii adunati si sa-i schingiuiasca, Sfantul Miron umplandu-se de ravna, a defaimat pe ighemon cu mustrari si l-a ocarat. Deci l-au prins, l-au chinuit cumplit si, spanzurandu-l de un lemn, l-au strujit cu unghii de fier si l-au ars cu foc. Si fiind aruncat intr-un cuptor incins, a iesit foc din cuptor si a ars 150 de slugi pagane, care stateau imprejur. Iar sfantul era pazit cu darul lui Hristos si binecuvanta pe Dumnezeu, stand viu si nevatamat in mijlocul cuptorului. Si se vedeau in vapaie sfintii ingeri inconjurandu-l si prefacand focul in racorire.
Apoi, cuptorul stingandu-se si sfantul iesind din el fara vatamare, il sileau sa se inchine idolilor. Si nesupunandu-se el, ighemo-nul a poruncit sa-i jupeasca pielea de pe dansul in curele, de la umeri pana la picioare. Iar mucenicul, rupand o curea de pe sine, a aruncat-o in fata ighemonului. Deci iarasi a fost strujit cu unghii de fier peste trupul cel jupuit, apoi s-a dat fiarelor spre mancare, dar sfantul a ramas nevatamat de ele. Si vazandu-se ighemonul Antipatru rusinat de Miron, rabdatorul de chinuri al lui Hristos, s-a umplut de manie si de nebunie si s-a ucis singur cu mainile sale, pierind cu sunet si dandu-si necuratul sau suflet diavolilor in iad spre vesnica munca.
Iar Sfantul Mucenic Miron a fost dus in cetatea Cizicului si acolo, taindu-i-se capul, s-a sfarsit, dandu-si sfantul sau suflet in mainile lui Dumnezeu. Deci, luand cununa muceniceasca, a intrat intru bucuria Domnului sau.
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.