Sfantul Mucenic Eutihie

Sfantul Evtihie avea ca patrie Sevastopolul. El, auzind de buna vestire a lui Hristos, si-a lasat parintii si rudele si s-a apropiat de iubitul ucenic al lui Hristos, de Apostolul Ioan Cuvantatorul de Dumnezeu. Deci, urmand obiceiurilor lui si fiind urmator vietii aceluia, invatase de la dansul cereasca intelepciune, si scosese darul lui Dumnezeu ca dintr-un izvor.

Umplindu-se el de rivna apostoleasca, a dezradacinat din temelie inselaciunea idoleasca. Asemenea si pe Sfantul Apostol Pavel aflindu-l, ca steaua pe soare, i-a urmat lui, ostenindu-se impreuna cu dansul in propovaduirea cuvantului si rabdand barbateste toate primejdiile.

Pentru aceea este numit ucenic al amandurora, al Sfantului Evanghelist Ioan Cuvantatorul de Dumnezeu, si al Sfantului Apostol Pavel. Numindu-se el apostol - intre cei mai mici apostoli -, desi nu se afla in numarul celor saptezeci de apostoli, insa s-a cinstit cu numire apostoleasca, ca unul ce s-a ostenit cu cei mai mari apostoli intru buna vestire a lui Hristos si ca unul ce a fost sfintit de dansii episcop la slujirea cuvantului si la jertfe. Evtihie a strabatut multe tari, propovaduind pe Hristos, nu numai cu dansii, ci si singur. El nu umbla singur, ci avea calator impreuna pe ingerul lui Dumnezeu, care il intarea si ii spunea mai inainte cele ce avea sa i se intample. El suferea pretutindeni legaturi si batai, si patimea cu barbatie pentru Domnul sau.

Odata, fiind chinuit de foame in temnita, i s-a adus piine de o mana nevazuta, cu care se intarise atit, incat socotea muncile intru nimic. Iar cand l-a dezbracat ca sa-l chinuiasca, si cand i-a strujit trupul cu unghii de fier, a curs din cinstitul lui trup, mir de buna mireasma si a umplut vazduhul de buna mirosire. Dupa aceea, fiind aruncat in vapaia focului, s-a auzit tunet din cer si s-a pogorat o ploaie mare, incat a stins focul; iar sfantul a ramas viu si nevatamat, slavind pe Dumnezeu. Altadata a fost dat spre mancare fiarelor; dar si acelea s-au imblinzit inaintea fetei lui, si s-au facut ca niste miei.

Ceea ce este mai de mirare, este faptul ca unui leu, dandu-i drumul asupra lui, acela a grait cu glas omenesc, propovaduind maririle Mantuitorului Hristos. Atunci s-au mirat si s-au spaimantat toti, care se uitau la acea priveliste. Dar ce minune este pentru ca Cel ce a putut de demult sa deschida gura magarului lui Valaam, sa vorbeasca ca oamenii, oare nu putea sa randuiasca gura leului ca sa graiasca omeneste, spre mustrarea si rusinarea paganilor, si spre marirea atotputerniciei Sale? Deci si aici tot Domnul este, cum a fost si acolo, facand minuni. Insa cum Sfantul Apostol Evtihie si-a savarsit nevointa alergarii sale, despre aceasta se povesteste in Prolog ca s-a sfarsit fiind adus legat de la Efes in patria sa, Sevastopol. Slujba din Minei pomeneste in ce chip s-a sfarsit, zicand ca i s-a taiat capul cu sabia, fiind incununat de Iisus cu coroana biruintei.

Nota - Unii povestesc despre Sfantul Evtihie ca ar fi fost tot acela care se pomeneste in Faptele Sfintilor Apostoli la cap.3. Era un tanar oarecare, anume Evtihie, care, sezand la fereastra, ametit de somn, a cazut jos din acea casa, de la randul al treilea si, murind, l-a inviat Sfantul Apostol Pavel. Dar de aceasta instiintare vrednica de credinta n-am aflat inca, si nu se pare sa fi fost tot acel Evtihie care a cazut, caci era din Troada, precum se arata tot in cap. 3 al Faptelor Apostolilor, care zice: Am venit in Troada. Patria acestui apostol Evtihie care se cinsteste acum era Sevastopolul.

Deci, cetatea Troada este in Frigia, iar Sevastopolul in Palestina. Desi zic cei ce socotesc ca Evtihie este unul si acelasi cu tanarul din Troada, care a cazut din casa de la randul al treilea, fiind ucenic al Sfantului Ioan cuvantatorul de Dumnezeu, insa nu se potriveste cu sfarsitul. Aceia spun de Evtihie, care este in Faptele Apostolilor, ca a propovaduit in Spania, si acolo s-a dus la Domnul. Iar acest Evtihie care se cinsteste acum, aducandu-se de la Efes in Sevastopol, patria sa, s-a sfarsit prin taiere cu sabia.

.