CUVANT INAINTE

• « Inapoi
• Inainte »

In contextul actual al vietii, cand progresul tehnic i-a dat omului tot mai multe griji si l-a facut sa se instraineze de Dumnezeu, se constata frecvente cazuri de imbolnaviri, unele incurabile. Insa omul, orbit fiind sufleteste, cauta doar vindecarea corpului prin metode chimioterapeutice, ceea ce nu duce la redobandirea deplina a starii de sanatate.

Viata este cel mai mare dar pe care omul l-a primit de la Dumnezeu. Si aceasta isi are propriile legi lasate de Dumnezeu si transmise noua prin Sfanta Scriptura si Sfanta Traditie. Ori de cate ori aceste legi sunt incalcate de oameni, adica se desacralizeaza viata, apare un dezechilibru intern si acest dezechilibru este starea de boala, ca urmare a pacatului.

Viata trupului este sufletul, iar viata sufletului este Dumnezeu. Doar un trup unit cu sufletul sau este viu si doar un suflet unit cu Dumnezeu este un suflet plin de viata. Din acest motiv, sacroterapia este o metoda de vindecare care se adreseaza atat sufletului cat si trupului, pentru restabilirea starii de sanatate, pentru revenirea la adevarata viata, pe care omul a avut-o inainte de cadere. Deci, terapia bolilor este in primul rand resacralizarea vietii, fara care simpla chimioterapie nu va avea succes, daca nu s-a eliminat cauza dezechilibrului care este pacatul, prin care omul s-a instrainat de izvorul vietii - Dumnezeu. Daca nu se vindeca mai intai sufletul care este viata trupului, atunci trupul se va afla intr-un permanent dezechilibru, care in final va duce la moarte. Insa boala, suferinta si moartea nu sunt stari firesti ale omului, ele sunt urmarea pacatului, iar ceea ce omul trebuie sa omoare in el pentru redobandirea starii de sanatate si viata vesnica, este tocmai pacatul. Acest lucru ne invata sacroterapia prezentata in aceasta carte, prin mjloacele pe care Biserica Ortodoxa ni le pune la indemana, asa cum ne-au fost lasate de Dumnezeu si cum Sfintii Parinti ni le-au transmis noua.

Binecuvantam aparita acestei carti care vine sa completeze alte lucrari asemanatoare, aratandu-ne totodata metodele sacre prin care omul - ca fiinta pamanteasca - poate si trebuie sa-si implineasca vocatia sa cereasca.

Duminica izgonirii lui Adam din Rai,
Calinic, episcop de Arges si Muscel

21 februarie 1999

DIN PARTEA AUTORULUI

Cu ajutorul Preabunului nostru Mantuitor si al Preacuratei Sale Maici, am cautat, in acest indrumar, sa plasez problematica bolilor trupesti si sufletesti contemporane in aceasta dimensiune a Universului, in care fiecare om sa-si regaseasca locul, sa-si recunoasca neputinta si, cu ajutorul lui Dumnezeu, sa paseasca pe drumul desavarsirii.

Acum stim ca singura cale ce ne poate cu siguranta purifica sufletul si trupul, este aceea a Crucii si a suferintei, deoarece toate pacatele cer curatirea prin suferinta a celui ce le-a facut.

Sa acceptam deci suferintele cat suntem pe pamant, sa le induram cu rabdare si sa rugam pe Bunul Dumnezeu sa ne stearga pacatele aici pe pamant, ca dincolo sa scapam de ispasirea lor.

Nu stiu daca am reusit sa fac acest lucru, mai ales ca aceasta lucrare este prima mea carte ce vede lumina tiparului, dedicata cititorilor romani in suferinta, sperand din toata inima sa am ingaduinta dumneavoastra.

Prin acest indrumar, am dorit sa dau, cu nevrednicie, o mana de ajutor fratilor crestini aflati in neputinta si preotilor iubitori de Hristos, care fac misiune evanghelica si se ostenesc pentru apararea dreptei credinte si mantuirea credinciosilor ce li s-au incredintat. De aceea, rog pe preotii si credinciosii care vor citi acest indrumar sa nu ma uite pe mine pacatosul la sfintele lor rugaciuni.

Ampla bibliografie, existenta in tezaurul patristic pe aceasta tema, ma obliga inca de pe acum, la o revizuire, in viitorul apropiat, iar sfaturile dumneavoastra imi vor fi de un nepretuit ajutor.

Multumesc Bunului nostru Mantuitor, Iisus Hristos, ca a binecuvantat cartea aceasta sa vada lumina tiparului.

Multumesc Prea Sfintitului Calinic, Episcopul Argesului si Muscelului ca a dat inalta binecuvantare de tiparire a acestui indrumar. Multumesc tuturor colaboratorilor care au contribuit, dupa putere, la buna reusita a cartii de fata.

Doresc ca aceasta lucrare sa fie spre lauda lui Dumnezeu, Celui in Treime preamarit, spre cinstea tuturor Sfintilor Lui, spre folosul sufletesc si trupesc al binecredinciosilor nostri crestini si spre mantuirea sufletului meu, in ziua cea mare a judecatii pe care o astept.

MIHAI POPA

Manastirea Brazi

INTRODUCERE

Sprijiniti de mult Milostivul Dumnezeu, dorim ca acest indrumar sa fie in primul rand o calauza catre Imparatia lui Dumnezeu, iar alegerea acestui drum sa ne aduca mult dorita sanatate sufleteasca si trupeasca.

Orice boala porneste dintr-o problema spirituala, care a dus la indepartarea Harului Dumnezeiesc, iar procedeele de vindecare, care nu se adreseaza decat trupului, nu au, din acest motiv, decat putini sorti de izbanda.

Este necesar sa cunoastem ca vindecarea de o boala are mai multe etape si anume:

-vindecarea clinica;

- vindecarea paraclinica;

- vindecarea bacteriologica;

- vindecarea imunologica;

- vindecarea sufleteasca.

Prin vindecarea sufleteasca se incheie practic procesul vindecarii, avand durata cea mai lunga. Ea incepe odata cu hotararea de a veni la parintele duhovnic si a implini Taina Spovedaniei, dupa toate randuielile ei, si se incheie la implinirea canonului dat de duhovnic, constituind in esenta tratamentul sufletesc.

Nerealizarea acestei trepte de vindecare nu va duce decat la mutarea bolii dintr-o regiune in alta a corpului, fara a obtine succesul deplin.

In toate minunile de vindecare pe care le-a savarsit Domnul nostru Iisus Hristos, iertarea pacatelor pe care o realiza era urmata de vindecare. Prin iertarea pacatelor, se rupea astfel legatura dintre cauza si efectul bolii.

"Si vazand Iisus credinta lor, i-a zis slabanogului:

Fiule, iertate iti sunt pacatele tale!

Zic tie: Scoala-te, ia-ti patul tau si mergi la casa ta."(Marcu 2, 5, 11)

A sosit vremea ca Biserica sa preia practica organizarii unor institutii de sanatate moderne, preluand si dezvoltand exemplul institutiilor organizate prin lucrarea Sf. Vasile cel Mare, in care sa fie puse in valoare atat progresul medicinei pana la aceasta data cat si valoarea Harica a Sfintelor Taine pe care le-a instituit Domnul nostru Iisus Hristos, aducandu-ne aminte ca Harul vindecarii vine numai de la Dumnezeu.

In trecut, Biserica, prin slujitorii ei, a influentat intreaga viata spirituala a poporului, dand nastere si la o atmosfera de sanatate si curatie morala. Nadajduim sa o faca si in viitor. Daca lucrul acesta a fost posibil atunci cand mijloacele ii erau modeste, putem spera ca, si pe viitor, Biserica va materializa acest proces de insanatosire, pentru ca va darui omului sanatate sufleteasca si trupeasca, bineinteles daca slujitorii ei vor continua sa cultive cu sfintenie aceleasi raporturi de suflet cu credinciosii, pe care le-au creat inaintasii lor.

Pentru ortodocsi, Biserica este o realitate sacra, nu o simpla institutie lumeasca, avand dimensiuni sociologice, terapia spirituala practicata in Ea facand parte integranta din procesul mantuirii. Aceasta terapie spirituala are drept scop vindecarea chipului alterat prin pacat si dobandirea asemanarii cu Dumnezeu.

Calea catre aceasta asemanare se poate desfasura doar in sanul Bisericii, prin Sfintele Taine.

Vindecarea spirituala presupune un efort al omului, aflat pe aceasta cale, catre asemanarea cu Creatorul, un efort bazat pe smerenie si pocainta, care-l va purifica, il va ilumina si-l va indumnezei.

Comunicarea cu Dumnezeu nu se poate realiza decat prin Biserica, sub ascultarea ei: "Supune-te Domnului si roaga-L pe El" (Ps. 36 ,7 )

Dimensiunea slujirii sociale, Biserica a primit-o de la Sfantul Apostol Pavel, care strangea ajutoare materiale in Asia Mica pentru fratii din Ierusalim.

Astazi, aceasta dimensiune este slabita, fiindca o jumatate de secol de comunism a restrans continuu posibilitatile Bisericii de a-si implini rolul in societate. "Vremea este sa lucreze Domnul, ca oamenii au stricat legea Ta". (Ps. 118, 126 )

In momentul actual, cand ne confruntam cu aparitia unui numar mare de boli fara leac, opera de caritate a Bisericii trebuie sa duca la infiintarea lacaselor de sanatate manastiresti (bolnite), spitalicesti si satesti in care sa se produca vindecarea crestinilor, pentru ca vietile noastre sunt in mainile Domnului si nu in catastifele spitalelor, iar clipa si ceasul pieirii nu sunt cunoscute decat Domnului. Prin urmare, ceea ce se intampla cu noi nu este in mainile noastre, ci ale Domnului.

"Ci si perii capului nostru, toti sunt numarati.

Nu va temeti, voi sunteti mai de pret decat multe vrabii". (Luca 12, 7)

Nici o viata rostuita dupa Cuvantul Domnului nu are cum sa se iroseasca. Domnul nostru are grija de fiecare din noi si tot El, precum un semanator, nu iroseste nimic din putinatatea sau bogatia experientelor pe care le-a daruit pe aceasta lume. "Caci unele le face Dumnezeu prin departarea Sa de om, altele prin cercetare, iar altele prin purtarea de grija".

Lucrarea ne va ajuta sa cunoastem ce comportament trebuie sa adoptam in situatiile patologice si ce este necesar sa implinim rapid pentru restabilirea armoniei depline.

Continutul lucrarii va viza urmatoarele probleme:

I - Aspecte privind sanatatea, boala, vindecarea;

II - Etapele restabilirii sanatatii sufletesti si trupesti;

III - Imunoterapia trupeasca si sufleteasca;

IV - Scopul vietii crestine.

Indrumarul urmareste si scopul duhovnicesc, patriotic al educarii iubitilor nostri coreligionari dupa dreptarul ortodoxiei cu redobandirea binecuvantarii, pacii si milei divine, progresarii in tot lucrul bun, care va aduce statornica fericire vremelnica si vesnica.

E necesar sa alegem cu totii drumul unei vieti curate, inspirata de cuvantul Domnului, beneficiind si de eficienta terapiilor naturiste, care au in spate o stiinta milenara: aceea a ierburilor de leac.

Trebuie ca fiecare sa observe, sa se supravegheze zilnic pentru a nu se asemnui celor despre care aminteste psalmistul: "Si, omul in cinste fiind, n-a priceput; alaturatu-s-a dobitoacelor celor fara de minte si s-a asemanat lor" (Ps. 48, 12 ), iar cei ce se vad cazuti, sa se osteneasca a se ridica, caci pot face aceasta cu darul lui Dumnezeu.

Acum, la cumpana dintre milenii, poporul nu trebuie sa uite ca Biserica crestina este singura in masura, prin puterea Harului Duhului Sfant primit de la Iisus Hristos, sa continue opera de vindecare a societatii. Sa nu uitam cuvintele Mantuitorului nostru Iisus Hristos "Eu sunt CALEA, ADEVARUL, INVIEREA SI VIATA; cel ce crede in Mine, chiar daca va muri, va trai. Si oricine traieste si crede in Mine nu va muri in veac". (Ioan 11, 25 ,26 )

Daca vom ramane statornici sub ascultarea Bisericii si a slujitorilor ei, atunci se vor adeveri si pentru viata religioasa a poporului nostru, cuvintele Sfantului Ioan Gura de Aur: "Nadejdea noastra este Biserica, adapostul nostru Biserica si mantuirea noastra tot numai Biserica".

Dorim ca putinele lucruri pe care le-am adunat in acest indrumar sa ajunga acolo unde trebuie, adica in cugetele si sufletele care au nevoie de ele.

Sa ne silim, cu o sfanta intrecere, a ne lumina, a veghea si a ne ruga lui Dumnezeu, cu cea mai curata, inteleapta si inflacarata credinta.

• « Inapoi
• Inainte »

› ‹

Indrumar de spovedanie

Indrumar pentru Spovedanie