Bartolomeu Anania, pe numele de mirean Valeriu Anania, s-a nascut pe 18 martie 1921, in comuna Glavile, judetul Valcea. A trecut la cele vesnice pe 31 ianuarie 2011.
Mitropolitul Bartolomeu Anania
In mediile bisericesti si culturale din Romania este arhicunoscut Mitropolitul Clujului, Bartolomeu Anania. De aceea, nu-mi propun sa trec in revista - si nici n-as putea-o face complet - misiunea duhovniceasca, scriitoriceasca si administrativa a inalt Prea Sfintiei Sale. Si totusi, ma voi referi, in treacat, la monumentala editie jubiliara a Sfintei Scripturi din 2001, pe care a diortosit-o si adnotat-o dupa Septuaginta, lucrare mare care i-a solicitat peste zece ani de "munca de ocnas", cum singur marturiseste.
Inalt Prea Sfintia Sa, insa, n-a fost doar metaforic "ocnas" al lui Hristos, ci si in modul propriu al cuvantului. A facut ani grei de temnita pentru convingerile sale, in vremea cand cei fara de Dumnezeu doreau sa anihileze tot ce era spiritual si romanesc. Dupa ce, in anul 1947, a fost expulzat din Universitatea din Cluj, in urma grevei studentesti pe care o condusese, a ratacit fugar din loc in loc "urmarit de poterele politiei politice", pentru o vreme a ajuns ucenic al vrednicului de pomenire Patriarh Justinian. Ii era diacon si bibliotecar. Ca sa nu-i tihneasca nici la palatul patriarhal, securitatea il urmarea cu o "vigilenta" draceasca. In acest sens primea sau smulgea informatii de la cei ce ajungeau in tangenta cu dansul. Voi da cateva exemple.
Maica Olimpiada Litescu de la Manastirea Viforata ajunsese arestata. Pe 20 mai 1958 era supusa la o ancheta strasnica, care a durat de la orele 10 pana la orele 13. Nu era singura, ci una dintre nenumaratele anchete, instrumentata in asa fel incat s-o duca la epuizare fizica si sufleteasca, cu scopul de a o determina sa relateze cat mai multe amanunte care-i interesau pe anchetatori.
Printre altele, referitor la ierodiaconul Bartolomeu Anania, maica Olimpiada Litescu declara: "Imi reamintesc ca prin 1955-1956 a tinut un alt simpozion literar cu piesa "Miorita" la care au luat parte mai multe calugarite ca: Stareta Veniamina Raducu, Filareta Lilovici, Fevronia Constantinescu, Cipriana Lichintau, Maftidia Grancea, Anastasia Stoica, Florica loan, Trifilia Enache si eu. De asemenea, a mai luat parte inginerul Radu Georgescu din Targoviste, fata preotului Bisericii Cutitul de Argint din Bucuresti, al carei nume nu-l cunosc, un functionar de la Patriarhie cu fiul sau, al caror nume nu-l cunosc."
Pana aici totul e in regula. Nu se putea sa nu recunoasca lucruri pe care poate, pe alte cai, securitatea le cunostea. Ce urmeaza insa este o marturie a starii de labilitate la care poate fi adusa persoana umana prin tortura si teama. "Dupa felul cum Anania Bartolomeu, continua maica Olimpiada, ne-a expus piesa "Miorita" - compozitie a sa - am observat ca avea un substrat politic reactionar, prin faptul ca eroina care era "Miorita" cerea sa fie "eliberata". Eroina care, de fapt, intruchipa - dupa felul exprimarii - pe oamenii care nu agreeaza regimul din R.P.R."
O alta amintire "pretioasa" a maicii Olimpiada, smulsa in aceleasi conditii, spune ca "acum un an (1947), primavara, in timp ce veneam dinspre via manastirii eu, Veniamina, si preotul Teofil, precum si Anania Bartolomeu, am discutat despre evenimentele politice internationale si, intrebat Batolomeu in legatura cu aceste probleme, a raspuns ca dupa cum citeste in ziare situatia se prezinta destul de incalcit si crede ca are sa se faca razboi. Alte discutii n-am mai purtat, fiindca am observat dupa felul raspunsului ca este un om retinut."
Un alt anchetat, al carui nume n-am reusit sa-l descifrez, i-a relatat anchetatorului ca "in jurul Patriarhiei s-au adunat foarte multi fosti politicieni eliberati din inchisoare sau care inca nu au fost descoperiti. Acestia se afla atat in randul preotilor, a personalului administrativ, a salariatilor din intreprinderea Patriarhiei, cat si in corala. A pomenit de insasi bibliotecarul Patriarhiei, care indeplineste si functia de secretar personal al Patriarhului Justinian."
Ii interesa pe securisti si implicarea ierodiaconului Bartolomeu Anania in "activitatea subversiva desfasurata la gruparea clandestina condusa de Teodorescu Alexandru (Sandu Tudor)". In acest sens l-au interogat pe venerabilul duhovnic si teolog Benedict Ghius, cunoscut participant la intalnirile de la Rugul Aprins. La un moment dat anchetatorul i-a poruncit: "Vorbeste dumneata despre participarea lui Anania Vartolomeu la discutiile si activitatea dusmanoasa pe care ati desfasurai-o in cadrul grupului subversiv." Raspunsul a fost admirabil: "Anania Valeriu nu a avut nici o atitudine dusmanoasa la intrunirile subversive la care a participat. El nu a luat parte nici la ascultarea emisiunilor posturilor de radio imperialiste."
Si totusi, ce facea Anania Valeriu de nu le era pe plac celor de la Interne. A fost nevoit sa raspunda parintele Benedict Ghius: "Numitul Anania Valeriu a luat parte la intrunirile subversive care au avut loc la domiciliul lui Mironescu Alexandru si Joja Constantin. In cadrul intrunirilor respective, Anania Valeriu a participat la discutiile ce erau purtate in legatura cu evenimentele politice din perioada respectiva. De asemeni, Anania Valeriu a luat parte la citirea unor lucrari scrise de unii membri ai grupului cum a fost Voiculescu Vasile, care a citit o piesa cu un subiect istoric."
Erau foarte "curiosi" cum s-au cunoscut cei doi si cum au ajuns prieteni. Le-a raspuns parintele Benedict: "Preotul Anania Valeriu-Vartolomeu este bibliotecarul Patriarhiei. Pe susnumitul l-am cunoscut in anul 1942 la Manastirea Antim din Bucuresti cand s-a calugarit, pe atunci fiind absolvent al Seminarului Teologic din Bucuresti. Dupa ce s-a calugarit, Anania Valeriu s-a inscris la Facultatea de Teologie din Bucuresti, insa datorita unor dificultati cu un profesor, a fost nevoit sa paraseasca Facultatea si a plecat la Cluj, unde s-a inscris la Facultatea de Medicina. Din cate cunosc eu, insa, nici la Cluj nu a stat prea mult, intrucat participand la niste manifestari studentesti, nu cunosc cand au avut loc si care era scopul lor, a fost luat in urmarire de catre organele de stat, mutandu-se la Sibiu, unde si-a continuat studiile teologice, dupa care s-a reintors la Bucuresti la Patriarhie, unde a primit diferite insarcinari". Cam schematic, dar real.
In mare incurcatura a fost pus parintele Benedict Ghius ascunzand faptul ca poetul Radu Gyr a fost adus la el pentru spovedanie de catre Parintele Anania. Pe 14 iunie 1958 a negat acest lucru si, totusi, pe 5 august a fost nevoit sa recunoasca: "Subsemnatul, in procesul verbal de interogatoriu din 14 iunie 1958 cu privire la legionarul Radu Gyr, nu am aratat adevarul, ascunzand faptul ca mai inainte de-a veni acesta la mine mi-a vorbit despre el Parintele Anania Vartolomeu, cu care am organizat intalnirea cu Radu Gyr, asa dupa cum am declarat. Am ascuns acest fapt cu scopul de a nu fi arestat Parintele Anania Valeriu - Vartolomeu."
Mai greu o fi tras in balanta amanuntul smuls unui anume Nicolae Vasile Veniamin care amintea despre o valiza cu carti si materiale "compromitatoare" pe care Parintele Anania i-ar fi dat-o sa o duca la Manastirea Polovragi. Oricum, curajul de a infrunta sistemul ce se instala, chiar asa cu mijloace spirituale, era mare. Si l-a platit cu varf si indesat.
Pentru cele ce se pot intelege din succintele relatari de mai sus, pentru faptul ca a dorit sa-L slujeasca cu darzenie pe Hristos si Biserica Lui, pentru ca a condus greva antirevizionista si anticomunista din 1946 de la Cluj, Tribunalul Militar Ploiesti l-a condamnat in 1958 la 25 de ani munca silnica pentru "uneltire contra ordinii sociale". L-a tinut Dumnezeu sanatos si, in 1964 - cand au fost amnistiati detinutii politici - a iesit din Penitenciarul de la Aiud, reintrand in slujba Domnului, fiind astazi Mitropolit al Clujului.
IPS Andrei Andreicut
IPS Bartolomeu Anania, Mitropolitul Clujului, Albei, Crisanei si Maramuresului s-a nascut pe 18 martie 1921 in localitatea Glavile, judetul Valcea. A urmat scoala primara intre anii 1927-1933, iar in perioada 1933-1941 a fost elev al Seminarului Central din Bucuresti. Pe 2 februarie 1942 a fost tuns in monahism la Manastirea Antim din Bucuresti, primind numele Bartolomeu. Pe 15 februarie este hirotonit ierodiacon. In perioada 1941-1948 urmeaza studii superioare de Teologie la Bucuresti, Cluj si Sibiu, fiind absolvent al Academiei Teologice "Andreiane" din Sibiu.
A fost asistent la Catedra de Istorie bisericeasca Universala de la Institutul Teologic Universitar din Bucuresti, intre anii 1950-1951, decanul Centrului de indrumare misionara si sociala a clerului de la Curtea de Arges, intre 1951 si 1952, si directorul Bibliotecii patriarhale, in perioada 1952-1958. In anul 1958 este condamnat politic la 25 de ani de munca silnica, pentru "uneltire contra ordinei sociale"; inchis la Securitate, Jilava, Pitesti si Aiud; eliberat dupa sase ani si doua luni, in 1964, prin decret general de gratiere. In 1964 este numit, din nou, director al bibliotecii patriarhale.
Din 1965 pana in 1976 functioneaza, in cadrul Arhiepiscopiei Misionare Ortodoxe Romane din America si Canada, ca secretar eparhial, consilier cultural, secretar general al Congresului bisericesc, director al Cancelariei eparhiale, director al Departamentului Publicatiilor, reprezentant al relatiilor interbisericesti. Este membru in doua comisii ale Conferintei Permanente a Episcopilor Ortodocsi din America de Nord si de Sud: Comisia Ecumenica si Comisia de Studii si Proiecte.
Pe 29 octombrie 1967 primeste harul preotiei, fiind hirotonit de episcopul Victorin al Americii. Mai tarziu, Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane ii acorda rangul de arhimandrit. Ulterior, este distins - pe linie bisericeasca - cu "Crucea patriarhala", "Ordinul Sfantului Mormant" al Patriarhiei Ierusalimului, "Ordinul Sfintilor Apostoli Petru si Pavel" al Patriarhiei Antiohiei.
Intre anii 1976 - 1982 este directorul Institutului Biblic si de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romane, la Bucuresti. In anul 1982 s-a pensionat de la Directia Institutului Biblic din Bucuresti si s-a retras ca pensionar la Manastirea Varatec. A vietuit aici pana in anul 1993, caci pe 21 ianuarie 1993 a fost ales Arhiepiscop al Vadului, Feleacului si Clujului. In urma hotararii Sfantului Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane din 4 noiembrie 2005 de infiintare a unei Mitropolii la Cluj, initiativa validata de Adunarea Nationala Bisericeasca la 1 martie 2006, Bartolomeu Anania este instalat pe 25 martie Mitropolit al Clujului, Albei, Crisanei si Maramuresului, de catre Patriarhul Teoctist al Romaniei.
Bartolomeu Anania - Predici Audio
Redam una dintre omiliile mitropolitului Bartolomeu Anania despre sensul vietii:
Viata tine de biologic, adica de ceea ce este efemer, trecator, iar sufletul tine de eternitate. Viata este un act biologic. Respir, si aceasta este o dovada ca am in mine viata. Nu acelasi lucru este cu sufletul. Viata este biologica si trecatoare, sufletul, insa, este metafizic si nemuritor. Noi tinem la viata noastra din instinct. Important este sa tinem mai mult la suflet. De aceea, cand ne rugam pentru morti, noi nu ne rugam pentru viata, pentru ca mortul s-a dus. Viata nu mai este in el. Ci ne rugam pentru sufletul lui: "cu sfintii odihneste, Hristoase, sufletul adormitului robului Tau unde nu este durere, nici intristare, nici suspin, ci viata fara de sfarsit", adica viata sufletului. Ele nu pot fi confundate si nici nu trebuie sa le confundam. Partea biologica cu ceea ce este etern in om. Tinem la eternitatea sufletului nostru si de aceea il cultivam. Daca ar fi numai aceasta viata nu am mai veni la biserica, nu am asista la Sfanta Liturghie, nu am mai sta in picioare atata vreme. Viata se traieste si la sosea, insa omul care isi traieste viata asa este omul care si-o petrece petrecand. Acesta nu are nici un fel de grija pentru ceea ce se intampla dupa moartea lui. Or, important este ca sa fim constienti intotdeauna de ceea ce se intampla dupa ce se termina viata fizica. Sufletul are o alta respiratie care nu mai tine de biologic. Este respiratia pe care i-o da Duhul Sfant. De aceea, daca viata tine de incidenta biologicului, sufletul tine de ceea ce in om este vesnic si pe care el nu poate coordona in afara lui Dumnezeu. Noi de acest suflet trebuie sa avem grija. Viata vine si se duce. Important este ce facem cu putina viata pe care o avem, pentru ca in comparatie cu eternitatea, viata noastra este scurta. Este bine sa retinem ca bunul nostru cel mai de pret este sufletul nostru nemuritor. Pentru el traim, pentru ca altfel, daca am trai doar pentru viata, am duce-o tot intr-o petrecere prin carciumi si prin restaurante. Dar daca justificam viata prin existenta sufletului, atunci trebuie sa avem grija de el si sa il cultivam. Si il cultivam prin virtutile pe care le recomanda Evanghelia: "Sa iubesti pe Domnul Dumnezeul tau si pe aproapele tau ca pe tine insuti". In aceasta consta toata legea si toti proorocii. Iubirea de Dumnezeu si iubirea de aproapele. Aceasta inseamna iesirea omului din biologic si invecinarea lui cu eternitatea. Este marele castig pe care ni-l da credinta, pe care ni-l da Biserica pe care ni-l dau slujbele religioase si pe care ni-l dau Tainele Bisericii, incepand cu Taina Spovedaniei. Spovedania este primenirea sufletului. Pacatele le faci pentru ca esti om. Important este sa nu te lasi rob pacatului la infinit. De ce primavara se regenereaza natura? Pentru ca altfel ar fi o toamna eterna. Asa este si viata crestinului.
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.