Batranetea

Batranetea Mareste imaginea.

Batranetea este vazuta de cele mai multe persoane ca fiind doar o colectionara de boli si suferinte. Ea aduna si astfel de lucruri, dar nu se rezuma doar la ele. Pentru unii batranetea sta intr-o vesnica nemultumire - ca nu sunt tratati cum trebuie, ca familia nu le acorda suficient timp, etc, dar pentru altii batranetea inseamna liniste, retragere in ei insisi, o preocupare mai intensa pentru "a fi” si nu pentru "a face”.

Sunt persoane care nici dupa trecerea multor ani, nu vad dincolo de biologic, nu simt nevoia sa se implineasca spiritual. Acestor persoane le este greu sa isi asume suferintele si neputintele vietii si ajung cu usurinta la disperare.

Dimpotriva, batranul care sta de vorba cu Dumnezeu, le primeste pe toate cu bucurie. Este curat in privire si in gesturi. Este si intelept tot timpul. Poate ca nu-i intamplator ca termenul „calugar” vine din grecescul kalos - frumos, bun si gheron - batran, de vreme ce batranul este chipul omului ca plinatate. Cine se apropie de astfel de persoane simte cu usurinta o placuta senzatie de caldura, mangaiere si o putere binefacatoare. Acesti oameni au adunat atat de multe lucruri in ei, incat orice gest de care dau dovada este semnul bunului simt, al randuirii si al frumosului.

Noi ne-am obisnuit ca atunci cand vorbim de batranete sa luam in discutie rezistenta redusa a organismului: inima incepe sa bata cu o forta tot mai slaba, plamanii se fibrozeaza, puterea de gandire scade, etc, dar se pierde din vedere ca batranetea este si o stare de spirit. Sunt batrani care desi sunt ajutati sa mearga, dau dovada de mai multa viata decat multi tineri, caci ei traiesc altfel timpul, dau importanta fiecarei clipe, spre deosebire de tanarul caruia i se pare ca viata este fara de sfarsit. Devine prezenta si asa se face placut lui Dumnezeu. Sa nu uitam, in fata lui Dumnezeu nu conteaza anii, ci ce am adunat in acesti ani.

Imi plac batranii care nu vad doar batrani, cei care stiu sa se joace cu un copil, care se bucura cand vad doi tineri de mana, care traiesc intr-o lume care nu este despartita de a noastra.

Sa ne intareasca Dumnezeu sa nu devenim niste batrani lipsiti de unirea cu El.

Adrian Cocosila

Pe aceeaşi temă

02 Aprilie 2012

Vizualizari: 13861

Voteaza:

Batranetea 0 / 5 din 0 voturi. 4 review utilizatori.

Comentarii (4)

  • Stancioiu MonicaPostat la 2012-05-09 17:39

    Noi, tinerii nu mai avem timp sa vedem frumusetile vietii. Dar ei ne arata ce este "viata". Oare, de ce, dupa disparitia lor pretuim mai mult amintirile si sfaturile lor?

  • Luminita-Gabriela BoldeaPostat la 2010-10-07 18:21

    Un proverb vechi spuna asa:"Cine nu are un batran , sa-si cumpere!" Suntem tineri.dinamici,puternici(asa ne credem),si nu ne dam seama ca vom imbatrani".Ei ca noi au fost noi ca ei nu inca'! Sa ne ajute Bunul Dumnezeu si sa ne dea intelpciune. Doamne ajuta! Imi place mult articolul.

  • Roxana LeontescuPostat la 2010-10-07 11:18

    Batranii si implicit calitatea lor de a fi Batrani....Sunt oglinda unei vieti in care experienta si-a spus cuvantul...E atat de frumos cand ii vezi plimbandu-se prin parc....E atat de frumos sa ii asculti...inveti din experienta lor de viata doar lucrri care iti pot usura modul de a trai...Doar lucurri pline de sens..Sunt ca niste enciclopedii vii...Bunica mea-dumnezeu sa o ierte - era oglinda vietii mele...Stateam si o ascultam mereu cand povestea despre viata ei si cum a trait si s-a bucurat de fiecare bucata de norori ....Ea a trecut cu vederea orice durere cauzata de un organism slab in vremurile de azi...fizic...ea nu a acordat niciodata importanta durerilor de natura fizica....pentru ca pentru ea...o noua zi era mereu un nou inceput

  • Rodica MurariuPostat la 2010-10-05 12:34

    "...in fata lui Dumnezeu nu conteaza anii, ci tot ce am adunat in acesti ani." Imi sunt dragi batranii, au ghiocei in par , tinerete in suflet si intelepciunea anilor. Batranetea fara Dumnezeu poate sa insemne suferinta, dar acei batrani frumosi care au lasat din tinerete sa rodeasca in ei pomul binelui- cuvantul lui Dumnezeu- au ce darui. Cred ca fiecare isi aminteste cu drag de chipul bunicilor, de blandetea lor ninsa peste noi de povestile fermecatoare ale copilariei .Sa-i cinstim pe batranii nostri si sa nu-i uitam! -Multumim pentru articolele frumoase si pline de invataturi, Adrian!

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

RETELE SOCIALE