Cine a fost Sfantul Ghenadie de la Putna?

Cine a fost Sfantul Ghenadie de la Putna? Mareste imaginea.

Cine a fost Sfantul Ghenadie de la Putna?

In ziua de 1 mai a anului 1488, Sfantul Stefan cel Mare daruia Manastirii Putna o cununa din argint aurit pentru capul Sfantului Ghenadie. Inscriptia de pe aceasta - "Io Stefan voievod, din mila lui Dumnezeu domn al Tarii Moldovei, a ferecat acest cap al Sfantului Ghenadie si l-a pus in Manastirea de la Putna, in anul 6996 (1488), mai 1" - nu ofera nici o lamurire asupra identitatii Sfantului Ghenadie.

Sinaxarele amintesc putini sfinti cu acest nume, dintre care unii au trait in locuri cu care Moldova lui Stefan cel Mare nu a avut legaturi (insula Cipru, de exemplu), ori intr-o vreme mult prea apropiata de a lui, ori mult mai tarziu.

Potrivit traditiei de la Manastirea Putna, Sfantul Ghenadie ar fi fost ierarh si in aceasta calitate este el venerat pana in zilele noastre. In calendarul ortodox exista doar doi ierarhi numiti astfel: arhiepiscopul de Novgorod (care se bucura, insa, doar de un cult local) si patriarhul de Constantinopol, Ghenadie I (458-471).

Din pricina omonimiei, patriarhul Ghenadie I a fost confundat inca din vechime (cel putin din secolul al XVIII-lea) cu patriarhul Ghenadie Scholarios si astfel s-a ajuns la credinta ca la Putna s-ar afla capul primului patriarh al Constantinopolului de dupa caderea Bizantului sub turci.

Sfantul Ghenadie de la Putna

In realitate, patriarhul Ghenadie al II-lea Scholarios nu a fost trecut in randul sfintilor dupa moartea sa, intamplata prin 1472-1473. In secolul al XVI-lea abia, "Pomenirea Prea Fericitului Patriarh Ghenadie" a fost inscrisa in Synodicon-ul Duminicii Ortodoxiei. Prin urmare, in Moldova anului 1488 nu putea exista un cult al lui Ghenadie Scholarios.

In afara de aceasta, prezenta unei parti a trupului patriarhului in Moldova este cu desavarsire exclusa: Ghenadie a fost inmormantat la Manastirea Prodromu de pe muntele Meneceu, in apropierea orasului Serres, iar mormantul lui a fost deschis abia in secolul al XIX-lea, reinhumarea avand loc la 7 mai 1854.

Inscriptia lespezii de mormant, realizata cu acel prilej, nu il numeste sfant si nici nu lasa loc vreunui dubiu cu privire la integritatea ramasitelor sale pamantesti, pentru care, de altfel, nu se foloseste termenul de moaste: "Mormantul patriarhului Constantinopolului, Ghenadie Scholarios, cel dintai dupa caderea orasului. S-a facut mutarea osemintelor lui in anul 1854, la 7 mai, sub pastorirea stralucitului patriarh Antim Kutalianos si a mitropolitului de Serres, Iacob Patmios, si in timpul egumeniei lui Antim, ieromonah de Serres si a lui Teodor Dikaios".

Intorcandu-ne la patriarhul Constantinopolului Ghenadie I, posibilitatea ca moastele sale sa fi fost venerate in vremea lui Stefan cel Mare nu poate fi nici ea avuta in vedere, pentru ca Moldova celei de-a doua jumatati a secolului al XV-lea nu a intretinut relatii cu Patriarhia de Constantinopol.

Sfantul Ghenadie de la Putna

Pe de alta parte, daca moastele de la Putna ar fi apartinut unui patriarh al Constantinopolului, unui sfant important al Ortodoxiei intregi, acest lucru ar fi fost precizat in inscriptia ferecaturii lor, dupa un obicei cunoscut si urmat in toata lumea crestina. Inca un amanunt mai trebuie precizat: ziua inscrisa pe cununa de la Putna nu corespunde cu nici una din datele de praznuire a vreunui sfant cu numele Ghenadie.

Sfinti romani din perioada medievala

In "Viata si petrecerea sfintilor”, carte publicata in deceniul noua al secolului al XVII-lea, mitropolitul Dosoftei al Moldovei scria: "Dara tocma si din rumani mult sfinti sant, carii am si vadzut viata si traiul lor, dara nu s-au cautat, fara numai Daniil de Voronet si Rafail de Agapia, i-am sarutat si svintele mostii. Apucat-am in dzalele noastre parint nalt la bunatat si-n podvig, si plecat la smerenie adanca. Parintele Chiriac de Beserecani, gol si ticalosit in munte 60 de ani. Si Chiriac de Tazlau, Epifanie de Voronet, Partenie de Agapia. Dara Ioan de Rasca, arhiepiscopul acel svant si minunat, Inochentie de Pobrata si Istatie".

Mitropolitul Dosoftei mentioneaza doua categorii de sfinti romani: unii pe care ii cunoscuse el insusi si care ii fusesera, deci, contemporani (Chiriac de la Bisericani, Chiriac de la Tazlau, Epifanie de la Voronet, Partenie de la Agapia, Ioan de la Rasca, Inochentie de la Probota si Eustatie) si altii mai vechi, dintre care aminteste pe Daniil de la Voronet (Daniil Sihastrul) si pe Rafail de la Agapia, despre care spune ca i-ar fi sarutat si moastele.

Cu o jumatate de veac mai inainte, teologul Zaharia Kopistenskij din Kiev pomenea, intre sfintii facatori de minuni din lumea ortodoxa, si pe acei ai romanilor: Sfantul Ioan cel Nou, ale carui moaste se aflau in biserica mitropolitana din Suceava, Sfantul Leontie, care "zace cu trupul intreg" in biserica episcopala de la Radauti, Sfantul Daniil in Manastirea de la Voronet si Sfantul Vasile in Manastirea de la Moldovita.

Spre deosebire de mitropolitul Dosoftei, Zaharia Kopistenskij nu spune nimic despre Sfantul Rafail si moastele sale de la Manastirea Agapia, in schimb il mentioneaza si el pe Daniil Sihastrul si, in plus, ii adauga pe Leontie de la Radauti si pe Vasilie de la Moldovita.

In afara celor amintiti, in Moldova au mai existat, insa, si alti sfinti. Unul dintre acestia, Sfantul Simeon de la Peon - "Peonski", nu pare sa fie amintit de nici un izvor scris. Singura sa atestare dateaza de la mijlocul secolului al XVI-lea si se datoreaza "maistorului" Dosoftei de la Putna, care l-a infatisat intr-o scena de pe o cruce sculptata, cu capul nimbat si binecuvantand un grup de oameni. Determinativul "Peonski" dovedeste ca Sfantul Simeon era legat de Manastirea Peonul, cunoscuta si sub numele de Hangul.

Pe la 1570-1572, ieromonahul Anastasie de la Moldovita a asternut in scris intamplari povestite de staretul de la Pangarati, Amfilohie (din schimnicie, Enoh), asa luand nastere Cuvantul pentru zidirea Sfintei Manastiri Pangarati. in Cuvantul acesta se vorbeste de un monah, Simeon, staret al asezamantului de la Pangarati care a precedat ctitoria lui Alexandru Lapusneanu.

Cand, la 1476, turcii au ars biserica inchinata Sfantului Dimitrie, construita de Stefan cel Mare la Pangarati, Simeon si ucenicii lui au pribegit peste munti, in Transilvania, la Manastirea Casiva. Acolo, Simeon si-a aflat sfarsitul.

Dupa ce turcii s-au retras din Moldova, "au trimis Stefan voievod si i-au adus sfintele lui moaste intr-o racla cinstita si le tinea in vistieria sa cu cinste. Si apoi, luand o parte din sfintele lui moaste, le-au poprit pentru blagoslovenie, si cu aromate si bune miresme si cu tamaie le tamaia totdeauna, spre credinta si buna intarirea a blagocestivei domniei sale, iar mai vartos pentru dragostea si caldura duhovniceasca ce avea mai nainte catra dansul".

Aceasta istorie nu poate fi pusa sub semnul indoielii. Monahul Amfilohie, cel care o povestise autorului scrierii, murise la 7 septembrie 1570, in varsta de 83 de ani, ceea ce inseamna ca se nascuse in zilele lui Stefan cel Mare, pe la 1487, si ca, deci, auzise intamplarile despre Simeon chiar de la cei care-i fusesera acestuia in preajma.

Consemnarea este deosebit de importanta, pentru ca ea atesta venerarea, de catre Stefan cel Mare, a unui sfant local, neatestat nici in sinaxare, nici in scrierile mitropolitului Dosoftei sau ale lui Zaharia Kopistenskij.

In ceea ce-l priveste pe Amfilohie, autorul Cuvantului pentru zidirea Sfintei Manastiri Pangarati il numeste in mai multe randuri "sfantul staret". Documentele de cancelarie din vremea lui Alexandru Lapusneanu confirma aceasta informatie, ele atestandu-l pe Amfilohie ca sihastru si ca prim egumen al Manastirii Pangarati. "Sfantul parinte" Amfilohie - cum il numeste ieromonahul Anastasie - nu se numara nici el printre sfintii care, potrivit lui Dosoftei sau lui Zaharia Kopistenskij, s-au bucurat de veneratia moldovenilor.

Cuvantul pentru zidirea Sfintei Manastiri Pangarati este un izvor pretios pentru cercetarea de fata, pentru ca el atesta existenta, in Moldova, a doi sfinti, care altminteri nu apar ca atare in sinaxar. Amandoi fusesera stareti ai unei obsti monahale: Simeon - al asezamantului cel vechi de la Pangarati, din veacul al XV-lea, iar Amfilohie - al ctitoriei lui Alexandru Lapusneanu.

Primul fusese venerat chiar de domnul Moldovei, care ii adusese moastele din Transilvania pentru a le tine spre inchinare. Celui de-al doilea - care se invrednicise a avea o viata exemplara - ieromonahul Anastasie ii adreseaza o rugaciune pentru paza domnilor Moldovei, a tuturor suveranilor ortodocsi si a tuturor crestinilor dreptcredinciosi:

"Si prin rugaciunile acestui sfant parinte, sa acopere Domnul pre toti pravoslavnicii domni ai Moldaviei, cei ce s-au invrednicit a domni intru acest pamant, si intru toata lumea pravoslavnicii domni, cei ce vietuiesc intru pravoslavie, si tuturor pravo-slavnicilor crestini, care iaste turma lui Hristos".

Legatura sfantului cu detinatorul puterii este evidenta nu numai in cazul lui Simeon si al lui Amfilohie, ci si in acela, mult mai cunoscut, al lui Daniil Sihastrul de la Voronet. Din acest punct de vedere, vizita pe care Stefan cel Mare i-o face, dupa infrangerea de la Valea Alba, discutiile dintre cei doi si sfaturile sihastrului - indiferent daca acestea vor fi existat ca atare sau sunt rodul unei creatii tarzii, menita a explica felul in care s-a zidit Manastirea Voronetului - pot fi socotite ca exemplare.

Intocmai ca si Simeon si Amfilohie de la Pangarati, Daniil Sihastrul este numit in izvoare "sfant staret" al Manastirii Voronet. Asa apare, de pilda, intr-un document din 21 martie 1551. El a fost considerat sfant la putina vreme dupa trecerea in lumea dreptilor. Marturia o aduc insemnarile dedicatorii ale unor manuscrise copiate in 1550 (un Tetraevanghel si Cuvantarile Sfantului Efrem Sirul) si daruite de mitropolitul Grigorie Rosea Manastirii Voronet, "unde este hramul Sfantului si Marelui Mucenic al lui Hristos, Gheorghe, si unde din frageda copilarie m-am inchinat lui Dumnezeu, cu rugaciunea Sfantului parinte al nostru, Daniil cel Nou".

Cu aureola este reprezentat Daniil Sihastrul in fresca de la Voronet (datata 1547), unde este numit "Sfantul Daniil" si tot cu aureola - de data aceasta, purtata de doi ingeri - in ferecatura Tetraevanghelului de la Voronet, terminata la 16 februarie 1557.

In inscriptia acestei ferecaturi, Manastirea Voronet este atestata cu un dublu hram: al "Sfantului Gheorghe si al parintelui Daniil cel Nou". Un document de cancelarie din 1558 confirma existenta acestui hram dublu, al "Sfantului Mare Mucenic al lui Hristos, Gheorghie, si Sfantului staret Daniil".

Cu alte cuvinte, candva, in intervalul 1551-1557 (probabil in vremea cand Grigorie Rosea mai ocupa inca scaunul mitropolitan de la Suceava), Manastirea Voronet a primit un al doilea sfant patron, anume chiar pe staretul ei de odinioara.

In ceea ce-l priveste pe Sfantul Vasilie de la Moldovita, amintit de Zaharia Kopistenskij, Eugen A. Kozak a presupus ca el ar putea fi acelasi cu primul egumen al asezamantului monahal. Facand o paralela cu situatiile similare de la Pangarati si Voronet, analizate mai inainte, imi pare ca ipoteza lui Kozak este intemeiata. Vasilie este atestat ca egumen al Moldovitei in chiar vremea ctitorului ei, Alexandru cel Bun.

Analiza izvoarelor dovedeste faptul ca Sfintii Simeon si Amfilohie de la Pangarati, Sfantul Daniil de la Voronet si, foarte probabil, Sfantul Vasilie de la Moldovita au fost fie incepatori ai vietii monahale intr-un anume loc, fie organizatori ai unor obsti monahale, fie schimnici, monahi cu vieti exemplare, indrumatori duhovnicesti pentru generatii de ucenici. Toti au vietuit in manastiri ctitorite deja sau care aveau sa fie refacute de domni ai Moldovei.

Din pacate, despre Sfantul Simeon de la Peon, despre Sfantul Rafail de la Agapia (la ale carui moaste se inchinase mitropolitul Dosoftei) si despre Sfantul Leontie de la Radauti (ale carui moaste erau mentionate de Zaharia Kopistenskij), izvoarele istorice nu spun nimic. Prin comparatie cu celelalte cazuri, este, insa, de presupus ca si vietile acestora se leaga de intemeierea sau organizarea vietii monahale de la Hangul, de la Agapia si de la Radauti.

Sfantul Ghenadie - un sfant ocrotitor al Putnei

Sfantul Ghenadie al Putnei nu apare nici in Vietile Sfintilor alcatuite de Dosoftei, nici in scrierea lui Zaharia Kopistenskij, nici in vreo alta sursa, cu toate ca, in veacul al XVII-lea, moastele lui se aflau la Manastirea Putna, unde s-au pastrat, de altfel, pana in zilele noastre.

Lipsa aceasta de informatii nu trebuie sa surprinda: in fond, daca nu s-ar fi pastrat Cuvantul pentru zidirea Sfintei Manastiri Pangarati nu am fi stiut nimic despre Sfintii Simeon si Amfilohie, iar fara crucea maistorului Dosoftei nu am fi avut habar de existenta Sfantului Simeon de la Peon.

Sfantul Ghenadie de la Putna

Eventuala ipoteza ca Ghenadie ar fi fost un sfant minor, dintre aceia care, din veacul al XV-lea si pana astazi, au iesit din calendar, trebuie eliminata. El va fi fost un sfant important pentru domnul Moldovei si pentru obstea din "manastirea sa draga", de vreme ce Stefan cel Mare - atent intotdeauna la incarcatura simbolica a datelor - a inchinat Manastirii Putna cununa pentru moaste la 1 mai 1488, in ziua cand se implineau sapte ani de la terminarea zidului imprejmuitor si a turnului tezaurului de la Putna si in ziua cand se punea piatra de temelie a bisericii Sfantul Ilie de langa Suceava.

De altfel, data aceasta ar trebui inteleasa intr-un context mult mai larg, incarcat de semnificatii escatologice indubitabile. Iata de ce pentru lipsa din calendar a Sfantului Ghenadie trebuie cautata o explicatie logica si coerenta.

De multa vreme s-a remarcat faptul ca "sfintenia recunoscuta canonic este un fenomen extrem de rar si de marginal in vechea civilizatie romaneasca". Romanii din Evul Mediu s-au abtinut de la canonizarea campionilor vietii lor crestine si, in aceasta privinta, nici un alt popor din Europa de sud-est nu poate oferi un exemplu similar.

Absenta ereziilor, a speculatiilor doctri-nale si a sfintilor nationali la romani au fost puse pe seama unei atitudini crestine calme si moderate, complet diferita de aceea a vecinilor nostri. Aceasta situatie nu a impiedicat, insa, asezarea in chip spontan a unor personalitati exceptionale in randul sfintilor si nici dezvoltarea cultului acestora.

Calitatea de sfant a lui Rafail de la Agapia, a lui Daniil Sihastrul de la Voronet, a lui Leontie de la Radauti, a lui Vasilie de la Moldovita, a lui Simeon de la Peon ori a lui Simeon si a lui Amfilohie de la Pangarati nu a fost contestata, desi acestia nu fusesera supusi unei proceduri de canonizare propriu-zise si, ca urmare, nu fusesera inclusi in calendarul ortodox.

Calitatea aceasta, de sfant local, trebuie sa o fi avut si Ghenadie, numai astfel putandu-se explica lipsa lui din sinaxare. Cu alte cuvinte, Sfantul Ghenadie trebuie sa fi fost sfantul Putnei, protectorul acestei manastiri, chiar daca, foarte probabil, el nu fusese trecut in randul sfintilor printr-un act oficial.

Grija fata de niste ramasite care n-ar fi fost socotite moaste nu ar avea sens, asa incat ferecarea capului Sfantului Ghenadie de catre Stefan cel Mare este o dovada de netagaduit a existentei cultului sau si a insemnatatii acestui cult pentru obstea putneana si pentru domnescul ei ctitor.

Spre aceeasi concluzie indeamna si analiza inscriptiei de pe ferecatura, in care numele sfantului nu are nici un determinativ, semn ca el era bine cunoscut vietuitorilor Manastirii Putna. Se poate spune chiar ca Sfantul Ghenadie a fost venerat de domnul Moldovei ca si Sfantul Daniil Sihastrul sau Sfantul Simeon de la Pangarati.

Or, atat unul (mentionat si de mitropolitul Dosoftei, si de Zaharia Kopistenskij), cat si celalalt (atestat doar de Cuvantul pentru zidirea Sfintei Manastiri Pangarati) au fost spirite tutelare ale Manastirilor Voronet si Pangarati. Comparatia aceasta ne obliga sa vedem in Sfantul Ghenadie pe intemeietorul si organizatorul vietii monahale de la Putna inainte de Stefan cel Mare si, poate, pe cel dintai carmuitor al obstii de aici, o personalitate iesita din comun, cu calitati morale si duhovnicesti remarcabile, care au justificat asezarea sa in randul sfintilor.

De unde va fi venit Ghenadie si ce va fi fost el inainte de a ajunge la Putna - nu putem sti cu certitudine. Dupa cum nu stim cu siguranta nici cand a trait; putem fi siguri, insa, ca mult inaintea Sfantului Simeon si a Sfantului Daniil Sihastrul, de vreme ce, la 1488, moastele sale erau deja venerate. Pentru a incerca o ipoteza, se cuvine a face apel la traditia pastrata in Manastirea Putna, cea despre calitatea de ierarh a Sfantului Ghenadie.

Vreme de mai multe decenii (1415-1453), Moldova a avut mitropoliti greci; in aceasta perioada, trebuie sa fi existat, insa, si o ierarhie locala, cu oameni care sa se ocupe efectiv de viata Bisericii din Moldova. Unul dintre acestia va fi fost si Sfantul Ghenadie al Putnei, contemporan cu acei monahi nestiuti, ale caror morminte descoperite in incinta actuala a Manastirii Putna par sa apartina unei necropole care incepuse sa se constituie in jurul unei biserici anterioare celei ctitorite de catre Stefan cel Mare.

Maria Magdalena Szekely

Sursa: Manastirea Putna - Cuvinte catre Tineri

11 Aprilie 2014

Vizualizari: 6162

Voteaza:

Cine a fost Sfantul Ghenadie de la Putna? 0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE