Ar trebui sa fie interesat crestinul de viata politica? La prima vedere, tinand cont de ceea ce se intampla in acest spatiu, ar parea ca nu. Se petrec aici toate nemerniciile posibile: se vorbeste mult si fara rost, se denigreaza, se minte in continuu, totul e propaganda, castigarea puterii e scopul suprem. Cu foarte mare greutate poti banui vreun om politic de corectitudine si loialitate fata de tara pe care pretinde ca o iubeste si in fruntea careia vrea sa fie. Daca te ocupi prea mult de politica risti sa te pierzi, sa fii inselat, sa tii partea, eventual sa-i acorzi votul, cuiva care nu merita increderea ta. Ar fi mai bine atunci, mai crestineste, sa te retragi din fata iuresului politic si sa-i lasi pe altii sa se bata pentru dreptul de a ne matura strazile, cum zicea Noica odata despre politicieni.

Numai ca aceasta atitudine, preferabila oricarui angajament, macar pentru ca te scuteste de greseala ce insoteste aproape orice alegere, nu e valabila. Tu poti sa nu fii interesat de politica, si iata ca aproximativ 60% din conationalii nostri nu sunt, caci nici macar nu se prezinta la vot, dar politica este interesata de tine. Caci acolo se iau hotarari care ne privesc pe fiecare dintre noi. Acolo se fac legile care ne guverneaza viata, se stabilesc regulile dupa care functionam ca societate. Astfel ca atitudinea normala ar fi aceea de implicare, dar moderata. Fara sa ne pierdem timpul, urmarind ore in sir talk-show-uri, sau citind stiri, care mai de care mai exclusiva si mai senzationala, si articole de opinie, ar fi bine sa fim totusi la curent cu ceea ce se intampla in jurul nostru. Mai important apoi, sa ne lasam interesati de politic fara sa ne pierdem sufletul acordand increderea noastra cui nu merita si investind o energie si un entuziasm in vreun candidat sau partid care pare bun dar apoi constati ca nu difera de ceilalti decat, cel mult, prin capacitatea de seductie.

Luand ca masura de precautie circumspectia fata de orice manifestare politica in care ti se cere aprecierea, sa purcedem totusi la treaba. Exista atata minciuna in spatiul politic, incat daca ar aparea vreun politician dornic sa faca ceva bun pentru tara asta, aproape sigur nu l-am putea recunoaste, din cauza ca ar fi la fel de manjit ca toti ceilalti colegi ai lui.

In ce fel ne-ar putea interesa politica? Mai intai, ca grija pentru treburile comune. Imi pasa de semenii mei, dar sa recunosc deschis, ca si de mine. Este o soarta comuna pe care o impartasim ca membri ai unei comunitati. Putem fi ridicati sau coborati, ca tara, de deciziile pe care politicienii pot sa le ia in privinta noastra. Implicarea politica, oricat de marunta, e un semn ca iti pasa de cee ce se intampla cu noi.

Apoi, daca la nivelul BOR exista o binevenita abtinere de la partizanatul politic, exprimata clar si intr-un comunicat recent, in randul celor declarati crestini sunt o seama de analisti si comentatori. Iar daca unii se mentin in limitele normalului, altii sar rau de tot peste cal, si cum ei isi pun eticheta de ortodox, riscam sa primim toti aceeasi categorisire. S-ar putea ajunge sa fie indentificata pozitia ortodoxa cu pozitia unor comentatori extrem de vocali, care vorbesc numai teoria conspiratiei si vad peste tot numai pericole. Astfel ca mai trebuie facuta politica pentru ca, atata cat te pricepi, cu moderatie si calm, trebuie sa spui adevarul, sau macar modul sincer in care percepi lucrurile ce tin de soarta noastra comuna.

Regulile care fac viata suportabila sunt tot mai fragile pentru ca tot mai putini oameni mai cred in ele. Devine atunci evident pericolul care ne paste pe toti. Pe un astfel de fond a fost posibila revolutia Bolsevica din 1917, tot in vremuri tulburi a reusit Hitler sa stranga suficiente voturi ca sa ajunga in fruntea germanilor si, in general, dictaturile au aparut pe fondul nepasarii sau condamnarii democratiei de o mare parte din oameni. Acest lucru care pare sa se intample si acum. Atunci cand ceea ce ne uneste, fie ca e vorba de un set de valori ancestrale, fie doar de reguli civice, devine tot mai putin luat in seama de cei mai multi dintre noi, poate fi inlocuit foarte usor cu reguli care vor face convietuirea mult mai complicata.

Ne lipseste bunul simt, moderatia, calmitatea, privirea de ansamblu. Poti sa ai optiuni politice cu conditia sa nu ai un pronuntat caracter partizan, sa-ti pui permanent ideile sub rezerva dubiului, sa vrei sa ramai obiectiv cand tot mai multi semeni ai tai se lasa purtati de sentimente, mai mult induse decat reale. Adesori, exasperati de minciuni si incapabili sa mai deosebim autenticul de fals ajungem sa nu mai avem pareri deloc, sau sa ii bagam pe toti in aceeasi oala fara sa mai diferentiem nimic.

In acest context, pare ca sa vorbesti despre libertate, justitie, democratie, stat de drept, despre valori care se impun in viata sociala, pare o copilarie de neiertat in ochii celor care s-au prins de cum sta treaba. Nici eu nu cred in ele la modul absolut, si mai ales nu le transform in valori ultime si eterne, mai ales ca pot fi atat de usor manipulate dupa voia unora sau altora care detin mijloacele de informare. Raman insa valori care ne fac suportabila interactiunea la nivel social, ne dau acel grad de autonomie care ne permite sa ne dezvoltam ca persoane libere, avand optiuni pe care mi le pot manifesta cat de cat rezonabil. Sistemul e corupt si ticalosit, dar perfectibil, asa ca prefer sa lupt inauntrul lui decat sa cred ca nimic nu mai poate fi salvat, ceea ce ar face imposibila optiunea.

In ce ma priveste, daca e sa lupt cu ceva, prefer sa o fac impotriva a ceea ce se vede, caci e imens de mult, fara sa mai teoretizez incerte conspiratii mondiale care pot sa-mi arunce consideratiile din sfera normalului catre halucinatii care nu pot fi tinute sub control. Pentru unii lumea nu e in alb si negru, ci doar un negru imens care ne cuprinde pe toti. Eu prefer sa raman mai dubitativ la asemenea caracterizari, sa vreau sa vad si normalitatea din jur, nu doar raul. Numai ca exista oameni, printre ei multi comentatori ortodocsi, care au hotarat ca in Romania situatia este rea. Realitatea trebuie sa se conformeze acestei idei, iar daca nu o face, cu atat mai rau pentru ea. N-or sa se impidice vajnicii aparatori ai adevarului in cateva fapte, oricum interpretabile. Atunci cand vor sa ne prezinte situatia selecteaza stirile proaste care, din pacate, sunt cu duiumul. Mai exista insa si intamplari care tin nu atat de bine, cat de normalitate. Printre ele se numara judecarea si condamnarea unor insi despre care oricine stie ca au furat de-au rupt in tara asta si se parea ca nimeni nu le poate sta impotriva. Ei bine, in loc sa te bucuri ca lucrurile pot functiona si in tara asta, ei ating abia aici pesimismul maxim: ce vedeti acum e doar inceputul. Va veni o dictatura care va aresta si va condamna oameni nevinovati pentru a baga frica in noi toti.

De ce-as vedea lucrurile astfel, de ce n-as da o sansa firescului, intr-o lume in care tot mai multi il neaga? Nu pentru ca am incredere in oameni, caci nu mai am demult, sau am una destul de rezervata, ci pentru ca am incredere in Dumnezeu: stiu ca, atata timp cat vor mai exista oameni, lumea nu va fi lasata pe seama celui rau. In lumea asta, asa cum a lasat-o Dumnezeu pe pamant, asa cum ii permite acum sa fie, in modul ei desucheat, mai exista inca oaze de normalitate. Nu pot sa-mi permit sa le neg. Si poate am gasit astfel un rost al implicarii crestinului in treburile atat de infecte ale comunitatii: sa ne spuna noua tuturor ca lumea este respirabila.

Paul Curca
Foto:digi24.ro
 

.