Doliul national ca renastere umana

Doliul national ca renastere umana Mareste imaginea.

Vom fi in doliu national. Cativa compatrioti au terminat prea brusc si tragic aceasta viata. Dar moartea lor poate fi renasterea noastra. Un doliu transformat in lumina.

Primul scop al unui doliu national este comemorarea victimelor unei tragedii de proportii.

Un fel de amestec de compasiune, rugaciune si neputinta in fata fragilitatii vietii. Aparitia brusca a mortii este un dus rece si nedorit, din care (re)invatam ca nu suntem atotputernici si vesnici in aceasta viata. Brusc, ne dam seama cam cat ne este lungul nasului. Astfel, doliul national are o tainica putere de zidire interioara si sociala. In fata mortii, mai ales a celei multiplicate prin tragedie, avem sansa de a castiga intelepciune de viata, care nu prea se mai preda prin scoli. Sfintii vedeau in moarte chiar un indreptar de viata: de vrei sa dobandesti virtuti, sa ai permanent inaintea ochilor tai moartea. Asa vei vedea mult mai clar rostul vietii. Am urmarit si eu tragedia turistilor din Muntenegru. Palierele de discutii au fost diverse: filmul evenimentului, victimele implicate, actiunea autoritatilor, relatiile intre state. Insa in mod deosebit mi-a atras atentia solidaritatea umana de la locul accidentului. Dincolo de legi, regulamente, prevederi si protocoale de urgenta, exista ceva nevazut care in astfel de cazuri arata calitatea umana si morala a unui popor: solidaritatea cu cei aflati in suferinta. Poate nu intamplator, tragedia a avut loc langa o manastire reprezentativa pentru istoria Muntenegrului, Morata. In fond, altarele ar trebui sa reprezinte expresia evlaviei si a dragostei de semeni. Iar in cazul muntenegrenilor, ea a existat. Scotocirea in prapastie, donarea de sange, stradania medicilor si a autoritatilor de a mai salva si repara sanatatea victimelor sunt cateva directii de meditatie. Omenitatea nu se invata prin diplome si topuri ale trufiei vietii. Mai ales in aceste vremi ale egoismului si individualismului. Asadar, ne punem doliu si prohodim pe cei 18 pe care i-am pierdut dintre noi. Dar sunt convins ca se vor bucura in ceruri daca noi, cei ramasi aici, vom transforma pierderea lor in castig pentru apropierea dintre noi. Multe invataminte avem de scos, din orice tragedie. Dar cele mai importante sunt cele care ne cresc sufleteste si ne imbunatatesc societatea. Doar asa, moartea lor devine renastere a noastra, iar doliul se transforma in lumina. Fara acestea, jertfa fara de voie a celor plecati dintre noi ramane zadarnica si descalificanta la examenul nostru de omenitate. Dumnezeu sa-i ierte si pe noi sa ne intelepteasca!

(Acest text a fost publicat prima data pe blogul Parintelui Eugen Tanasescu de pe adevarul.ro)

.

Despre autor

Eugen Tanasescu Parintele Eugen Tanasescu

Senior editor
184 articole postate
Publica din 05 Decembrie 2016

26 Iunie 2013

Vizualizari: 951

Voteaza:

Doliul national ca renastere umana 0 / 5 din 0 voturi.

Cuvinte cheie:

suferinta moartea doliul

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE