Incitarea tinerilor spre violenta prin mass-media

- un raspuns crestin -

Mass-media ca fenomen cultural si social

Mass-media, miracol al secolului XX si, poate, blestemul secolului XXI. Depersonalizarea relatiilor interumane, aparitia razboaielor mediatice, manipularea implicita si permanenta a continutului simbolic, ne pot duce catre cea mai dura atomizare a societatii, ascunsa sub faldurile comunitatii globale.

Comunicarea de dragul comunicarii si aparenta implicare universala sunt factorii care duc la lipsa de continut si la implicarea ipocrita. Mass-media este un termen generic, de origine engleza, folosit pentru a desemna "diversele mijloace de raspandire a culturii in masa, in primul rand, radioul, televiziunea, cinematograful, internetul, casetele, discurile, compact-discurile, imprimatele de mare tiraj (ziare, reviste) si alte mijloace de stocare si transmitere a informatiei".

Dupa cum este definita, mass-media mijloceste accesul informatiei la mase. Prin urmare se adresea maselor si nu persoanelor concrete, se adresear colectivitatilor de indivizi care reactioneaza solidar la anumiti stimuli.

In toate societatile, fiintele umane se implica in productia si schimbul de informatie si de continut simbolic. De la primele forme de folosire a gestului si limbajului pana la cele mai recente dezvoltari din tehnologia calculatoarelor, producerea, inmagazinarea si circularea informatiei si a continutului simbolic au fost aspecte centrale ale vietii sociale.

Viata sociala este alcatuita din oameni care urmeaza scopuri si obiective de diferite tipuri. Pozitia pe care un om o ocupa intr-o institutie este strans legata de puterea pe care o poseda. Urmandu-l pe Michael Mann si pe altii, vom distinge patru tipuri majore de putere: " economica ", " politica ", " coercitiva " si " simbolica ".

In studiul de fata, ceea ce ne intereseaza este puterea simbolica sau puterea culturala.

Puterea simbolica

Activitatea simbolica este o trasatura fundamentala a vietii sociale, de care se ocupa o serie de institutii care si-au asumat in mod special un rol important din punct de vedere istoric in acumularea mijloacelor de informatie si de comunicare. Acestea sunt: institutiile religioase, care sunt preocupate m principal de producerea si raspandirea formelor simbolice care se refera la mantuire, la valorile spirituale si la alte credinte despre lumea de dincolo; nstitutii educationale (scolile, universitatile) care sunt precupate de transmiterea continutului simbolic dobandit (sau a cunoasterii) si de inculcarea indemanarilor si competentelor; institutiile mass-media, care sunt orientate spre producerea la scara larga si spre raspandirea generalizata a formelor simbolice in spatiu si timp. Transmiterea se face intr-un singur sens: de la cel ce detine controlul asupra mijlocului de comunicare, spre mase. Ideal ar fi ca un mijloc de comunicare sa transmita cat mai fidel realitatea, astfel incat sa refaca cat mai global receptarea ei de catre cel ce primeste informatia. Dar nici o tehnica reproductiva nu poate transmite autenticitatea absoluta si, de aceea, intotdeauna vor aparea distorsiuni ale realitatii. Atunci cand aceste distorsiuni sunt produse intentionat in vederea atingerii anumitor scopuri, vorbim despre manipulare prin mass-media.

In cadrul traditiilor mai empirice ale cercetarii mass-media, natura si rolul destinatarilor - sau ale publicului - au fost examinate foarte detaliat. Metode variate de cercetare au fost folosite pentru a studia factori precum marimea si alcatuirea publicului, gradele de atentie si de intelegere manifestate de destinatari, "efectele" pe termen scurt si pe termen lung ale "punerii la mesajele mass-media, " nevoile " sociale si Psihologice satisfacute de consumul produselor media si asa mai departe. Aceasta cercetare a produs o insemnata cantitate de materiale interesante si importante. Dar o mare parte din aceasta cercetare comporta anumite deficiente. Una dintre acestea urmatoarea: cautand mai presus de toate masurarea si quantificarea publicului si a raspunsurilor lui, o mare parte din cercetarea anterioara a tins spre neglijarea a ceea ce am putea descrie drept caracterul mundan al activitatii receptive. Prin aceasta inteleg faptul ca receptarea produselor mass-media este o activitate practica, de rutina, pe care indivizii o infaptuiesc ca pe o parte integranta a vietii lor cotidiene. Daca dorim sa intelegem natura receptarii, atunci trebuie sa dezvoltam o abordare care este sensibila la aspectele practice si de rutina ale activitatii receptive.

In ultimii ani, acest tip de abordare a castigat teren printre cercetatorii mass-media. Unele dintre cele mai incitante studii ale produselor de receptare au folosit o varietate de metode, incluzand observarea participativa, chestionare si interviuri extinse, pentru a proba in detaliu conditiile in care indivizii primesc produsele mass-media, ceea ce fac cu ele si modul in care le inteleg. Aceste studii au inlaturat cu fermitate ideea ca destinatarii produselor mass-media sunt consumatori pasivi; ele au aratat in repetate randuri ca receptarea produselor mass-media este un proces mult mai activ si mai creativ decat sugereaza mitul receptorului pasiv. Ele au aratat si faptul ca modurile in care indivizii inteleg produsele mass-media variaza in functie de fundalul si circumstantele sociale, astfel incat acelasi mesaj poate fi inteles diferit in functie de context.

Miscarile revolutionare din Europa de Est din 1989 ofera un exemplu pentru modurile in care mesajele mass-media pot stimula si intretine actiunea activa printre indivizi localizati in contexte indepartate. Au existat, desigur, multi factori care au contribuit la evenimentele extraordinare care s-au intamplat in timpul ultimelor trei luni din 1989. Aceste enimente au fost consecinta cumulativa a multor ani de saracie economica si de control politic opresiv, si ele au fost grabite, printre altele, de noua gandire politica introdusa de Gorbaciov. Dar este de presupus ca miscarile revolutionare din 1989 nu s-ar fi intamplat asa cum au fost - cu o viteza care iti taia respiratia si cu rezultate similare in diferite tari - in absenta reportajelor mass-media extinse si permanente. Nu numai ca televiziunea le-a oferit indivizilor din Europa de Est un flux de imagini despre Occident, descriind conditiile de viata care contrastau puternic cu ale lor, dar ea le-a oferit totodata europenilor din Est o descriere virtual instantanee a ceea ce se intampla in tarile vecine, ca si in orasele invecinate sau in locurile din propriile lor tari. Germanii din Est au putut mult timp sa receptioneze televiziunea vest-germana, iar imaginile refugiatilor care se inghesuiau in ambasadele din Praga sau Budapesta, in cele din urma excortati in Occident si salutati ca eroi, nu puteau sa nu reuseasca sa aiba un impact exploziv in Germania de Est. Cand Zidul Berlinului a cazut, in noaptea de 9 noiembrie, imaginile tinerilor care sarbatoreau dincolo de Poarta Branderburg si care spargeau zidul cu tarnacoape au fost transmise in direct in toata lumea.

In Cehoslovacia, presiunea schimbarii politice a crescut in lunile octombrie si noiembrie. Cand demonstratia de masa de la Praga, din 17 noiembrie, a fost brutal reprimata de politie, echipajele televiziunilor straine erau gata sa filmeze evenimentele. Intreg filmul a fost difuzat, in pofida multor controverse, chiar in Cehoslovacia. Chiar si in tara noastra, unde mijloace de comunicare nationale erau strict controlate de stat, oamenii puteau afla de schimbarile dramatice care aveau loc in alte parti din Europa de Est si din propria tara, prinzand emisiunile radio si TV din Uniunea Sovietica, Ungaria, Bulgaria sau Iugoslavia. Pe masura ce conflictul se intensifica in tara, controlul transmisiunilor televiziunii a devenit o miza cruciala a bataliei. Cand sotii Ceausescu au fost executati prin impuscare de catre un pluton, corpurile lor distruse au fost filmate printr-un zid ciuruit de gloante si transmise prin televiziune publicului uluit din Romania si din toata lumea.

Aceste exemple ilustreaza unele din modurile in care dezvoltarea mijloacelor de comunicare, si in special a televiziunii, a introdus un element nou si extrem de important in viata sociala si politica. Oferindu-le oamenilor imagini si informatii despre evenimentele care se desfasoara in locuri aflate dincolo de mediile lor sociale imediate, mijloacele de comunicare pot stimula sau intensifica formele de actiune colectiva care pot fi dificil de controlat prin mecanismele stabilite de putere. Este de presupus ca actiunea concertata desfasurata pe strazile din Leipzig, Berlin, Praga, Timisoara, Bucuresti si din alte parti din Europa de Est a fost, intr-o anumita masura, o actiune stimulata de activitatile celor aflati la distanta, ale caror scopuri si aspiratii, succese si esecuri au fost transmise prin mass-media. In plus, data fiind natura mijloacelor electronice moderne de comunicare si disponibilitatea transmisiunilor prin satelit, imaginile si informatia pot fi transmise la mari distante cu o foarte mica intarziere.

Indivizii din Bucuresti pot sti ceva despre ceea ce se intampla la Timisoara tot atat de repede - chiar mai epede - decat cei din Timisoara, iar evenimentele ce se desfasoara in Romania pot fi privite mai mult sau mai putin in timpul in care se desfasoara de catre milioane de privitori din toata lumea. Prin urmare, actiunile si reactiile care sunt stimulate de mass-media pot fi apropiate in timp, desi sunt separate in spatiu, cuprinzand astfel un lant de evenimente care pot transcende granitele statelor nationale si pot scapa repede de sub control.

Metodele comunicarii globale astazi: raspunsul Bisericii

Desi originile globalizarii comunicarii coboara pana la jumatatea secolului al XIX-lea, acest proces este, in principal, un fenomen al secolului al XX-lea. Aceasta deoarece in cursul secolului al XX-lea fluxul informatiei si al comunicarii la scara globala a devenit o trasatura constanta si persistenta a vietii sociale. Dezvoltarea rapida a sistemelor de transmisiune prin radio si televiziune in toata lumea a fost un aspect important. Statele moderne, inclusiv cel roman, isi propun sa garanteze libera circulatie a informatiilor, dreptul la informatie fiind considerat unul dintre drepturile fundamentale ale omului. Problema care se ridica este daca in lipsa unei valorizari a informatiilor, acest drept nu se intoarce impotriva omului.

Traim o epoca in care lumea este avida de informatie, iar mass-media are grija sa-i alimenteze continuu aceasta sete, stimulandu-i curiozitatea, curiozitate de multe ori sterila, daca nu chiar malefic intr-o forma sau alta, mass-media este omniprezenta societate, intinzandu-si influenta direct sau indirect asupra tuturor. Informatiile difuzate prin mass-media tind sa devina o noua hrana spirituala pentru om substituindu-se unei vieti autentice . Omul modern omul de masa, este supus unui bombardament continuu de informatii care-l depersonalizeaza, il face sa-si piarda constiinta de sine prin patru moduri:

1. Dezvoltarea mass-media a sporit mult capacitatea de a transmite mesaje (in cazul nostru cu caracter negativ) pe mari intinderi de spatiu si timp si de a reintroduce aceste mesaje intr-o multitudine de locuri particulare. Buletinele de stiri de la orele 17.00 sau 20.00 ne prezinta secvente uluitoare: crime oribile, cazuri de pedofilie, coruptie, furturi etc. Nu cu mult timp in urma un grup de trei copii din orasul Cugir (judetul Alba) au fost prinsi de organele de politie in timp ce faceau spargeri de masini. Intrebati cine i-a invatat sa faca astfel de fapte, unul dintre copii a raspuns : "asa am vazut la televizor".

2. Desi disponibilitatea produselor mass-media serveste la imbogatirea si accentuarea organizarii reflexive a sinelui, in acelasi timp ea face aceasta organizare reflexiva tot mai dependenta de sistemele asupra carora individul are relativ putin control. Acest fapt e puternic ilustrat de evenimentele care inconjoara procesul ofiterilor de politie acuzati ca l-au atacat pe

Rodney King, automobilistul de culoare care pe cand cnducea noaptea in Los Angeles, in 1991, a fost oprit de politie, tras din masina si lovit, batut cu bastoane si , impuscat cu un pistol pe cand zacea la pamant. Evenimentele au fost filmate de un fotograf amator, care se intampla sa fie prin preajma. Videocaseta a fost folosita ulterior ca proba in procesul ofiterilor care a urmat, dar ea a fost in repetate randuri aratata si la televizor (si cateva cadre au fost reimprimate in ziare si reviste) in Statele Unite si in toata lumea. Cand ofiterii de politie au fost, in cele din urma, achitati de jurati, in primavara lui 1992, anuntarea verdictului a fost urmata de o revolta violenta la Los Angeles si in celelalte orase americane. Caseta filmata de un amator atinsese o coarda sensibila. Cazul a ridicat probleme de dreptate si nedreptate care prezentau interes nu numai pentru membrii comunitatii locale: ele au devenit chestiuni de interes national, si chiar international.

3. Disponibilitatea sporita a materialelor simbolice mediate nu doar imbogateste procesul formarii sinelui: ea poate avea si un efect de dezorientare.

4. Dezvoltarea mijloacelor mass-media creeaza ceea ce numim cvasiinteractiunea mediata. Cei ce privesc la televizor sau primesc alte mesaje socotesc aceste materiale ca niste resurse care fac parte din proiectele lor de formare a sinelui. Este ceea ce s-a intamplat cu tanarul american de 15 ani, un fan al lui Bin Laden, care a intrat cu un avion de scoala intr-o cladire. In acest caz televiziunea, mass-media in general, a creat o relatie de "intimitate nonreciproca" cu cel aflat la distanta. Formele de comunicare mediata - scrisorile, buletinele, telefonul, calculatoarele etc. -Sunt cruciale pentru dezvoltarea comunitatii fanilor.

Produsul mass-media este omul depersonalizat si insingurat, golit de constiinta de sine, hranit cu publicitate si infuzat de ideologia hedonista a societatii contemporane. Este de fapt omul cel vechi, rob al pacatului de care ne lepadam atunci cand la Botez renastem ca oameni noi in Hristos, ca persoane chemate sa traiasca in Biserica viata cea noua in Hristos.

Primele victime ale mass-mediei si in special ale televiziunii sunt copiii. De aceea Biserica ar trebui sa se implice intr-o campanie asemanatoare celei initiate de asociatiile de parinti din Statele Unite, care au reusit sa obtina prin lege o supraveghere a programelor de televiziune, pornindu-se de la principiul ca libertatea se intemeiaza pe cunoasterea reala a lucrurilor ce urmeaza a fi alese, adica a programelor.

Biserica ar trebui sa ceara sa participe la elaborarea unor coduri deontologice care sa fie respectate de producatorii din domeniul mass-mediei, coduri care sa asigure veridicitatea, respectarea demnitatii persoanei umane si responsabilitatea sociala. Biserica trebuie sa ceara sa se manifeste retineri speciale in infatisarea activitatilor criminale sau antisociale la care participa sau in care sunt implicati minorii; sa nu se expuna in mod indecent si nepotrivit trupul uman; sa nu fie prezentate detaliat si prelung actele de brutalitate, cruzime, violenta fizica, tortura; sa nu fie infatisate scenele sexuale intime care violeaza standardele comune ale decentei; sa nu fie injosita religia (in ultimul timp s-au prezentat pe posturile de televiziune si in mass-media mai multe scandaluri legate de clerici pedofili sau homosexuali, inainte ca justitia sa se pronunte asupra acestor cazuri).

Unul dintre cele mai evidente aspecte negative ale televiziunii consta in faptul ca aceasta se face, de obicei un propagator fidel al ideologiei anticrestine a societatii moderne care sustine permisivitatea totala si relativismul valorilor. Aceasta se reflecta in prezentarea pacatelor ca acte " normale " si in prezentarea frecventa, in special in cazul filmelor, a erotismului exacerbat si a violentei extreme care, in acelasi timp, fascineaza si perverteste. " Cand privesti esti transportat acolo unde tot ce este ascuns in suflet, toate patimile ascunse, refulate sau nestiute capata hrana si spatiu de desfasurare ".

In demersul sau mediatic, Biserica trebuie sa caute sa aiba acces la mijloacele publice de comunicare in masa, dar si la cele private, insistand pentru obtinerea unor spatii constante cu audienta mare. Este bine ca Biserica sa-si aiba propriile canale mediatice. In toate domeniile mass-mediei, Biserica trebuie sa atraga si sa formeze specialisti, oameni cu pregatire teologica, dar si cu cunostinte de stiinta comunicarii, care sa poata face fata cerintelor epocii moderne.

Pr. Conf. Univ. Dr. Simion Todoran

• Biserica si Mass-Media de la comuniunea eclesiala la stiinta comunicarii
  Publicat in : Editoriale
• Biserica si mass-media, dinamica unei provocari pastorale
  Publicat in : Editoriale
• Mass-media mijloc de pierzare a sufletului
  Publicat in : Religie