Violenta in familie
Potrivit legii se numeste "violenta in familie" orice act vatamator, fizic sau emotional care are loc intre membrii unei familii. Violenta in familie, desi este cea mai prezenta forma de violenta, este cea mai putin vazuta. Si asta pentru ca victima ascunde actele de violenta, din cauza ca se teme ca agresorul sa nu devina si mai violent sau de rusine pentru cele intamplate.
Sondajele ne descopera ca 56% dintre victime provin din mediul urban si 44% din mediul rural, iar 25% sunt de gen masculin si 75% de sex feminin. Asociatia Nationala pentru Protectia Familiei (ANFP) a declarat intr-un raport de statistica la nivel national al cazurilor de violenta in familie, ca in perioada 2004 – semestrul I 2009 au fost 53.720 cazuri si 723 decese. Dar aceste sondaje sunt din ce in ce mai irelevante, pentru ca multe din aceste acte de violenta nu sunt raportate catre spitale, politie sau autoritatile competente.
Daca pana mai ieri, cand vedeai un copil ca este lipsit de un ochi, o ureche, etc iti spuneai ca asa s-a nascut sau ca a suferit un accident, astazi, primul gand care trebuie sa-ti vina in minte in astfel de situatii e sa te intrebi daca nu cumva a fost batut de parinti.
Violenta domestica se raspandeste cu repeziciune. Intalnesti din ce in ce mai multe femei care stau in afara casei pentru a se feri de bataie, copii care mai degraba cauta sa se ascunda decat sa-si imbratiseze parintii atunci cand ii vede si auzi din ce in ce mai des de persoane care au murit din cauza abuzului.
Violenta ne invata sa fim rai, sa agresam si sa batem. Daca cineva te supara, il lovesti pana cand simti ca e gata sa-si dea duhul. Copilul nu mai e pedepsit cu nesatisfacerea unei pofte, ci e batut pana cand ii sunt rupti dintii. Intr-o asa lume, nu ar fi exclus ca intr-o zi sa primim de la vecin un pumn sau cel putin o injuratura, ca raspuns la un salut.
Victimele au nevoie de noi
Cel mai usor ne este sa prezentam victima lumii, sa o fotografiem, sa o filmam, sa scriem despre suferintele si mizeria in care traieste. Daca ajunge la un camin, nu e primita daca nu are dosarul complet. Nu e de ajuns ca are fracturi, ca organele i-au fost afectate ca urmare a tratamentului abuziv, important e sa aiba anumite aprobari, adica diverse hartii semnate si stampilate.
Cei care sunt victime au nevoie de noi nu pentru a le povesti prin ce au trecut, ci pentru a le da speranta ca pot trai o viata normala. Au nevoie sa simta ca exista cineva care se intereseaza de viata lor, ca sunt oameni care pot sa nasca si bucurii. Trebuie sa le descoperim ca viata nu sta in pumni si picioare.
Adrian Cocosila
Aboneaza-te la newsletter
-
Elena NitaPostat la 2012-01-06 14:42
Raspuns pentru ultima postare a dnei Ioana Alina Fordon: sunt de parere ca in acest caz grav al dvs trebuie sa se ia masuri potrivite. Daca dupa indelungi rugaciuni (va recomand Acatistul Sfantului Mare Mucenic Mina si al Sfantului Ciprian) facute atat de dvs, copii si poate rude apropiate, domnul nu s-a schimbat in bine, trebuie sa procedati altfel. Ati dat acatiste la manastiri in masura posibilitatilor financiare? Ati povestit unui monah sau unei monahii despre aceasta problema(este ispita mare, intr-adevar si imi pare rau sa aud ca se intampla asa, dar cu puterea rugaciunii, post si metanii diavolul poate fi indepartat) ? Cred ca cel mai in masura sa va dea un sfat si o povata ar fi un alt preot sau monah, insa unul inaintat in intelepciune, daca pot spune asa. Nu trebuie sa va lasati batuta! Luptati in continuare! Postiti si rugati-va! Faceti metanii! Indemnatii, dar nu-i obligati pe copii sa faca la fel. Cunosc indeaproape un caz asemanator, dar nu chiar atat de grav.
Iar daca sub indrumarea si implinirea sfatului unui alt preot sau monah, lucrurile nu se schimba, atunci cred (sper sa nu va smintesc dandu-va acest sfat) ca nu mai trebuie sa tineti cont de reputatia si statutul pe care dumnealui il are, ci sa instiintati episcopul din zona dvs., care are in grija si parohia pe care sotul dumneavoastra o conduce. Dumnealor se pot intruni intr-un consiliu sa discute problema aceasta deosebita. Acestia sa i-a o decizie si in cazul in care este nevoie (este foarte probabil ca sotul dvs. sa actioneze violent atunci cand va afla) sa va acorde un sprijin( o locuinta pentru dumneavoastra si copii dvs). Nu uitati ca trebuie sa va duceti misiunea de mama la capat, si anume aceea de a va creste copii in frica de Dumnezeu si in credinta. Ei trebuie sa stie de frica lui Dumnezeu, nu de frica tatalui lor. MAI IMPORTANT este faptul ca din cauza comportamentului tatalui lor, copii se pot departa de dragostea lui Dumnenezeu si sa isi formeze gresita impresie ca Dumnezeu inseamna doar suferinta, necaz, scandal. Este adevarat ca acolo unde este credinta este si suferinta, dar aici este ceva diferit. Atat dumneavoastra cat si copii dvs. trebuie sa traiti intr-un mediu in care sa va puteti manifesta in voie dragostea fata de Dumnezeu, sa traiti si sa va rugati in liniste si pace. Scopul dvs este mantuirea si pentru ca atunci cand copii vor creste(ce varste au acum? ) sa nu uite de Dumnezeu asa cum vor vrea sa uite de episodul acesta neplacut si traumatizant pentru ei(vorbesc in cunostinta de cauza). Ei nu trebuie sa faca legatura intre bataie,scandal, cearta si Dumnezeu pentru ca nu asta inseamna Dumnezeu. Trebuie sa ii indrumati (va cred ca va este foarte greu si as vrea daca putea sa va ajut nu doar prin vorbe) in asa fel incat atunci cand vor pasi intr-o alta Sfanta Biserica sa nu isi mai aminteasca de tristele intamplari din copilaria lor si sa vrea sa iasa afara mai repede si chiar sa nu mai intre in vreo Biserica vreodata. Asta este ceea ce vrea diavolul sa dobandeasca: SA-I FACA PE COPII SA-L URASCA PE DUMNEZEU, si chiar si pe dvs la fel. Trebuie sa luptati sa nu se intample asta. Sa va rugati Bunului Dumnezeu si Preacuratei Maicii Sale sa le dea minte limpede, intelepciune si ganduri bune la copii, caci rugaciunea de mama pentru copii ei mult poate inaintea lui Dumnezeu. Si rugati-o pe Maica Domnului sa mijloceasca cu sfintele si preaputernicele sale rugaciuni inaintea Fiului ei ca sa va scape de acest necaz. Este mare incercarea pe care o aveti si probabil la fel si credinta.
NU UITATI ca este vorba si despre enoriasii pe care sotul dvs ii are dati in grija. Este vorba de mantuirea lor. Din moment ce sotul dvs nu respecta cele sfinte, asa cum ati spus, cum oare ii poate conduce la mantuire? Oamenii aceia au nevoie de un exemplu pozitiv, bun, de un duhovnic iscusit, care sa-i indemne la post, priveghere, rugaciune pentru ei si pentru aproapele. Nu credeti ca aveti si dvs un rol in mantuirea lor. Daca dvs ascundeti acest lucru, nu credeti ca veti fi trasa la raspundere? Atunci cand barbatul calca stramb, femeia trebuie sa-l indrepte,iar daca nu poate singura, cu ajutoare, dar de nadejde. Nu credeti ca insusi sotul dvs. va pierde mantuirea daca consuma Sfanta Impartasanie fara sa tina post, fara sa se pregateasca pentru acest lucru? Va spun ca nu-i de joaca cu Sfanta impartasanie. Cred ca deja stiti ca cine o ia cu nevrednicie, osanda lui bea si mananca?(Nici eu nu ma consider vrednica, sincer va spun, dar e diferit caz sotului dvs.)
Asadar, trebuie sa luati in considerare toate acestea si sa DUCETI LUPTA CEA DREAPTA PENTRU MANTUIREA dvs, a copiilor si chiar a sotului dvs. Sa nu uitati ca daca va trebui sa se rupa legatura dintre dvs si dumnealui asta nu inseamna ca nu va veti putea ruga in continuare pentru el, pentru iertarea pacatelor lui, pentru mantuirea lui.
Si REPET faptul ca cel mai potrivit pentru o indrumare dreapta si dupa voia lui Dumnezeu ar fi un monah sau o monahie. Sa nu va fie rusine sa ii povestiti problema sau sa va ascundeti. Un monah sau o monahie(maicuta) va poate indruma spre o Manastire de maici unde ati putea locui, impreuna cu copii dvs pana ati face rost de o casuta( sunt sigura ca s-ar gasi un crestin cu inima buna care sa va ajute) in care sa traiti in liniste si pace cu copilasii si sa va duceti la capat misiunea de a-i educa crestineste si de face din ei adevarati crestini si marturisitori ai credintei in Iisus Hristos. Trebuie sa luptati chiar daca nu vã va fi usor. Sa va rugati lui Dumnezeu sa va dea multa rabdare, tarie, putere si gand luminat pentru a lua decizia care trebuie si nu una gresita.
Sper sa va fie de ajutor acest sfat si sa nu va smintesc.
Stiu ca e dat cam tarziu(a trecut mai mult de un an de cand ati cerut dvs sfatul), dar sper sa mai intrati pe acest site(care, de altfel, este foarte folositor) si sa-l cititi.
Va doresc numai bine, sanatate sufleteasca si trupeasca si MANTUIRE!
-
ioana alina fordonPostat la 2010-10-03 17:50
In legatura cu violenta in familie ce se poate face daca agresorul este preot. Sa continui calvarul pentru a nu-i afecta statutul sau ce ar trebui facut ?Daca dupa nenumarate eforturi acesta nu vrea sa se schimbe considerandu-si normal comportamentul. Este violent cu mine chiar si de fata cu copii sau alte persoane, consuma alcool des, nu tine post, dupa scandaluri isi cere scuze promite ca nu va mai face dar la scurt timp se intampla din nou. Sunt foarte indecisa avand in vedere ca e preot si nu accepta sfatul nimanui .
-
teodora bobocPostat la 2010-05-19 11:26
violenta in familie e un fenomen social, care afecteza toti membrii ai unei familii. din pacate cei care se comporta asa nu au cuvinte suficiente sa spuna ce au pe suflet, lasa supararile sa se adune si cadn simt ca nu mai rezista explodeaza. oamenii care sunt violenti sunt oameni nesiguri, cu stima de sine scazuta si cu o nevoie de a controla si a domina pentru a se simti mai puternici. lucrez intr-un centru unde incercam sa sustinem victimele sa nu mai fie in pericol , nu prescriem retete, nu le spunem ce sa faca le sustinem in cea ce au nevoie. Credinta adevarata insufleteste omul si ii da putere. ma bucur cand intalnesc femei care sunt credincioase, pentru ca stiu ca astfel munca mea este una mai usoara. de asemenea din pacate nu pot sa nu constat ca din acelasi motiv multe femei nu se feresc si nu fac ceva pentru ele, asteptand sa apara schimbari miraculoase.. care nu mai vin nici dupa 20 de ani nici dupa 30 sau chiar 50 de ani.
nimeni nu merita sa traiasca asa ..sunt alegeri pe care Dumnezeu ni le lasa si cred ca in acelasi timp si incercari ale credintei noastre.
cu toti ne putem imbina caile de a ajuta pe cei care au nevoie, indiferent de profesie, ca sunt preoti, medici, asistenti sociali, juristi,familie, prieteni, cunoastinte, vecini.
atata de greu mai sarim in ajutorul celor din jurul nostru si preferam sa ne uitam in alta parte, in loc sa facem ceva concret. o vorba buna si o mana de sprijin.
numai bine
-
ana maria sPostat la 2010-05-18 13:32
se spune ca omul de langa tine e "asa cum il cresti", ai exact ce meriti pentru ca tu, prin felul tau de a percepe si actiona,gandirea ta bolnavioara l-a atras acolo unde se afla. Nu insa si in cazul copiilor, copiii sunt un dar de la Dumnezeu insa prea putini parinti sunt constienti intradevar de starea sufletului copilului si termenul, in toata esenta lui, e daca nu negat cel putin ignorat cu cea mai grava "nesimtire" (a se citi nesimtire duhovniceasca). De ce lumea de azi reduce problema la ceva administrativ? Centrele de care fratii nostri vorbesc sunt ca si medicatia alopata, incearca sa trateze boala prin a-i anula sau ameliora efectele, dar nu trateaza cauza, pentru ca "durerea" e mai adanca decat ceea ce se vede si oricum acele efecte tratate superficial si pe termen limitat, nu pot produce o schimbare, nu in bine. Problema e la cei care stau si suporta abuzurile si nu numai ele sunt victime, ci si agresorii, sa nu mai vorbim ca daca au mai adus pe lume si alte sulete... Dumnezeu cu mila. oamenii slabi si cu frustrari profunde au impresia ca au dreptul sa-si verse nefericirea pe cei de langa ei, grava minciuna ce-i duce direct spre tot ce-i mai rau. Violenta e o slabiciune a firii, iar daca oamenii s-ar deschide putin mai mult si s-ar privi fiecare intr-o oglinda a sinelui curata, fara minciuna si ipocrizie, lumea cu siguranta ar fi mai buna si fiecare s-ar vedea asa cum e,fiinta slaba si pacatoasa pana-n maduva oaselor si poate de-aici am incerca fiecare sa fim mai buni cu noi insine si cu cei apropiati. E atat de usor sa faci rau, ridica piatra si gandeste-te bine inainte sa-ti treaca prin cap s-o arunci, imagineaza-ti ca aruncand-o chiar si spre agresor ai sa primesti o durere de 10 ori mai mare decat cea pe care ai s-o provoci si crede asta pentru ca se aplica. Dumnezeu nu doarme, doar constiinta noastra face nani, schimbarea e in noi, in fiecare si avem o datorie in plus fata de cei care inca mai dorm sa-i ajutam sa se trezeasca.
ferice de toti cei care au crescut intr-un mediu familial in care Dumnezeu nu e uitat si nu stie violenta cu toata teroarea ei.
Dumnezeu sa fie cu noi toti.
-
nicol nicolPostat la 2010-05-12 22:17
da intr-adevar sunt.ingriorator de mult au crescut in ultimul timp
de ce sunt atatea,de ce o femeie accepta umilinte din partea sotului?niciodata nu vom stii motivele
dar cele mai multe cazuri sunt acele in care femeia depinde de sot material si financiar,e cum se spune la mana lui,
mentalitatea femei in genere ,e,suport eu numai pt copii ca sa aiba tata,
dar oare se merita? atatia ani irositi,poate cei mai frumosi ani din viata unei femei.eu zic ca nu
decat asa ,mai bine singure,
o singura viata avem.
-
costel popescu Postat la 2010-05-12 11:06
Sunt din ce in ce mai multe victime si noi nu avem decat doua centre in Bucuresti. Sa vorbim pe sleau – e inghesuiala acolo. Foarte multe victime nu reusesc decat sa se inscrie. Capacitatea acestor centre este limitata, iar femeile nu pot sta mai mult de cateva luni. Se tot vorbeste de faptul ca li se ofera consiliere, dar se pierde din vedere ca dupa cele cateva luni este nevoita sa se intoarca tot la sot si abuzurile reincep.
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.