Reclama, sufletul cui ?

Reclama, sufletul cui ? Mareste imaginea.

Dupa frumosul vers al lui Eminescu, "credinta zugraveste icoanele-n biserici". Daca este asa, atunci in mod automat necredinta genereaza o alta forma de icoana, o imagine in care locul lui Dumnezeu este luat de zeul la care se inchina, Mamona.

Puteti observa aceasta realitate in reclama de mai jos, in care necredinta zugraveste chipul acestei lumi:

Reclamele sunt astfel noua forma de iconografie. Dar, spre diferenta de icoane, ele nu au rolul de a ridica mintea omului la Dumnezeu; rolul lor este acela de a-l amagi pe om. Daca vom privi cu putina atentie, vom observa ca nu exista nicio reclama sincera. In cel mai bun caz vom gasi reclame care mint prin omisiune. Dar, in general, reclamele pur si simplu mint.

Si suntem de acord cu asta. Se potriveste cu felul nostru de a fi. Ce daca mint - ne zicem in sinea noastra - doar nu sunt prost sa cumpar. Dar - paradoxal - desi nu suntem prosti, cumparam. Muscam momeala. "Intre doua rele, alegem raul mai mic". Dar in fapt reclama vrea sa ne faca sa nu mai alegem de fapt nimic. Noi suntem cei alesi.

"Target-area" este cuvantul de ordine cand vine vorba de vanarea viitorilor cumparatori. Pleaca de la principiul ca este mai usor sa convingi un segment fix de oameni de faptul ca au nevoie de ceva inutil. Este nevoie de aceasta vanatoare, pentru ca sa se poata exploata slabiciunile si dorintele concrete ale oamenilor.

Cat de departe este aceasta manifestare de dragostea lui Dumnezeu! Nu este posibil sa iti iubesti clientii si sa incerci sa-i pacalesti in acelasi timp. Atata timp cat oamenii sunt tratati ca niste numere, atata timp cat vanzatorul ii priveste ca pe niste "fraieri", Dumnezeu nu isi are locul, caci "nu poti sluji la doi domni".

Intr-un roman al lui Emile Zola, "Creatie", visul eroului principal este acela de a picta intreaga lume, de a umple toate spatiile lumii cu pictura lui. In mod ironic, lumea de azi a realizat acest vis. Insa ea nu umple astazi spatiile cu arta, ci cu o desfigurare a realitatii, speculand golul dinauntrul nostru.

Hristos insa nu incearca sa ne vanda nimic. Totul ne este dat in dar: viata, dragostea Lui, mantuirea, Viata Lui. Hristos nu isi face reclama. Lumina lumineaza in intuneric, si intunericul nu a cuprins-o.

Paul Cocei

Despre autor

Paul Cocei Paul Cocei

Colaborator
104 articole postate
Publica din 29 Decembrie 2011

19 Noiembrie 2010

Vizualizari: 2846

Voteaza:

Reclama, sufletul cui ? 0 / 5 din 0 voturi. 1 review utilizatori.

Comentarii (1)

  • Magdalena SovaPostat la 2010-11-19 14:09

    In socetatea de astazi trebuie sa inghitim multe, inclusiv aceste reclame. Reclama este perceputa diferit in functie de necesitate, interes. Ganditi-va de ce cand mergeti la o manastire este liniste, acolo in spatiul acela de iubire deplina scapi de „lumea” aceasta imbagsita cu tot felul de „atractii” pe care vrem, nu vrem le acceptam pentru ca sunt peste tot, fac parte din viata noastra, nu le putem rupe, nu le putem sterge, dar le putem ignora, pe cat posibil.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE