Care sunt motivatiile si scopurile tatuajelor? Care ar fi legatura intre tatuaj si religie? Este tatuajul un pacat sau nu? Iata cateva intrebari la care vom incerca un raspuns din perspectiva teologica, asupra unui fenomen in dezvoltare.

As dori, draga cititorule, sa nu incepi citirea acestui text daca simti ca vei avea mustrari de cuget. Scopul meu nu este nici pe departe infierarea, osandirea, umilirea sau persiflarea celor ce poarta deja unul sau mai multe tatuaje. Caci nici un crestin nu are dreptul de a osandi, ci dimpotriva, el trebuie sa devina lumina lumii si sarea pamantului. Tocmai de aceea, doresc aducerea in spatiul dialogului,  de pe blogurile Adevarul, a unei incercari de analiza teologica a fenomenului tatuajelor. Despre acesta cred ca putem fi cu totii de acord ca este in crestere. Ca atare, provocarea de abordare teologica in mediile de comunicare este mare. Mai mult, cred ca epoca subiectelor tabu este de mult apusa. Iar aceasta se reflecta cel mai bine tot aici, in diversitatea de idei si opinii, pe blogurile Adevarul. Mai intai, ce se vrea a fi tatuajul? Se cunoaste ca, inca din vechime, tatuajul nu a fost un simplu desen facut pe piele fara motiv. Adeseori, el era un mijloc de exprimare a unor idei filosofice sau credinte religioase. Odata cu trecerea vremii, tatuajul a dobandit si o importanta functie sociala, deoarece el certifica apartenenta la un oarecare grup social. In acest caz, tatuajul dobandeste un important rol psihologic de integrare a unei persoane intr-o colectivitate, dar si pe cel de afirmare a personalitatii cuiva. Exista chiar cazuri in care membrii unui grup social folosesc tatuajul ca semn de identificare a membrilor.

Mai nou, tatuajul a dobandit si un rol decorativ, de impodobire a trupului. In aceasta situatie, el poate indeplini diverse functiuni: atragerea privirii asupra purtatorului, semnalarea unei anumite atitudini sau pozitii, exprimarea extravagantei, mijloc de atractie sexuala si erotism etc. Din unghi mediatic, putem constata ca tatuajul este o consecinta previzibila a rolului important pe care imaginea l-a dobandit in societatea contemporana. Actualmente, traim in plina epoca a vizualului si tele-vizualului, motiv pentru care tatuajul poate fi privit ca o reactie imagistica personala la cresterea impactului psihosocial al comunicarii vizuale. Dincolo de aspectul social, cum privim un tatuaj din perspectiva religioasa? Vechiul Testament are o singura referire la tehnica tatuajului, desi unii teologi inclina sa ia in considerare si fragmentele scripturistice care mentioneaza interzicerea taieturilor pe trup, in scopul plangerii celor adormiti.

Fragmentul se gaseste la Levitic, 19, 28: nici semne cu impunsaturi sa nu faceti pe voi. Dar oare de ce Dumnezeu nu voieste acest lucru? Explicatia o putem gasi in Noul Testament (finalitatea celui Vechi), care nu face nici o referire directa la tatuaje. Daca insa luam in calcul semnificatiile decorative ale unui tatuaj, descrise mai sus, vom observa cu usurinta ca el se incadreaza perfect in randul podoabelor trupesti. In privinta acestora, teologia crestina este foarte limpede si vasta, afirmand ca pentru un crestin nu trebuie sa prevaleze frumusetea exterioara, ci, dimpotriva, frumusetea interioara. Lucru pe care multi dintre noi il stim si cu care, cred ca suntem unanim de acord. Iata cateva pasaje biblice in acest sens: Insusi Hristos arata ca valoarea trupului este inferioara sufletului, atunci cand spune: Nu va temeti de cei ce ucid trupul, iar sufletul nu pot sa-l ucida; temeti-va mai curand de acela care poate si sufletul si trupul sa le piarda in gheena (Matei 10, 28) la care se adauga: Duhul este cel ce da viata; trupul nu foloseste la nimic. (Ioan 6, 63). Desigur in sensul sfintirii vietii, nu al negarii oricarei contributii a trupului la valoarea vietii. Sf. Petru se adresa femeilor asa: Podoaba voastra sa nu fie cea din afara: impletirea parului, podoabele de aur si imbracarea hainelor scumpe, Ci sa fie omul cel tainic al inimii, intru nestricacioasa podoaba a duhului bland si linistit, care este de mare pret inaintea lui Dumnezeu.

Fragmentul este perfect aplicabil si barbatilor. Sf. Pavel scria corintenilor, in disputa cu calomniatorii sai: sunteti scrisoare a lui Hristos, slujita de noi, scrisa nu cu cerneala, ci cu Duhul Dumnezeului celui viu, nu pe table de piatra, ci pe tablele de carne ale inimii. In alt loc, foloseste aceeasi imagine, a scrierii duhovnicesti in inima, zicand: taierea imprejur este aceea a inimii, in duh, nu in litera (Romani 2, 29). Iar explicatia scripturistica ne precizeaza ca omul autentic este numai cel atestat de realitatea lui launtrica, nu de cea exterioara, care poate insela. Teologia crestina mai sustine si ca Dumnezeu a daruit omului tot ceea ce ii este necesar pentru desavarsirea lui si a societatii. Aceasta incepe cu propria dihotomie si merge pana la mijloacele tehnologice de care dispunem, prin folosirea capacitatilor umane de cunoastere. Aici, liberul arbitru devine crucial pentru modul in care folosim cele de care dispunem. Din acest motiv, tot ceea ce este in exces si care nu duce la desavarsire, reprezinta o inutilitate si o risipa in raport cu mantuirea. Dar daca tatuajul este cu simboluri crestine? Aici discutia pare dificila, deoarece purtarea simbolurilor crestine este incurajata si recomandata de catre Biserica. Insasi cultul public face apel la o intreaga simbolistica crestina, prin obiectele liturgice folosite: vase liturgice, vesminte, pictura bisericeasca, arhitectura lacasurilor de cult etc.

Cu toate acestea, nu putem face confuzii. Obiectia principala este, ca si in cazul celorlalte tatuaje, incrustarea in propriul trup a acestor simboluri. Aceasta ar pune in umbra, tot prin prioritizarea exteriorului asupra interiorului, adevarul teologic cum ca trupul este templu al Duhului Sfant, asadar al lui Dumnezeu. Nu stiu cum ar arata Hristos sau sfintii tatuati, dar cert este ca acestia nu au folosit tatuajul ca forma de comunicare vizuala simbolica. Prin urmare, privind teologic, tatuajul pare mai mult o forma exterioara de exprimare a personalitatii, o incercare de suplinire sau mascare a lipsei unor valori interioare autentice. Mai mult, atunci cand tatuajul exprima idei religioase straine de spatiul crestin, tatuajul devine expresia sincretismului religios. Voit sau involuntar, posesorii unei culturi teologice mai rarefiate imprumuta si transmit, prin tatuaj, valori aflate in paralel sau in contradictie cu Hristos.

Este tatuajul un pacat? Conform teologiei, orice fapta, gand sau cuvant are un substrat moral, functie de care acestea devin bune sau rele, neexistand fapte neutre. Pacatul reprezinta impotrivirea libera si constienta fata de voia lui Dumnezeu si se manifesta prin calcarea legii morale divine in mod premeditat sau in necunostinta de cauza (caz in care gravitatea pacatului se atenueaza, devenind iertabil mult mai usor)… Insa as prefera ca la aceasta intrebare, draga cititorule, sa-ti dai singur un raspuns. Cred ca ne este mult mai util sa ne dam singuri seama despre valoarea spirituala a unui lucru, decat sa ne spuna cineva. Aceasta deoarece un drum parcurs este mult mai frumos si mai util decat un drum povestit de altcineva. Dar pentru a avea un raspuns corect, trebuie sa dispunem de reperele necesare. Si cred ca acest text le-a putut furniza. Iti multumesc.

Parintele Eugen Tanasescu

(Acest text a fost publicat prima data pe blogul Parintelui Eugen Tanasescu de pe adevarul.ro)