"Penticostar: o, carte veselitoare! Si decat toate cartile mai poftita. O, carte nepretuita! Si decat aurul cel lamurit mai stralucita. Cincizecelnic, carele in sineti cuprinzi numai pre cele cincizeci de zile mai veselitoare ale anului si tainuit arati pre incepatura vietii cei fara de moarte, pre veselia cea pururea fiitoare a slavei cei vesnice, pre veacul cel fara de sfarsit, pre cel dupa invierea cea de obste asteptat si deapururea cu Dumnezeu fiitor [...]
O, carte aurita! Tu ivindu-te risipesti toata intristarea sufletelor si Biserica lui Dumnezeu se umple de lumina si de stralucire. Tu aratandu-te gonesti toata posomorirea fetelor ce se pricinueste din intristarea inimilor celor obidite de lacrami si de amaraciune. Tu pre toti credinciosii ii chemi ca de obste sa se veseleasca. Tu de obste tuturor le dai bune nadejdi de mantuire. Tu chemi si pre drepti si pre pacatosi si pre cei ce s-au infranat si s'au postit si pre cei ce s'au lenevit si nu s'au postit, ca toti dimpreuna sa se bucure si sa se veseleasca. O, carte cu multe nume impodobita! Tu aratandu-te indata trambitezi pre invierea lui Hristos: Hristos a inviat!".
Cu aceste cuvinte incepea Mitropolitul Veniamin Costachi, la anul 1834, inainte-cuvantarea la editia tiparita a Penticostarului in Manastirea Neamtu. Acesta folosind "limba vechilor cazanii” prezinta relatia dintre Penticostar si spiritualitatea ortodoxa, sau mai precis, spiritualitatea cuprinsa in Penticostar. Pornind de la fragmentul citat ne propunem sa subliniem cateva consideratii generale asupra Penticostarului.
Penticostarul - perioada liturgica si carte de cult
Penticostarul este perioada dintre Invierea Mantuitorului nostru Iisus Hristos si Duminica tuturor Sfintilor (duminica de dupa Cincizecime), adica perioada de bucurie a Bisericii pentru Invierea, Inaltarea la cer a Domnului Hristos si pentru Pogorarea Duhului Sfant. Tot Penticostar se numeste si cartea de slujba care cuprinde toate randuielile liturgice din aceasta perioada. Numele Penticostarului, "Pentikostarion“, i se trage tocmai de la perioada ale carei cantari le cuprinde, numita cincizecime, iar in greceste "pentikosti“.
Penticostarul mai poarta numele de "Triod inflorit“ pentru ca si el are trei- si patrucantari ca si Triodul. In timpurile vechi intrebuintarea Penticostarului se incepea din ziua in care se terminau serviciile patruzecimii, adica la Invierea lui Lazar, sau mai vartos de la Duminica Floriilor “.
El contine "cantarile de veselie ale Invierii lui Hristos in care se vadeste pretutindenea bucuria cea mare a crestinului“, cantarile pentru slujbele praznicului Inaltarii si pentru cel al Rusaliilor, precum si pe cele ale duminicilor si tuturor zilelor acestei perioade.
Penticostarul - istoric
In forma si cu cuprinsul de astazi Penticostarul nu are decat cateva sute de ani. "Autorul " Penticostarului este Biserica, sub ocrotirea si in slujba careia au ostenit toti imnografii care si-au adus aportul la alcatuirea cartilor de slujba de care ne folosim noi astazi pentru a-L preamari pe Dumnezeu.
Intre cei care au compus imne si canoane ce intra in componenta Penticostarului putem sa-i amintim pe: Roman Melodul, Anatolie, Andrei Criteanul, Cosma de Mayuma, Gheorghe Nicomideanul, Nichifor Calist Xantupol (sec. XIV.), acesta din urma fiind autorul Sinaxarelor Triodului si Penticostarului.
Autorii multor imne raman necunoscuti, iar unii din cei mentionati nu pot fi sigur identificati. Acesta este si cazul celui caruia i se atribuie in cea mai mare masura alcatuirea Penticostarului. Despre acest imnograf stim sigur ca se numea Iosif si ca a trait in secolul al IX-lea. Unii spun ca este vorba de Iosif Studitul, arhiepiscopul Tesalonicului (+830), fratele Sfantului Teodor Studitul. Ei sustin ca ucenicii lui Teodor Studitul, sub carmuirea lui Iosif, fratele Sfantului Teodor "au alcatuit Triodul cu slujba Marelui Post precum si Penticostarul cu cantarile de la Pasti pana la Rusalii“. Altii spun ca este vorba despre Iosif Scriitorul de Cantari (+883), monah de origine siciliana care a trait la Constantinopol si a intrecut pe toti scriitorii de cantari bisericesti cu multimea imnelor pe care le-a compus.
In forma sa ultima, asa cum se prezinta azi, Penticostarul a ajuns abia in secolul al XIV-lea (cand i s-au adaugat Sinaxarele), dupa aceasta data el nemaisuferind modificari esentiale.
In tara noastra, Penticostarul a ajuns relativ tarziu, si ca toate cartile de cult mai intai in limba slavona. Primul Penticostar slavon tiparit la noi in tara (in acelasi volum cu Triodul) a aparut sub numele de "Triod-Penticostar“ in anul 1550.
In limba romana Penticostarul a vazut lumina tiparului in anul 1743. In acest an el era tiparit la Bucuresti de mitropolitul Neofit, traducerea din greceste fiind facuta de Ianachie Vtori , si la Ramnic unde fusese tradus de episcopul Damaschin Dascalul, si era tiparit de urmasul acestuia, episcopul Clement. Remarcam faptul ca traducerea Penticostarului nu s-a facut din slavona ci din greaca.
De la aceasta data editiile au fost tot mai numeroase, Penticostarul, ca toate cartile de cult de altfel s-a raspandit in intreaga tara, astfel ca tot cel ce are urechi de auzit poate sa asculte strigatele de bucurie ale Bisericii care vestesc pretutindeni Invierea Mantuitorului, precum si toate celelalte lucruri cuprinse in Penticostar.
Penticostarul - structura
Penticostarul este una din cele trei carti de cult ce se folosesc in Biserica in cursul unui an bisericesc (Octoih Triod si Penticostar), avand o structura asemanatoare cu celelalte doua carti, cuprinzand (in special) cantarile pentru slujbele de la Vecernie si Utrenie. El incepe cu cantarile slujbei de la Sfintele Pasti, ce se continua in toata Saptamana luminata, si se incheie cu cantarile slujbelor din Duminica Tuturor Sfintilor.
In Penticostar avem cantarile pentru slujbele a trei mari praznice imparatesti. La inceput, se gasesc cantarile randuite pentru slujbele de la Sfintele Pasti. Mergand pe firul Penticostarului, dupa patruzeci de zile de la Pasti se gasesc cantarile slujbelor de la Inaltarea Domnului, iar la cincizeci de zile cele pentru slujbele de la Pogorarea Duhului Sfant. Aceste trei mari sarbatori sunt cele care dau tonul pentru intreaga perioada a Penticostarului.
De la Duminica Tomei pana la Inaltarea la cer a Domnului Biserica ne infatiseaza starea maririi dumnezeiesti a lui Hristos, repetand in toate aceste zile multe cantari si randuieli de la Pasti, care ne tin in atmosfera de gand a Invierii lui Hristos.
De la Duminica Tomei pana la Inaltarea la cer a Domnului, toate randuielile bisericesti incep si se termina cu cantarea intreita a Troparului Invierii. La Vecernie si Utrenie exista unele modificari, in sensul ca la Vecernie in toate sambetele se canta stihurile Pastilor cu stihirile lor (in afara de Sambata Tomei), iar Utrenia se incepe cu: "Slava Sfintei si Celei de o Fiinta si de viata facatoarei si nedespartitei Treimi“, dupa care se canta de trei ori: "Hristos a inviat...“, continuandu-se apoi cu: "Marire intru cei de sus lui Dumnezeu...“ La Sfanta Liturghie se canta in locul axionului "Cuvine-se cu adevarat“ irmosul cantarii a noua a Pastilor - "Ingerul a strigat“, cu stihira "Lumineaza-te, lumineaza-te...“, iar dupa impartasire in loc de "Vazut-am lumina cea adevarata...“ si "Fie numele Domnului binecuvantat...“ se canta Troparul Pastilor.
Duminicile dintre Sfintele Pasti si Inaltarea Domnului, pe langa aceea ca vestesc Invierea lui Hristos, sunt consfintite si amintirii unor intamplari si persoane deosebite, care sunt obiectul slujbelor dumnezeiesti din aceasta perioada. De la sarbatoarea Inaltarii Domnului la cer pana la Cincizecime, Biserica ne pune in atentie cele in legatura cu praznicul Inaltarii. In duminica din aceasta perioada se face praznuirea celor 318 Parinti de la primul Sinod ecumenic de la Niceea. In aceasta perioada sfintele slujbe inregistreaza o diferenta caracteristica. In tot acest rastimp nu se rosteste rugaciunea "Imparate Ceresc“, care se va rosti doar la Pogorarea Sfantului Duh si de atunci in tot cursul anului bisericesc, la inceputul tuturor slujbelor.
Cu prima Duminica dupa Pogorarea Sfantului Duh - "A Tuturor Sfintilor", se incheie slujbele cuprinse in Penticostar, incepand perioada Octoihului.
Specificul Penticostarului
Daca Triodului ii este specifica pocainta, efortul omului in cautarea lui Dumnezeu, Penticostarul incununeaza acest efort, prezentandu-L pe Dumnezeu in ipostaza in care El se pleaca spre om pentru a-l face pe acesta partas darurilor Sale. Observam inca o data stransa legatura Triod-Penticostar, care explica foarte bine faptul ca cele doua carti de cult au format mult timp, un singur corp.
In perioada Postului Mare, omul se supune unui indelungat efort ascetic, dar intreaga pocainta pe care el o face in acest timp, este insotita de nadejde, de speranta ca efortul lui va fi incununat, ori aceasta bucurie a incununarii invaluie de-a dreptul crestinatatea in noaptea Pastilor, cand Penticostarul vesteste intregii lumi Invierea lui Hristos, chemand intregul univers sa se impartaseasca de bucuria cea mare a Invierii Domnului.
In ultima duminica a Penticostarului, Biserica ii are in atentie pe toti sfintii din toate timpurile, marturie a conlucrarii omului cu darul pe care Dumnezeu i-l da necontenit. Sfintii sunt o marturie a unitatii, a bucuriei din Imparatia lui Dumnezeu deschisa prin Inviere, la ospatul careia suntem invitati toti pentru a ne desfata de impreunapetrecerea cu Dumnezeu.
Radu Alexandru
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.