Parintele Gleb Kaleda a fost unul dintre preotii care au marturisit pe Dumnezeu in Rusia comunista, alaturi de sotia sa si de cei sase copii daruiti de Dumnezeu. Nascut in anul 1921 si trecut la cele vesnice in anul 1994, parintele Gleb Kaleda a fost un tata model si un preot model, slujind neincetat lui Dumnezeu si aproapelui sau. Ca un testament, parintele ne-a lasat urmatorul cuvant: "Temelia vietii creştine este rugaciunea."

Parintele Gleb Kaleda (1921-1994)

Parintele Gleb Kaleda s-a nascut in anul 1921, intr-o familie simpla. Tatal sau, care se tragea dintr-o familie de tarani, a slujit ca economist, iar mama lui, care se tragea dintr-o familie instarita, a fost fiica de preot. La nastere, pruncului nu i s-au dat prea multe sanse de supravietuire, doctorul spunand ca acesta nu va trai mai mult de cativa ani. Lucrurile s-au intamplat insa altfel, Dumnezeu binevoind ca pruncul sa ajunga pana la varsta de 73 de ani.

Viitorul sau socru, parintele Vladimir, organizase in parohia sa un fel de "retea secreta", prin care familiile instarite si cele care aveau acces la alimente se angajau in slujirea celor deportati, care flamanzeau si infruntau nenumarate lipsuri. Aceste familii nevoiasi aveau de suferit mai ales datorita faptului ca un membru din fiecare fusese arestat sau trimis in lagar. La varsta de numai 15 ani, tanarul Gleb a facut parte din aceasta "retea", ajutand mai multe familii deportate, care sufereau atat trupeste, cat si sufleteste.

Parintele Vladimir a fost si primul duhovnic al tanarul Gleb. O mare durere a patimit acesta cand parintele sau a fost trimis in lagar, pentru credinta sa in Dumnezeu si pentru iubirea sa fata de cei aflati in suferinte. Tot asa, urmatorii patru duhovnici ai sai au sfarsit si ei in lagarele sovietice. Si datorita acestui lucru, parintele Gleb Kaleda i-a cinstit foarte mult pe mucenicii rusi, care au fost omorati in lagare.

In vara anului 1941, dupa absolvirea scolii, la varsta de numai 20 de ani, tanarul Gleb a plecat pe front, fiind repartizat la sectia de radio-operatori. Peste numai cateva luni, soldatul Kaleda a fost trimis sa lupte pe front, ajungand astfel sa ia parte si in luptele din Stalingrad si Kursk. In ciuda multor lupte, el nu a fost niciodata grav ranit, si, mai mult, nu a omorat pe nimeni. In urma razboiului, soldatul Gleb Kaleda a fost decorat cu saisprezece medalii.

Dupa incetarea razboiului, Gleb Kaleda s-a inscris la Institutul de Geologie, pe care l-a absolvit ca sef de promotie. Mai apoi, savarsind si studiile de doctorat, el a inceput sa faca analize stiintifice.

Cu binecuvantarea viitorului mitropolit Ioan Vendland, tanarul Gleb Kaleda s-a casatorit cu Lidia Vladimirovna, pe care o cunostea inca din copilarie, tatal ei fiind parintele Vladimir, adica primul sau duhovnic. Dupa casatorie, cei doi au primit de la Dumnezeu sase copii, patru fii si doua fiice. Dupa nasterea celui de-al treilea copil, mama lor a renuntat la serviciu, dedicandu-se cu totul educatiei lor. In casa exista un fel de biserica, icoanele impodobind toate camerele, iar vizitatorii fiind si ei oameni credinciosi.

In anul 1972, la varsta de 51 de ani, credinciosul Gleb Kaleda a fost hirotonit in taina, mai intai diacon, iar mai apoi preot, de catre mitropolitul Ioan de Iaroslav si Rostov. Deoarece preotii rusi fusesera atat de persecutati incat nenumarate sate ramasesera fara preot, episcopii isi asumau uneori hirotonia intru ascuns a unor noi slujitori, pentru a nu risca limitarea extrema a numarului de preoti.

Deoarece parintele Kaleda ajunsese intre timp un savant recunoscut international, el nu-si putea declara publiv slujirea preoteasca. Astfel, treptat, casa parintelui Kaleda a sjuns biserica, nenumarate slujbe fiind savarsite in taina, mai intai in familie, iar mai apoi impreuna cu fiii duhovnicesti ai parintelui. Vreme de optsprezece ani, parintele Gleb Kaleda a slujit in taina, necunoscut de lume.

In anul 1990, parintele Kaleda s-a pensionat din slujba de profesor, ramanand insa in continuare profesor-consultant. In acelasi an, parintele s-a adresat patriarhului Alexie al II-lea, cerand binecuvantarea de a sluji in mod public. Mitropolitul care il hirotonise in taina ii daruise parintelui, mai inainte de treceresa sa la cele vesnice, un act prin care se dovedea validitatea tainei. Primind binecuvantarea patriarhala, parintele a slujit mai intai in Biserica Sfantul Ilie, din cartierul Obadensk, unde mersese in tot acest timp.

Parintele Gleb Kaleda a fost randuit coordonator al sectiei de invatamant religios si catehizare, din cadrul Patriarhiei Moscovei. De asemenea, parintele s-a numarat printre fondatorii Institului Teologic Sfantul Tihon, al carui prim rector a si fost. Conceput initial pentru cursuri de catehizare, institutul a fost transformat mai apoi intr-unul teologic.

In anul 1991, parintele Gleb Kaleda a facut o vizita misionara in inchisoarea din Butarsk, fiind primul preot ortodox care a vizitat acest loc. Mai apoi, el a inceput sa vina des in acest loc, predicand, botezand si cununand pe cei care doreau sincer acest lucru. Prin straduinta sa, in inchisoare s-a amenajat o biserica inchinata Acoperamantului Maicii Domnului.

Datorita eforturilor neincetate de a zidi Biserica si de a-i mangaia pe cei nevoiasi, parintelui au inceput sa-i slabeasca puterile, suferind de inima, iar in cele din urma imbolnavindu-se de cancer. Dupa mai multe operatii si dupa ce a pus in randuiala toate lucrarile in care era angajat, parintele Gleb a spus celui care a venit sa-l impartaseasca: "Eu mor. Ne despartim pana la Invierea cea de obste. Hristos a inviat!" Mai apoi, dupa ultima operatie, chiar inainte sa treaca la cele vesnice, parintele Gleb a spus medicilor: "Nu va faceti griji. Eu ma simt bine!" Parintele Gleb Kaleda a trecut la cele vesnice in vara anului 1994, fiind inmormantat in Manastirea Vasoko Petrovsk, unde acesta slujise ca preot, in ultima vreme.

Teodor Danalache

• Sfantul Duh si Biserica in invatatura Sfintilor Parinti
  Publicat in : Dogma
• Sfintii Parinti despre starea din rai si iad, dupa judecata univer­sala
  Publicat in : Viata vesnica