Invierea lui Iisus Hristos

Invierea lui Iisus Hristos Mareste imaginea.

Daca insa Hristos, dupa repausarea Sa, ar fi ramas intru mormant, si intru moarte si n-ar fi inviat, nici s-ar fi inaltat la cer, atunci nu numai ca minuni mai mari nu s-ar fi putut face in numele Lui, dar nici una.

Multi pun intrebarea: pentru ce Hristos nu S-a aratat iudeilor indata dupa invierea Sa? Dar aceasta este o intrebare de prisos si nefolositoare. Daca Hristos ar fi nadajduit ca ei prin aceasta s-ar fi intors la credinta, negresit El n-ar fi pregetat, dupa invierea Sa, a Se arata tuturor.

Cum ca ei n-ar fi crezut nici cand El li S-ar fi aratat dupa invierea Sa, o dovedeste invierea lui Lazar. Acesta murise de patru zile, asa ca putea si trecuse in putreziciune. Dar Hristos l-a rechemat la viata inaintea ochilor iudeilor, si iarasi i-a desteptat; insa cu toate acestea, El n-a putut a-i aduce la credinta; dimpotriva, i-a facut mai mari vrajmasi ai Sai. Caci ei au venit si voiau pentru aceasta a-L omori. Daca ei n-au crezut in El cand a sculat din moarte pe un altul, nu s-ar fi infuriat ei oare asupra Lui mai tare, cand El li S-ar fi aratat iarasi ca inviat? Ei prin aceea negresit nu s-ar fi indreptat, ci necucernicia si osanda lor ar fi sporit. Asadar pentru ca El sa-i scape de o tulburare de prisos, nu S-a aratat lor, ci numai ucenicilor Sai; caci El i-ar fi expus la o mai mare pedeapsa, daca dupa rastignire S-ar mai fi aratat lor.

Asadar, El S-a retras de la ochii lor, pentru ca sa-i crute, dar S-a aratat lor prin minunile Apostolilor Sai. Era totuna ori sa fi vazut pe Cel inviat, ori sa fi auzit pe Petru graind slabanogului: „in numele lui Iisus Hristos, scoala-te si umbla“ (F.A. 3, 6).

In adevar, aceste minuni ale Apostolilor, savarsite in numele lui Hristos, erau dovada cea mai puternica despre invierea Domnului, convingand despre invierea Sa mai mult decat aratarea Sa personala. Aceasta se adevereste din urmatoarele: Hristos a inviat si S-a aratat ucenicilor Sai, dar totusi si intre acestia s-a gasit unul, care nu voia sa creada in invierea Domnului, adica Toma. El dorea chiar ca, inainte de a crede, sa puna degetul sau pe semnele ranilor si cu mana sa sa poata pipai coasta Domnului. Acest ucenic petrecuse cu Domnul in curgere de trei ani, mancase cu Domnul de-a pururea la o masa, vazuse cele mai mari semne si minuni, auzise pe insusi Domnul vorbind, iar si acum, cand el a vazut, pe Domnul inviat, nu voia sa creada, pana ce mai intai nu a vazut semnele cuielor si rana cea pricinuita de sulita! Spune-mi mie, in asemenea imprejurari ar fi crezut oare toata lumea, daca ar fi vazut pe Cel inviat? Cine ar putea cuteza sa afirme aceasta?

Dar noi putem inca si din o alta imprejurare a dovedi ca minunile Apostolilor ne conving despre invierea lui Hristos mai puternic decat privirea insusi a inviatului. Cand poporul a auzit cum a zis Petru catre slabanog: „in numele lui Iisus Hristos, scoala-te si umbla“, au crezut mai multe mii (F.A: 4, 4). Acel Apostol, Toma, a vazut pe Cel inviat, si totusi nu voia sa creada; dar acesti vrajmasi ai lui Hristos au vazut minunea lui Petru, si pentru ea au primit credinta.

Asadar, aceasta minune a trebuit sa-i fi convins despre inviere mai lamurit si mai puternic decat insasi privirea. De aceea, minunile si semnele Apostolilor sunt dovada cea mai puternica despre invierea Domnului. De aceea, zice El insusi: „Adevar, adevar zic voua, cel ce crede in Mine va face aceleasi, lucruri, pe care Eu le fac, ba inca si mai mari va face“ (In. 14,12). Caci fiindca intre acestea urmase rastignirea si multi prin aceea se scandalizasera, de aceea acum era trebuinta de minuni mai mari.

Daca insa Hristos, dupa repausarea Sa, ar fi ramas intru mormant, si intru moarte, precum afirma iudeii, si n-ar fi inviat, nici s-ar fi inaltat la cer, atunci nu numai ca minuni mai mari nu s-ar fi putut face in numele Lui, dar nici una.

Luati aminte, ca in cele zise se cuprinde dovada cea mai indestulatoare a invierii lui Hristos. Repet inca o data: Hristos, in cursul petrecerii Sale pe pamant, a savarsit semne si minuni, a sculat morti, a vindecat leprosi, a alungat duhurile cele rele, dupa aceea a fost rastignit si, dupa cum afirma iudeii, nu a mai inviat.

Ce trebuie sa raspundem noi acum iudeilor? Noi trebuie sa le zicem: Daca Hristos nu a inviat, cum dupa rastignirea Lui au putut sa se faca in numele Lui inca mai mari minuni decat acelea pe care le-a facut El insusi? Niciodata n-a facut cineva dupa moartea sa lucruri mai mari decat in viata sa; insa, dupa moartea lui Hristos, numele Sau a lucrat minuni care, dupa fel si insusire si in tot chipul au fost mai mari, caci niciodata in timpul vietii Domnului umbra Sa n-a sculat morti, dar umbra Apostolilor, prin puterea lui Hristos, a facut aceasta de mai multe ori.

Si iarasi minunile dupa inviere au fost mai mari, caci la minunile cele de mai inainte era insusi poruncitorul, iara dupa rastignirea Sa, chiar slugile Lui numai cu numele Lui au facut minuni inca si mai mari si mai inalte, asa ca prin aceasta puterea Sa a stralucit si mai tare si mai slavit. Caci aceea, ca un altul numai prin chemarea numelui lui Hristos a facut minuni, este mult mai mare decat cand El singur ar fi savarsit minunile. Vedeti, iubitilor, ca minunile Apostolilor dupa invierea Domnului au fost mai mari decat minunile lui Iisus Hristos insusi?

Nu este oare aceasta o indestulatoare dovada despre inviere?

Sfantul Ioan Gura de Aur

27 Martie 2014

Vizualizari: 4465

Voteaza:

Invierea lui Iisus Hristos 0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE