Dumnezeirea lui Hristos, care era unită cu trupul Său cel mort, aşezat în mormânt (iar cu sufletul Său era în iad), a dat poruncă sufletului să se întoarcă în trupul Său, să-l învieze, şi apoi să iasă din mormânt, înviat, fără să deschidă mormântul şi fără ca vreunul dintre soldaţii care păzeau mormântul cu mare atenţie să bage de seama. Iar aceştia au continuat să păzească mormântul, ca nu cumva ucenicii să vina, să fure trupul Domnului şi să înşele lumea, spunându-le că Hristos a înviat. Dacă nu ar fi putut să iasă din mormânt fără să-l deschidă şi fără ca vreunul dintre ostaşi să-L surprindă, nu ar fi fost Dumnezeu şi nu ar fi putut învia din morţi. Dar, tocmai pentru că era Dumnezeu, de aceea a înviat din morţi şi a ieşit din mormânt fără să-l deschidă şi fără (repetăm!) ca vreunul dintre soldaţii păzitori să-L surprindă. Pânza cu care fusese înfăşurat trupul Său cel mort era exact aşa cum fusese pusă pe El, numai că acum lipsea trupul. Mahrama cu care înveliseră capul Său s-a găsit chiar acolo unde fusese capul celui mort, înfăşurată, într-o parte (v. Ioan 20, 6), exact aşa cum fusese pusă în jurul capului Său. Acesta este un semn!

Soldaţii care păzeau mormântul au fugit şi au anunţat despre evenimentele petrecute la mormânt. Erau atât de şocaţi, încât i-au convins pe toţi, chiar şi pe arhierei, că cele ce li s-au întâmplat nu erau fantezii, ci purul adevăr. Arhiereii trebuiau şi acum să falsifice lucrurile, cum că ucenicii au reuşit să dezgroape trupul lui Hristos; că i-au plătit cu generozitate pe soldaţi şi le-au spus să zică lumii: „Ucenicii Lui, venind noaptea, L-au furat pe când noi dormeam", şi de se va auzi aceasta la dregătorul, noi îl vom îndupleca şi pe voi fără grijă vă vom face (Matei 28,13-14). Dar dacă soldaţii dormeau, cum de ştiau cine a furat trupul? Iar dacă totuşi au ştiut, de ce nu au pornit să-i caute de cum s-au trezit? Şi mai spuneau că au să ia cele mai severe măsuri de siguranţă ca ucenicii să nu fure trupul Domnului Hristos şi să nu înşele lumea!... Iar asta, adică să înşele lumea, au făcut-o acum chiar ei, conducătorii religioşi ai poporului!1

„Orice ai face, nu te cred", spune o zicală. Cu alte cuvinte, arunci când cineva nu vrea să creadă, chiar de ar vedea pura realitate în faţa sa, nu doar s-o audă, o va deforma. Va tăia, va coase, după măsurile credinţei lui. Este capabil să creadă cele mai imposibile lucruri, dar nu să se smerească şi să primească adevărul Evangheliei. Am văzut asta limpede la arhierei şi la farisei, la felul în care au reacţionat la învierea lui Hristos.

Nota: 1 Frank Morişson a fost un jurist respectabil care credea în Hristos, dar nu credea şi în învierea Sa. A scris o carte cu titlul Cine a rostogolit piatra?, unde, chiar în primul capitol, mărturiseşte: „Niciodată nu m-am aşteptat că o să reuşesc să scriu o astfel de carte." Cercetând, a ajuns la următoarea concluzie: cu toate măsurile draconice luate de iudei, era în mod firesc imposibil ca trupul lui Hristos să fie furat. Şi de atunci a crezut în învierea Sa (Frank Morişson, Who Moved the Stone?, Londra, Faber and Faber, 1930).

Vasilios Bacoianis Arhim.

Hristos Necunoscut. Ceea ce nu stiam despre Iisus Hristos, Editura De Suflet

Cumpara cartea "Hristos Necunoscut. Ceea ce nu stiam despre Iisus Hristos"