In spalarea picioarelor, unii comentatori biblici au vazut simbolul pocaintei, care curata de pacate pe cei renascuti prin baia Botezului. Acest simbolism nu-i aratat in Evanghelie. De aceea ramanem la semnificatia pe care i-o da chiar Mantuitorului, in cuvintele adresate mai apoi Apostolilor.

Sfantul Chiril al Alexandriei spune: „Domnul nostru Iisus Hristos, dandu-le pilda de smerita cugetare ucenicilor Sai si, prin ei, celor de pe intreg pamantul, nu spune simplu: „Precum v-am spalat Eu picioarele, sunteti datori sa faceti aceasta si voi", ci explica mai intai marirea Sa, si, aratandu-le stralucirea firii Lui proprii, rusineaza pe iubitorul de slava desarta. "Caci voi, zice, Ma numiti pe Mine invatatorul si Domnul, si bine ziceti, caci sunt.” Iar mai apoi ne indeamna pe toti sa Ii urmam intru smerenie, supunere si dragoste.

Parintele Dumitru Staniloae spune: „Evanghelistul prezinta in versetele din fruntea acestui paragraf paradoxul dintre puterea dumnezeiasca pe care o avea Hristos, ca Unul ce S-a nascut din Tatal si Care, dupa ce Sa nascut om, Se va sui si cu trupul la cer, si smerenia pe care o arata spaland picioarele ucenicilor. Numai afirmand intai puterea dumnezeiasca a lui Hristos, Evanghelistul poate pune in relief uimitoarea smerenie a lui Hristos.

Ipostasul dumnezeiesc insusi Se smereste pana la a spala picioarele ucenicilor. Cand cel ce face aceasta e un om simplu, smerenia nu e cine stie cat de mare. In aceasta se vadeste si valoarea pe care o da Dumnezeu oamenilor de bunavoie, aratandu-ne prin aceasta adevarata Lui marime spirituala, sau modul in care trebuie sa ne inaltam si noi spre ea. Aceasta pilda le-o da Hristos in preajma patimilor, ca sa le arate si prin aceasta cat de mare este iubirea Lui fata de ei, primind sa Se rastigneasca pentru ei.”

Spalarea picioarelor de la Cina cea de Taina este o pilda de dragoste si un indemn dumnezeiesc la smerenie, servire si iubire de aproapele. Ea nu are numai valoarea unei curatiri legale, exterioare, ci simbolizeaza curatenia sufletelor. Totodata, ea este menita sa realizeze intre crestini atmosfera frateasca si spiritul de jertfa care sa ridice in demnitate firea omeneasca, sa topeasca vrajmasiile si sa inmulteasca in lume dragostea de aproapele si binefacerea.

Spalarea picioarelor ucenicilor de catre Hristos insoteste asezarea la Cina cea de Taina si incheie, ca o lectie, discutia pentru intaietate amintita de Sfantul Apostol Luca: „Si s-a iscat intre ei si neintelegere: cine dintre ei se pare ca e mai mare? Iar El le-a zis: Regii neamurilor domnesc peste ele si se numesc binefacatori. Dar intre voi sa nu fie astfel, ci cel mai mare dintre voi sa fie ca cel mai tanar, si capetenia ca acela care slujeste. Caci cine este mai mare: cel care sta la masa, sau cel care slujeste? Oare, nu cel ce sta la masa? Iar Eu, in mijlocul vostru, sunt ca unul ce slujeste.” (Luca 22, 24-27)

Scena spalarii picioarelor este prezentata de Sfantul Apostol Ioan ca un semn de desavarsita iubire din partea Mantuitorului pentru ucenicii Sai: „Iar mai inainte de sarbatoarea Pastelui, stiind Iisus ca I-a venit ceasul ca sa se mute din lumea aceasta la Tatal, a aratat ca iubind pe ai Sai, care erau din lume pana in sfarsit i-a iubit; Si facandu-se Cina, si diavolul punand in inima lui Iuda fiul lui Simon Iscarioteanul, ca sa-l vanda, Iisus, stiind ca Tatal I-a dat Lui toate in maini si ca de la Dumnezeu a iesit si la Dumnezeu merge, S-a sculat de la Cina, S-a dezbracat de haine si, luand un stergar, S-a incins cu el. Dupa aceea a turnat apa in vasul de spalat si a inceput sa spele picioarele ucenicilor si sa le stearga cu stergarul cu care era incins.

A venit deci la Simon Petru. Acesta I-a zis: Doamne, oare Tu sa-mi speli mie picioarele? A raspuns Iisus si i-a zis: Ceea ce fac Eu, tu nu stii acum, dar vei intelege dupa aceasta. Petru I-a zis: Nu-mi vei spala picioarele in veac. Iisus i-a raspuns: Daca nu te voi spala, nu ai parte de Mine. Zis-a Simon Petru Lui: Doamne, spala-mi nu numai picioarele mele, ci si mainile si capul. Iisus i-a zis: Cel ce a facut baie n-are nevoie sa-i fie spalate decat picioarele, caci este curat tot. Si voi sunteti curati, insa nu toti. Ca stia pe cel ce avea sa-L vanda; de aceea a zis: Nu toti sunteti curati.    

Dupa ce le-a spalat picioarele si Si-a luat hainele, S-a asezat iar la masa si le-a zis: Intelegeti ce v-am facut Eu? Voi Ma numiti pe Mine: Invatatorul si Domnul, si bine ziceti, caci sunt. Deci daca Eu, Domnul si Invatatorul, v-am spalat voua picioarele, si voi sunteti datori sa ca sa spalati picioarele unii altora; Ca v-am dat voua pilda, ca, precum v-am facut Eu voua, sa faceti si voi. Adevarat, zic voua: Nu este sluga mai mare decat stapanul sau, nici solul mai mare decat cel ce l-a trimis pe el.” (Ioan 13, 2-16)

Impotrivirea lui Petru este pripita si necugetata, prin aceasta aratandu-ni-se ca el n-a inteles talcul spalarii picioarelor si n-a simtit intristarea de pe chipul Mantuitorului in timp ce ucenicii se certau pentru intaietate. Intentia lui Petru nu-i rea in sine, dar ea-l poate desparti de Domnul, daca se traduce printr-un gest de nesupunere fata de voia Lui cea dumnezeiasca. De aceea Mantuitorul ii spune, mai intai, ca ceea ce nu intelege acum, va pricepe mai tarziu si apoi, cand vede ca inca refuza a i se spala picioarele, il ameninta zicand: "de nu te spal, n-ai parte cu Mine". Acum, Petru, intelege ca fara ascultare desavarsita, comuniunea cu Hristos este cu neputinta.

Inca se practica spalarea picioarelor, ca urmare a indemnului lui Hristos, de a face si noi intocmai. In multe parti, spalarea picioarelor face parte din ritualul slujbelor bisericesti din Sfanta si Marea Joi, in Saptamana Patimilor. In unele tari, dregatorii de altadata spalau atunci picioarele saracilor, iar episcopii pe ale preotilor, diaconilor si credinciosilor. Astazi, obiceiul se mai tine doar in unele manastiri.

Cu toate acestea, tot crestinul este chemat sa spele picioarele aproapelui sau. De dimineata si pana seara, putem si trebuie sa spalam picioarele celor de langa noi. Sa nu ne ridicam deasupra lor, ci sa ingenunchiem la picioarele lor, spre a le imbratisa talpile. Sa nu aruncam cu noroi in pacatele lor, ci sa le spalam cu dragostea noastra. Sa nu ne vedem conducatori, cu slujitori. Sa nu poruncim, ci sa mangaiem. Spalarea picioarelor celor de langa noi este manifestarea dragostei celei urmatoare a lui Hristos.

Teodor Danalache

• Cina cea de Taina - Camara din Ierusalim
  Publicat in : Biserica in lume
• Cina cea de Taina, in iconografie
  Publicat in : Pictura
• Pregatirile pentru Cina cea de Taina
  Publicat in : Joia Mare
• Pregatirile petru Cina cea de Taina
  Publicat in : Patimile lui Hristos
• Cina cea de Taina
  Publicat in : Patimile lui Hristos