Vreme potrivită este astăzi ca toţi să strigăm cele spuse de fericitul David: „Cine va grăi puterile Domnului și cine va face auzite toate laudele Lui?”1. Că iată, ne-a venit sărbătoarea cea dorită și mântuitoare, ziua Învierii Domnului nostru Iisus Hristos, și temeiul păcii, pricina împăcării, încetarea războaielor, călcarea morţii, înfrângerea diavolului. Astăzi, oamenii cu îngerii s-au amestecat, cei îmbrăcaţi cu trup cu puterile cele fără de trup înalţă cântări. Astăzi s-a pus capăt tiraniei diavolului. Astăzi s-au dezlegat legăturile morţii și biruinţa iadului a dispărut. Astăzi este vreme potrivită să grăim iarăși acele cuvinte profetice: „Unde-ţi este, moarte, boldul? Unde-ţi este, iadule, biruinţa?”2. Astăzi, Stăpânul nostru Hristos a sfărâmat porţile cele de aramă și a pierdut însăși faţa morţii. Dar pentru ce vorbesc eu de faţa morţii? A schimbat chiar numele morţii.

Acum moartea nu se mai numește moarte, ci adormire și somn; înainte de venirea lui Hristos și de iconomia Crucii, chiar numele morţii era înfricoșător. Cel dintâi om, în loc de o mare pedeapsă, a auzit că a fost osândit cu moartea: „în ziua în care vei mânca, cu moarte vei muri”3. Fericitul Iov cu acest nume a numit-o, zicând: „Moartea este odihna bărbatului”4, iar profetul David spunea: „Moartea păcătoșilor este cumplită”5. Dar desfacerea sufl etului de trup nu se numea numai moarte, ci și iad. Ascultă pe patriarhul Iacov, care spune: „Veţi pogorî bătrâneţile mele cu întristare în iad”6, iar profetul spune: „Și-a deschis iadul gura lui”7; și iarăși, un alt profet zice: „Mă va izbăvi din iadul cel mai de jos”8. În multe locuri din Vechiul Testament vei găsi că mutarea din această lume se numește moarte și iad. Dar când Hristos Dumnezeul nostru S-a adus jertfă, când a înviat Stăpânul cel iubitor de oameni, a îndepărtat aceste numiri și a adus în viaţa noastră o vieţuire nouă și străină, căci mutarea de aici nu se mai numește moarte, ci somn și adormire.

Toţi, dar, să ne bucurăm, să sărim, să ne veselim. Deși Stăpânul nostru a învins, deși El a înfipt trofeul, totuși veselia, bucuria este comună, este și a noastră. Căci pentru mântuirea noastră s-au făcut toate. Prin acelea prin care diavolul ne-a biruit, prin acelea l-a biruit Hristos pe diavol. A luat aceleași arme și cu ele l-a doborât. Și ascultă cum! Semnele înfrângerii noastre au fost: fecioara, lemnul și moartea. Fecioară a fost Eva - nu cunoscuse încă pe bărbat când a fost înșelată -, lemn a fost pomul, și moartea a fost pedeapsa dată lui Adam. Ai văzut că fecioara, lemnul și moartea au fost semnele înfrângerii noastre? Iată însă că aceleași au fost și pricinile biruinţei. În locul Evei, Maria; în locul pomului cunoștinţei binelui și răului, lemnul Crucii; în locul morţii lui Adam, moartea Stăpânului. Ai văzut că diavolul a fost biruit prin acelea prin care biruise? Prin pom l-a biruit diavolul pe Adam; prin Cruce l-a biruit Hristos pe diavol.

Lemnul acela, cel dintâi, a trimis în iad, iar lemnul acesta, al Crucii, a chemat din iad pe cei plecaţi acolo. Lemnul acela, cel dintâi, l-a ascuns pe Adam cel gol, ca pe un rob, iar lemnul acesta, al Crucii, L-a arătat tuturor gol pe Biruitor, pironit în vârful Crucii. Și iarăși, moarte într-o parte, și moarte în alta: una a osândit pe cei de după Adam, iar cealaltă a înviat cu adevărat pe cei ce muriseră înainte de moartea lui Hristos. „Cine va grăi puterile Domnului și cine va face auzite toate laudele Lui?”9. Din muritori am ajuns nemuritori. Am fost doborâţi și am înviat. Am fost biruiţi și am ajuns biruitori.

Acestea-s faptele cele mari ale Crucii! Acestea-s dovezile cele prea mari ale Învierii! Astăzi îngerii saltă și toate puterile cerești se veselesc și cântă împreună pentru mântuirea întregului neam omenesc. Dacă pentru un păcătos care se pocăiește se face bucurie în cer și pe pământ10, cu mult mai mult pentru mântuirea lumii. Astăzi a eliberat Domnul din tirania diavolului fi rea omenească și a întors-o la nobleţea ei de mai înainte. Când văd pârga mea, că a biruit așa moartea, nu mă mai tem de război, nu mă mai înfricoșează lupta. Nu mă mai uit la slăbiciunea mea, ci caut la puterea nespusă a Aceluia ce are să lupte împreună cu mine. Oare Cel ce a biruit tirania morţii Și i-a luat toată tăria, oare nu va lupta pentru cel de același neam, al cărui chip a voit să-l ia11, pentru marea Lui iubire de oameni, și a voit să lupte cu diavolul? Astăzi, pretutindeni, peste toată lumea, bucurie și veselie duhovnicească. Astăzi poporul îngeresc și corul puterilor celor de sus se veselesc de mântuirea oamenilor. Uită-te, iubite, cât de mare-i bucuria de prăznuire cu noi a puterilor de sus. Că se bucură împreună cu noi de bunătăţile cele date nouă.

Note:
1. Ps. 105,
2. Osea 13, 14; I Cor. 15, 55; v. și Sf. Ioan Gură
de Aur.
3. Fac. 2, 17.
4. Iov 3, 13.
5. Ps. 33, 20.
6. Fac. 42, 38.
7. Isaia 5, 14.
8. Ps. 85, 12.
9. Ps. 105, 2.
10. Luca 15, 10.
11. Filip. 2, 7.

Sfantul Ioan Gura Aur

• Ganduri duhovnicesti despre Pasti
  Publicat in : Sfintele Pasti
• Pastorala de Sfintele Pasti 2009 - HRISTOS CEL INVIAT, BOGATIA VIETII NOASTRE a PF Daniel
  Publicat in : Invierea Domnului
• Obiceiuri - Lasata Secului de Pasti
  Publicat in : Datini, obiceiuri si superstitii
• Postul Sfintelor Pasti
  Publicat in : Post

Aboneaza-te la newsletter Retete de post

Email

Introdu codul din imagine: