Pastele a fost praznuit de la inceput in toata lumea crestina. Insa, au existat deosebiri regionale in ceea ce priveste data si modul sarbatoririi. In primele secole, crestinii din partile Siriei si Asiei Mici, praznuiau Pastele Crucii (moartea lui Hristos) la data de 14 Nisan, apoi Pastele Invierii (Invierea) la 16 Nisan. Acestia se numeau Quartodecimani, deoarece serbau Pastele odata cu iudeii, adica la 14 Nisan.
Alti iudaizanti de prin partile Antiohiei serbau Pastele duminica, dar aveau grija ca acea duminica sa cada totdeauna in cadrul saptamanii azimilor iudaice, chiar daca, din cauza calendarului eronat al evreilor, cadea inainte de echinoctiul de primavara. Cei care sarbatoreau Pastele in acest mod, erau numiti Protopashiti.
Cei mai multi crestini din Egipt, Grecia si Apus, sarbatoreau Pastele in aceeasi zi din saptamana in care a murit si a inviat Hristos. Moartea lui Hristos era sarbatorita totdeauna in Vinerea cea mai apropiata de 14 Nisan, numind-o Pastile Crucii, iar Invierea in Duminica urmatoare, care cadea totdeauna dupa 14 Nisan sau dupa prima luna plina care urma echinoctiului de primavara, duminica pe care o numeau Pastile Invierii.
Aceste diferente cu privire la data serbarii Pastelui au creat controverse si dezbinari in unele Biserici. Pentru a se realiza o uniformizare a sarbatorii Pastelui, in cadrul primului sinod ecumenic de la Niceea, din anul 325, s-a stabilit: Pastile vor fi serbate totdeuna duminica. Aceasta duminica va fi imediat urmatoare lunii pline de dupa echinoctiul de primavara. Cand data Pastelui iudaic (adica 14 Nisan) cade duminica, Pastele crestin va fi serbat duminica urmatoare, pentru a nu fi serbat o data cu cel iudaic, dar nici inaintea acestora.
Sinodul de la Niceea a mai stabilit ca data Pastelui din fiecare an, va fi calculata de catre Patriarhia din Alexandria, iar aceasta o va comunica, la timpul potrivit, si celorlalte Biserici crestine.
Data Pastelui depinde de doua fenomene naturale: unul cu data fixa - echinoctiul de primavara, iar altul cu data schimbatoare - luna plina. Aceasta din urma face ca data Pastilor sa varieze in fiecare an, caci luna plina pascala apare in unii ani mai aproape de echinoctiu, in altii mai departe de el.
Nici dupa Sinodul de la Niceea n-au incetat deosebirile intre diferitele regiuni ale lumii crestine, in ceea ce priveste data serbarii Pastelui si din nefericire, nici astazi nu exista uniformitate in aceasta privinta intre Apusul si Rasaritul crestin.
Aceasta situatie se datoreaza faptului ca bisericile calculeaza data pentru serbarea Invierii lui Hristos dupa calendare diferite. Mentionam ca la inceput s-a adoptat in toata crestinatatea calendarul conceput de Sosigene, in anul 46. i.d. Hr., in vremea lui Iuliu Cezar. Deficienta acestui calendar consta intr-o intarziere de 11 minute si cateva secunde fata de calendarul astronomic. Astfel, la fiecare perioada de 128 ani aceasta intarziere se ridica la o zi, iar la intervale mai mari de timp ea constituia o problema in ce priveste stabilirea datei Sfintelor Pasti.
Prima indreptare a acestui calendar s-a facut in anul 8 i. d. Hr., iar a doua indreptare s-a facut in anul 325 la Sinodul I Ecumenic, fara a corecta metoda gresita de calcul a calendarului iulian. De aceea, pana in secolul VI, crestinii din Rasarit si cei din Apus vor continua sa serbeze la date diferite Sfintele Pasti.
In anul 540, Dionisie Exiguul a intocmit un calcul pascal in deplin acord cu cel al alexandrinilor care incetul cu incetul a fost adoptat in tot Apusul.
Aceasta unitate a durat pana la reforma papei Grigorie al XIII-lea, care in anul 1582 intreprinde o a treia indreptare a calendarului, suprimand cele 10 zile cu care el ramasese in urma si luand masuri de corectare a metodei de calcul calendaristic pentru viitor, asa incat intarzierea de o zi sa se petreaca nu la 128 ani, ci la circa 4000 ani. Aceasta reforma se cunoaste sub numele de reforma gregoriana, iar calendarul s-a numit gregorian. Daca cele 11 minute si 14 secunde dau o zi in plus la 128 de ani, ne intrebam de ce s-au eliminat doar 10 zile din calendar si nu 12 cat ar fi fost indicat prin impartirea lui 1582 la 128. Raspunsul este limpede: pentru ca 2 zile fusesera eliminate la anul 325 de catre sfintii parinti ai sinodului de la Niceea.
Pascalia lui Dionisie Exiguul nu a mai corespuns si noului calendar - cel gregorian - asa ca din 1583, Rasaritul si Apusul n-au mai serbat Pastele la aceeasi data decat doar din intamplare.
In anul 1924 s-a hotarat, la Constantinopol, o adaptare a tuturor Bisericilor Ortodoxe la calendarul indreptat. Insa, unele Biserici Ortodoxe nu au reusit sa puna in aplicare aceasta hotarare. Astfel, Patriarhia Ierusalimului, Biserica Ortodoxa Rusa, Biserica Ortodoxa Sarba pastreaza calendarul neindreptat. Pentru a mentine o unitate ortodoxa in serbarea Pastelui, din anul 1927, s-a luat hotararea ca si Bisericile care au adoptat calendarul indreptat, sa serbeze Pastele dupa calendarul neindreptat. Aceasta hotarare a fost intarita si de Consfatuirea inter-ortodoxa de la Moscova din iulie 1948.
Diferenta de serbare a Pastelui, dupa cele doua calendare, poate varia pana la cinci saptamani. De exemplu, daca Pastele cade la 22 martie pe stil vechi, aceasta zi corespunde cu 4 aprilie pe stil nou (22 martie+13 zile), dupa cum 25 aprilie pe stil vechi este 8 mai pe stil nou. De aici vine uneori si diferenta dintre Pastele serbat pe stil vechi si cel serbat pe stil nou.
Adrian Cocosila
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.