Hristos mort - o reprezentare ce refuza Invierea

Hristos mort - o reprezentare ce refuza Invierea Mareste imaginea.

Tabloul "Trupul mort al lui Hristos in mormant” (1521), apartinand pictorului Hans Holbein, a fost si va fi, de-a lungul timpului, un subiect controversat, privit din perspectiva invataturii ortodoxe. Desi in titlu se face referire la Hristos, acel cadavru pictat nu are nimic insa de-a face cu Mantuitorul, Cel care "cu moartea pe moarte a calcat”. Realismul nordic prezent in aceasta reprezentare functioneaza pentru privitor ca o ruptura intre doua lumi in care nu mai exista o alta comunicare decat un transfer de teama si mila. Aceste sentimente sunt amplificate pe de-o parte, de iluzia tridimensionala creata de pictor, iar pe de alta, de dimensiunile destul de neobisnuite (lat de aproape doi metri si numai de vreo treizeci de centimetri inaltime), astfel incat privitorul are impresia ca se afla cu adevarat inaintea un cadavru. Tabloul se afla in prezent in muzeul Kunstmuseum din Basel.

"Hristos mort” si Feodor Dostoievski

Exista marturii in privinta faptului ca primul contact al marelui scriitor rus Feodor Dostoievski cu aceasta reprezentare, in timp ce se afla in Berna, Germania, i-ar fi provocat acestuia o criza de epilepsie. Dostoievski marturiseste ca Hristos era "atat de mort”, incat fusese foarte aproape sa-si piarda credinta, deoarece se afla inaintea unui trup care refuza sa mai invie.

Hristos mort, o reprezentare ce refuza Inviere

Aceasta experienta a avut un mare impact asupra scriitorului incat va face referire la acest tablou in romanul "Idiotul”. In acest sens, este interesanta exclamatia printului Maskin vis-a - vis de tabloul lui Holbein: "In fata acestui tablou unii ar putea mai degraba sa-si piarda credinta decat sa se intareasca in ea”.

Dostoievski va dezvolta aceasta perspectiva, prin prisma personajului Ipolit, care intr-o scrisoare a sa, ofera o talcuire in duh ortodox a acestei reprezentari:

"In unele momente ma lasam prada unei nelinisti si unei tristeti nemasurate, incat Kolea pleca extrem de ingrijorat. Cand m-am ridicat sa incui usa in urma lui, imi veni deodata in minte un tablou pe care-l vazusem in dimineata aceea la Rogojin, in una dintre odaile cele mai sumbre ale acelei case, deasupra unei usi. Chiar el mi-a atras atentia in treacat asupra acestui tablou. Desi nu prezenta nici o valoare din punct de vedere artistic, am ramas in fata lui vreo cinci minute, caci mi-a facut totusi o impresie puternica, provocandu-mi o stranie tulburare

Tabloul acesta il reprezinta pe Hristos in momentul cand e coborat de pe cruce. Am avut totdeauna impresia ca pictorii care zugravesc momentul rastignirii si al coborarii de pe cruce il infatiseaza de obicei pe Hristos cu un chip de o neobisnuita frumusete; ei cauta sa-i mentina aceasta frumusete chiar si in momentele cand a fost supus la cele mai cumplite chinuri. Or, aici, in tabloul lui Rogolin, nu vezi nimic asemanator; aici apare intr-adevar cadavrul unui om care a suferit suplicii groaznice inainte de a fi fost rastignit, care a fost lovit, schingiuit, torturat de soldati, batut de multime atunci cand isi purta crucea, in sfarsit, care a indurat vreme de sase ceasuri (dupa socoteala mea) inspaimantatorul chin al rastignirii. Iti dai numaidecat seama ca este chipul unui om care cu putin inainte fusese coborat de pe cruce, cu alte cuvinte, departe de a fi teapan, el pastreaza inca mult din viata si caldura, incat pe trasaturile fetei mortului intarzia o expresie de suferinta, ca si cum ar fi continuat s-o simta si dupa ce si-a dat sufletul (pictorul a prins si a reusit sa redea de minune acest amanunt important); in schimb fata, in aspectul ei fizic, n-a fost crutata deloc; e zugravita cu un realism neindurator; e foarte natural si asa trebuie sa fie cadavrul unui om dupa asemenea cazne.

Hristos in mormant - Holbein

Stiu ca, potrivit credintei adoptate de biserica inca in primele secole ale crestinismului, Hristos a suferit cu adevarat si nu numai in aparenta si ca, prin urmare, trupul lui rastignit pe cruce a fost cu totul supus legilor firii. Fata din tablou e tumefiata, acoperita cu vanatai si rani sangerande, oribile; ochii cascati, cu pupilele piezise; albul enorm al ochilor incremenit si cu luciri sticloase. Dar, lucru curios, cand te uiti la cadavrul acesta al omului sfarsit in chinuri si torturi, se naste o intrebare cu totul bizara si cat se poate de interesanta: daca toti discipolii lui Hristos, aceia care au devenit mai tarziu principalii lui apostoli, femeile care-l vegheau, stand in picioare langa cruce, daca, intr-un cuvant, toti adeptii si adoratorii lui i-au vazut trupul in halul acesta (si cu siguranta ca el arata intocmai asa), cum de au putut sa mai creada, la vederea acestor falnice ramasite, ca martirul acesta va invia? Si te mai intrebi, fara sa vrei, daca moartea e asa de hidoasa si daca legile firii sunt atat de puternice, cum ai putea sa le invingi? Cum sa le invingi, daca nu a putut sa le invinga nici chiar acela care, in viata fiind, silea firea sa i se supuna, acela la a carui porunca: "Talifakoumi!", o tanara fata s-a ridicat in picioare, acela la glasul caruia Lazar a iesit din mormant?

Hristos in mormant - Holbein

Cand privesti tabloul acela, cercetandu-l, natura ti se nazare in chip de fiara enorma, muta si neinduplecata sau, mai bine zis, oricat de ciudata ar parea comparatia, ca o masina imensa, de constructie moderna, care, surda si nesimtitoare, a insfacat, zdrobind in maruntaiele ei, o fiinta magnifica, fara de pret - o fiinta care ea singura valora cat intreaga natura cu toate legile ei, cat intreg universul, care poate ca n-a fost creat decat pentru a da nastere acelei fiinte! Tabloul acesta parca e menit anume sa trezeasca ideea unei puteri oarbe, sfidatoare, de o vesnicie stupida careia totul ii e supus si care fatal ti se impune. Oamenii care stateau in jurul mortului si care nu sunt zugraviti pe aceasta panza au trebuit, probabil, sa simta o consternare de nespus si o durere imensa in seara aceea in care li s-au naruit dintr-o data toate sperantele, ba aproape si credinta ce se infiripa. Fara indoiala, s-au imprastiat de la locul crucificarii prada unei spaime extraordinare, cu toate ca fiecare dintre ei purta o idee mare, care de-acum incolo nu mai putea sa le fie smulsa [...]”

"Hristos mort” si parintele Nicolae Steinhardt

La aceeasi reprezentare face referire si parintele Nicolae Steinhardt in "Jurnalul fericirii”.  Acesta marturiseste ca din ea "lipsesc razele de lumina pornite din cer, tragedia e ireversibila, fara de leac; savarsitu-s-au nu numai chinul si proorocirea, ci si toata tevatura, gata, moartea nu e clinica, invierea e izgonita printre amagiri si desarte nobile nadejdi, niciodata nu va trai trupul acesta rasucit, sangerand, gaurit, terfelit, sfartecat. Invierea este cu totul imposibila. Asa spune Dostoievski  - fatis - ca-i apare Hristos in tabloul lui Holbein."

Coborarea de pe cruce si Punerea in mormant

Potrivit traditiei iconografice ortodoxe, reprezentarile in care Hristos apare ca fiind mort sunt "Coborarea de pe cruce” si  "Punerea in mormant”.  Fiecare detaliu al reprezentarii lui Hristos in tabloul lui Holbein contrazice insa traditia ortodoxa. Daca in Apus incepand cu Renasterea, arta subliniaza in special natura umana a Mantuitorului, intr-un realism maxim, in Rasarit,  trupul Sau, coborat de pe cruce sau pus in mormant, pastreaza caracteristicile dumnezeirii. Acest fapt face ca in icoanele ortodoxe, ce pastreaza linia traditiei, sa nu-L intalnim pe Hristos sub chipul unui cadavru,  ci mai degraba sub cel al unui adormit. Un trup ce nu prezinta insemnele mortii, ci unul in care pulseaza invierea proxima.

Coborarea de pe cruce

In acest sens, pictorul Sorin Dumitrescu arata diferenta dintre un tablou religios sau un film, precum "Patimile lui Hristos" al lui Mel Gibson, de factura apuseana, si o icoana ortodoxa traditionala, prin trairile fundamental diferite pe care, fiecare dintre acestea, le naste in privitor. In timp ce primele dau nastere unor sentimente, icoana da nastere unei "simtiri intelegatoare”, o traire pusa in miscare de harul dumnezeiesc.

Punerea in mormant

Teologia Apuseana accentueaza suferinta, tinzand sa ramana la forma sa bruta, in timp ce Ortodoxia o transfigureaza, fara a vedea in ea un scop in sine, ci o cale spre Inviere. In acest sens, tabloul lui Holbein contravine erminiei iconografice ortodoxe, reprezantandu-L pe Hristos, doar potrivit naturii Sale umane.

Incheiem amintind paradoxul pe care ni-l adreseaza Ipolit, in romanul "Idiotul”, potrivit caruia pana si Hristos ar fi putut deznadajdui,  daca I s-ar fi dat posibilitatea sa priveasca aceasta reprezentare inaintea patimirilor sale: "Si daca insusi invatatorul lor si-ar fi putut vedea acest chip in ajunul supliciului, s-ar mai fi suit oare pe cruce, ar fi murit asa cum a murit? Iata inca o intrebare pe care ti-o pui fara voie cand privesti tabloul acela.”

Radu Alexandru

09 Aprilie 2012

Vizualizari: 12904

Voteaza:

Hristos mort - o reprezentare ce refuza Invierea 5.00 / 5 din 1 voturi. 3 review utilizatori.

Comentarii (3)

  • paul iulianPostat la 2011-04-13 13:12

    Aici se vede diferenta dintre icoana ortodoxa si tablou religios.In icoana se priveste dincolo de realitate.

  • andriesei florentinaPostat la 2011-04-12 02:50

    Sa recunoastem pacatele, sa plangem si sa cerem iertare sub Crucea Sa. Dintre toate durerile pe care le-a avut Iisus,cea mai grea a fost aceasta,ca El a vazut de acolo de pe Cruce,pe atatia oameni nesupusi,plini de mandrie,plini de patimi,crestini numai de forma,care fac pomenirea patimilor Lui,ca o amintire simpla,care praznuiesc sarbatoarea Patimilor Lui si Domnul nostru Iisus Hristos plin cu lacrimi si cu siroaie de sange,cu rani deschise si plin de întristare zice:” Iata ptr cine am patimit,ptr cine am murit,ptr cine Mi-am varsat Eu Sangele Meu!” Aceasta plangere a lui IISUS este pe buna dreptate....dar nu v-a mai rabda mult si va veni pe norii cerului si gura care tace acum va vorbi odata cu glas de tunet,si va fi prea tarziu sa mai STRIGAM dupa ajutor de la EL.

  • Nicoleta H Postat la 2011-04-07 12:36

    O idee luminoasa, ca o raza de soare ajunsa in fundul fantanei, a fost ca Dumnezeu a creat lumea pentru venirea lui Hristos, impodobind-o fara seaman! Va multumesc!

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE