P I M E N,
DIN MILOSTIVIREA LUI DUMNEZEU,
ARHIEPISCOP AL SUCEVEI SI RADAUTILOR

Iubitului nostru cler, cinului monahal si binecredinciosilor crestini din de Dumnezeu pazita noastra Arhiepiscopie, har, mila si pace de la Dumnezeu-Tatal, iar de la noi, arhiereasca binecuvantare.

IUBITI CREDINCIOSI,
Praznuim faptul dumnezeiesc in care credem, in care ne mantuim si pe care il marturisim in Simbolul credintei noastre crestine – Crezul si anume: „Domnul nostru Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, pentru noi oamenii si pentru a noastra mantuire S-a pogorat din ceruri si S-a intrupat de la Duhul Sfant si din Maria Fecioara si S-a facut om”.

Nasterea cu trup a Domnului nostru Iisus Hristos este numita de Sfantul Apostol Pavel „marea taina a crestinatatii, a dreptei noastre credinte crestine” (I Tim. 3, 16). Tainele dreptei noastre credinte se inteleg, dupa cum scrie Sfantul Ioan Gura de Aur, „prin credinta si tacere”. Ele, tainele lui Dumnezeu, nu se pot intelege pe deplin cu mintea; ele se inteleg, cum spune Sfantul Apostol Pavel (I Cor. 13, 9, 12), doar „in parte”, prin credinta, credinta care ne este data in dar de Dumnezeu. Acest dar dumnezeiesc trebuie pastrat si sporit prin harul lui Dumnezeu care ni se impartaseste in cele sapte Sfinte Taine ale Bisericii, incepand cu cea a Botezului si plinindu-se cu cea a Euharistiei, adica impartasirea cu Prea Sfantul Trup si Sange al Domnului nostru Iisus Hristos. Acest dar sporeste si prin stradaniile noastre duhovnicesti de curatire de pacate in Sfanta Taina a Spovedaniei si, nu in ultimul rand, prin faptele cele bune prin care ajutam pe „fratii prea mici ai Mantuitorului nostru Iisus Hristos”.

Aceasta este viata crestina pe care Dumnezeu o cere de la noi. Prin acest fel de traire a ei s-a raspandit in lumea pagana credinta si invatatura crestina cu pretul jertfirii vietii pamantesti, adica in „chip mucenicesc”, dupa cum ne invata Sfantul Ioan Gura de Aur.

Acest mod de raspandire si primire a credintei crestine ne este aratat de Tertulian, unul dintre scriitorii bisericesti din veacul al III-lea, in cuvintele: „Oridecateori suntem secerati de voi, ne facem si mai numerosi; samanta e chiar sangele crestinilor”. Primii crestini au marturisit credinta si invatatura crestina, au marturisit pe Mantuitorul nostru Iisus Hristos prin trairea lor zi de zi, clipa de clipa, prin iubirea dintre ei, ajutandu-se ca frati in Hristos. Aceasta iubire a uimit pe pagani, facandu-i pe acestia sa rosteasca cuvintele: „Iata cat de mult se iubesc crestinii intre ei”. Ei se iubeau ajutandu-se in toate cate zideau sufleteste si aduceau mangaiere celor aflati in lipsuri si dureri. Ei „se iubeau”, dupa cum scrie Minucius Felix: „aproape inainte de a se cunoaste”. Despre acestea sa ascultam cateva invataturi dintr-o scriere numita Scrisoare catre Diognet, perla a literaturii crestine din primele trei secole:

„Crestinii nu se deosebesc de ceilalti oameni nici prin pamantul pe care traiesc, nici prin limba, nici prin imbracaminte [.] urmeaza obiceiurile bastinasilor si in imbracaminte si in hrana si in celalalt fel de viata, dar arata o vietuire minunata [.]. Se casatoresc ca toti oamenii si nasc copii, dar nu arunca pe cei nascuti. Intind masa comuna, dar nu si patul. Sunt in trup, dar nu traiesc dupa trup. Locuiesc pe pamant, dar sunt cetateni ai cerului. Se supun legilor randuite de stat, dar, prin felul lor de viata, biruiesc legile. Iubesc pe toti, dar de toti sunt prigoniti. Nu-i cunoaste nimeni, dar sunt osanditi, sunt omorati, dar dobandesc viata. Sunt saraci, dar imbogatesc pe multi; sunt lipsiti de toate, dar in toate au de prisos. Sunt injositi, dar sunt slaviti cu aceste injosiri; sunt huliti, dar sunt indreptatiti. Sunt ocarati, dar binecuvanteaza; sunt insultati, dar cinstesc. Fac bine, dar sunt pedepsiti ca rai; sunt pedepsiti, dar se bucura, ca si cum li s-ar da viata”.

IUBITI FII DUHOVNICESTI,
Aceasta traire crestina ne-o cere Dumnezeu sa o avem si noi cei de astazi. Daca in vechime unii oameni au tagaduit faptul intruparii Fiului lui Dumnezeu si s-au lepadat de adevarurile credintei si invataturii crestine, altii au falsificat invatatura crestina, instrainandu-se de Dumnezeu, devenind eretici. Astazi sunt oameni care tagaduiesc radacinile, temelia crestina a culturii europene promovand (incurajand) libertinajul, socotind pacatul sub orice forma ar fi el ca un fapt normal, mai mult, ca un drept personal de a-l savarsi, punandu-l chiar sub protectia legilor statului, ca un drept universal al omului, aratand: pacatul nu inseamna ceva daunator nici omului, ca persoana privata, si nici societatii umane, spunand raului bine si binelui rau. Aceasta arata culmea pervertirii persoanei umane.

IUBITI CREDINCIOSI,
Luand aminte la aceasta stare sufleteasca a unei parti din lumea actuala, nu trebuie sa ne imputinam sufleteste. Sfantul Ioan Gura de Aur spunea la vremea sa: „Lumea de astazi nu este mai rea, mai pacatoasa decat cei de dinaintea noastra”. Ca urmare, suntem datori sa ne straduim sa traim in lumina credintei si invataturii crestine, sa traim in Hristos Care este „Lumina lumii”, dupa cum El Insusi ne-a spus-o in Sfanta Evanghelie: „Eu sunt Lumina lumii; cel ce Imi urmeaza Mie nu va umbla in intuneric, ci va avea lumina vietii” (Ioan 8, 12).

Aceasta lumina a calauzit intreaga crestinatate de-a lungul celor 2.000 de ani; acesta lumina a inspirat pe scriitori, pe oamenii de stiinta, incepand cu cei trei magi care au venit de la mari departari sa se inchine Celui nascut in pestera din Betleem; aceasta lumina ne calauzeste si pe noi cei de astazi; de aceasta lumina ne impartasim pe deplin atunci cand primim din Sfantul Potir Preasfantul Trup si Sange al Mantuitorului nostru Iisus Hristos, rostind la sfarsitul Sfintei Liturghii cuvintele: „Am vazut Lumina cea adevarata.”. Incredintati de acest adevar, distinsii crestini aduc de mici la Sfanta Impartasanie pe copiii lor, iar noi, cei mari, ne straduim sa ne pregatim prin post si rugaciune, prin spovedanie si prin faptele de milostenie pentru a ne apropia cu frica de Dumnezeu, cu credinta si cu dragoste de Sfantul Potir pentru a primi Sfantul Trup si Sange al Mantuitorului nostru Iisus Hristos, ca Sfanta Impartasanie sa ne fie spre viata vesnica si nu spre osanda vesnica, cum spune Sfantul Apostol Pavel (I Cor. 11, 27-30).

Sa luam aminte la cuvintele Sfantului Ioan Gura de Aur: „Multi cu Tainele acestea o data intru tot anul se impartasesc, iar altii de doua ori, altii de multe ori [.] Asadar, care sunt noua mai primiti? Cei de o data? Cei de mai multe ori? Cei de putine ori? Nici cei ce o data, nici cei ce de multe ori, nici cei ce de putine ori, ci cei ce cu stiinta gandului curat, cei ce cu inima curata, cei ce cu viata neprihanita. Cei ce sunt in acest fel, totdeauna sa se apropie, iar cei ce nu sunt intru acest fel, nici macar o data”.

Sa-l ascultam si pe Sfantul Ioan Damaschin, care povatuieste la fel ca si Sfantul Ioan Gura de Aur: „Pe multi ii vedem primind Trupul lui Hristos fara pregatire, din obicei, iar nu asa cum se cade, dupa lege, a-L primi in Sfantul Post si in Ziua de Pasti, cu gandul si cu mintea curata. Ci se cade sa pazim Sfantul Post intru nevinovatie si sa ne curatim cugetul si asa sa ne impartasim. Drept aceea, multi primesc aceasta dumnezeiasca Jertfa o data pe an, iar unii de doua ori, iar altii de mai multe ori. Dar cuvantul nostru nu este numai catre acestia din urma, ci si catre cei ce stau in pustie, fiindca acestia o data pe an se impartasesc, iar, de multe ori, si dupa doi ani. Atunci, dar, in care chip sa se primeasca Sfanta Jertfa? Oare ca cei care o data pe an sau mai rar se impartasesc, sau ca cei ce de multe ori primesc Trupul si Sangele lui Hristos? Ci, asa sa stiti, ca aceia ce au cuget curat si dezlegare de la duhovnic, unii ca aceia de-a pururea sa se aproprie. Iar, de nu sunt asa, atunci niciodata sa nu se impartaseasca. Dar oare pentru ce? Pentru ca spre judecata lor o primesc, spre osanda, spre pedeapsa si chin. Caci cel ce va manca Painea aceasta si va bea paharul
Domnului cu nevrednicie, vinovat va fi de Trupul si Sangele Domnului”.

Va intampinam la acest paznic imparatesc al Nasterii Domnului cu urarea traditionala: „Sarbatori fericite, Anul Nou cu sanatate si buna sporire in toate cele bune”.

Al vostru de tot binele voitor si catre Domnul pururea rugator,
† P I M E N ,
ARHIEPISCOP AL SUCEVEI SI RADAUTILOR
Data in resedinTa noastra arhiepiscopala din Suceava la sarbatoarea Nasterii Domnului, anul mantuirii 2013, decembrie, 25.

.

• Pastorala Nasterea Domnului - PS Visarion
  Publicat in : Nasterea Domnului
• Pastorala Nasterea Domnului 2017 - IPS Laurentiu
  Publicat in : Nasterea Domnului
• Pastorala Nasterea Domnului 2017 - IPS Ioan
  Publicat in : Nasterea Domnului
• PASTORALA LA NASTEREA DOMNULUI, 2012 - Preafericitul Parinte Patriarh Daniel
  Publicat in : Nasterea Domnului