Din mila lui Dumnezeu, Episcop al Episcopiei Romane a Tulcii

Preacuviosilor stareti, preacuvioaselor starete, intregului cin monahal, preacucernicilor protopopi si preoti si tuturor binecredinciosilor crestini din intreaga noastra Eparhie: Har, mila si pace de la Dumnezeu, iar de la noi, arhiereasca binecuvantare!

„Nasterea Ta, Hristoase, Dumnezeul nostru,
rasarit-a lumii lumina cunostintei;
ca, intru dansa, cei ce slujeau stelelor
de la stea s-au invatat sa se inchine Tie,
Soarelui dreptatii, si sa Te cunoasca pe Tine,
Rasaritul cel de sus; Doamne, marire Tie”.
(Troparul Nasterii Domnului)

Iubitii mei fii duhovnicesti,
Sarbatorim si in anul acesta cu bucurie negraita Nasterea cea dupa trup a Domnului si Mantuitorului nostru Iisus Hristos. Ne indulcim iarasi de bucuria si lumina acestui praznic ce ne aminteste in fiecare an de cel mai de seama eveniment din istoria mantuirii noastre: intruparea Fiului lui Dumnezeu si petrecerea Lui impreuna cu noi credinciosii.

Taina preamarita este aceasta, caci Fiul Celui Preainalt, cel Unul-Nascut din Tatal mai inainte de toti vecii se naste din Preacurata si Pururea Fecioara Maria, se face om ca sa mantuiasca neamul omenesc.

Din nou rasuna in sufletele noastre glasul ingerului „iata va binevestesc bucurie mare ca vi s-a nascut astazi Mantuitor care este Hristos Domnul, in cetatea lui David” (Luca 2, 10-12).

Din nou Biserica ne cheama sa intampinam pe dumnezeiescul Prunc si primindu-L cu bucurie sa ne veselim de Cel ce vine sa aduca pace pe pamant si intre oameni bunavoire.

Sa alergam asadar si sa sorbim puteri noi si sporite din lumina si binecuvantarea acestui „praznic luminat/ce cu drag l-am asteptat” si umplandu-ne sufletele de negraita bucurie sa cantam si noi:

„Astazi s-a nascut Hristos
Mesia chip luminos
Laudati si cantati
Si va bucurati”.

Iubitilor,
Sfantul Evanghelist Ioan ne infatiseaza in capitolul intai al Evangheliei sale pe Mantuitorul Hristos, Fiul lui Dumnezeu in slava Sa cea vesnica alaturi de Tatal si de Sfantul Duh.

„La inceput era Cuvantul si Cuvantul era la Dumnezeu si Dumnezeu era Cuvantul. (…) Si Cuvantul S-a facut trup si s-a salasluit intre noi si am vazut slava Lui, slava ca a Unuia-Nascut din Tatal, plin de har si de adevar” (Ioan 1, 14).

Din marea Sa dragoste fata de noi El „S-a desertat pe Sine, chip de rob luand, facandu-Se asemenea oamenilor, si la infatisare aflandu-se ca un om, S-a smerit pe Sine, ascultator facandu-Se pana la moarte, si inca moarte pe cruce” (Filipeni 2, 6-8).

Mare taina este aceasta si mai presus de intelegerea noastra, cum Dumnezeu S-a aratat in trup si a locuit pe pamant petrecand impreuna cu oamenii. De aceasta taina s-au mirat ingerii din ceruri si au binevestit lumii pacea si lauda Celui Preasfant zicand: „Slava intru cei de sus lui Dumnezeu si pe pamant pace, intre oameni bunavoire!” (Luca 2, 14).

Din smerenie negraita Dumnezeu a trimis pe Fiul Sau care S-a nascut intr-un salas umil din Betleem, unde a fost inchinat de pastori si de magi si laudat de oastea ingereasca ca un Imparat al fapturii.

Desi se arata sarac in ieslea necuvantatoarelor El ne aduce bogate daruri caci este Fiul lui Dumnezeu, Mesia cel din veac asteptat.

El ne aduce mai intai de toate impacarea noastra cu Dumnezeu si eliberarea sufletelor din robia pacatului protoparintilor Adam si Eva. El ne aduce binecuvantarea si sfintirea asupra pamantului si a intregii umanitati care suspinau dupa izbavirea promisa de Tatal din ceruri, in asa fel incat sa fie prefacute in cer nou si pamant nou.

Ca Domn al Pacii, El aduce pacea in lume vestind astfel inceputul Imparatiei lui Dumnezeu; El ne-a invatat sa-L iubim pe Dumnezeu, care este Parintele nostru cel ceresc, care ne iubeste deopotriva pe toti, fie ca suntem drepti, fie ca suntem pacatosi.

Tot El ne-a invatat sa ne iubim unii pe altii, sa ne ajutam intre noi si sa cautam sa luptam impotriva pacatului, sa-l biruim si sa ne impodobim viata noastra cu virtutea si cu facerea de bine pentru noi si pentru semenii nostri ca masura a desavarsirii noastre.

Prin jertfa Sa de pe Cruce, Mantuitorul ne-a impacat cu Dumnezeu, ne-a facut fiii Tatalui Ceresc; ne-a iertat pacatul stramosesc si prin Duhul Sfant ne-a innoit, ne-a sfintit si ne-a luminat caile vietii spre dobandirea mantuirii. Iata, deci, cate daruri minunate ne-a adus noua oamenilor Mantuitorul Hristos.

Cata recunostinta trebuie sa avem noi fata de El si fata de iubirea cea fara de margini a Dumnezeului nostru care ne-a rascumparat prin Fiul Sau Cel care a daramat peretele vrajbei celei de demult si a facut ca pacea Sa sa se reverse din nou peste intreg pamantul ca o mana cereasca racorind inimile insetate de adevar si de dreptate, de pace si de dragoste pe pamant.

Iubiti fii duhovnicesti,
Cunoscand toate aceste binefaceri pe care le-am primit prin Nasterea Mantuitorului Iisus Hristos se cade sa ne luminam cu „lumina cunostintei” care a rasarit lumii deodata cu Pruncul Cel nascut in ieslea Betleemului.

Sa ne dezbracam de toata ura si vrajba, de toata rautatea si dezbinarea, sa staruim in pace si bunavoire impotrivindu-ne raului si pacatului, traind si umbland ca „fii ai luminii” (Efeseni 5, 8).

Sa cautam sa facem cat mai mult bine celor din jurul nostru si mai ales sa-i ajutam material pe cei lipsiti, bolnavi si insingurati alinandu-le suferinta si bucurandu-i cu afectiunea si dragostea noastra dupa cuvantul Evanghelistului Matei: „Caci flamand am fost si Mi-ati dat sa mananc; insetat am fost si Mi-ati dat sa beau; strain am fost si M-ati primit; gol am fost si M-ati imbracat; bolnav am fost si M-ati cercetat; in temnita am fost si ati venit la Mine”(Matei 25, 35-36).

Sa redescoperim bucuria autentica a praznicului Craciunului, ferindu-ne de a praznui o sarbatoare dupa „duhul lumesc” si nu dupa duhul lui Hristos. Anul 2012 fiind declarat de catre Sfantul Sinod al Bisericii noastre ca fiind „Anul Sfantului Maslu si al ingrijirii bolnavilor” si in Eparhia Tulcii ca si in intreaga Patriarhie Romana au avut loc actiuni concrete pentru ajutorarea celor bolnavi care au adus multa mangaiere, speranta si bucurie in sufletele celor incercati.

In toate parohiile noastre s-a savarsit Sfantul Maslu de obste sau misionar si s-au organizat colecte in bani si alimente pentru persoanele bolnave sau defavorizate.

Toate aceste actiuni au demonstrat unitatea de credinta si de simtire a credinciosilor nostri care au implinit cuvantul apostolului Pavel care zice: „purtativa sarcinile unii altora si asa veti implini legea lui Hristos” (Galateni 6, 2).

Anul 2013 in care vom intra peste cateva zile a fost proclamat ca fiind „Anul omagial al Sfintilor Imparati Constantin si Elena”, cei care s-au ostenit in viata lor la umbra Crucii Domnului sa ajute Biserica Crestina greu incercata de-a lungul a aproape trei sute de ani de persecutii si prigoniri.

Anul viitor se vor implini 1700 de ani de la edictul de la Milano (313) prin care Sfantul Imparat Constantin a daruit libertate crestinilor in Imperiul Roman.

Dreptmaritori crestini,
Multumind lui Dumnezeu pentru bucuriile pe care ni le impartaseste si in aceste zile acest „Praznic luminos Stralucit frumos”, doresc tuturor un Craciun binecuvantat, iar sarbatorile Anului Nou si Bobotezei sa le petreceti cu multumire si bucurie duhovniceasca.

Binecuvantarea Domnului sa fie cu voi cu al Sau har si cu a Sa iubire de oameni, acum si pururea si in vecii vecilor.

Sarbatori fericite.

La multi ani!

Al vostru catre Domnul de tot binele voitor si catre
Domnul pururea rugator,

† VISARION
Episcopul Tulcii

Aboneaza-te la newsletter

Email

Introdu codul din imagine: