Pastorala la Nasterea Domnului 2013 - PS Vincentiu

Pastorala la Nasterea Domnului 2013 - PS Vincentiu Mareste imaginea.

† VINCENTIU
Prin harul lui Dumnezeu
Episcopul Sloboziei si Calarasilor

Iubitului meu cler si popor,
har si pace de la Dumnezeu, Tatal nostru,
iar din parte-mi, arhieresti binecuvantari !

Dreptmaritori crestini,

Sfantul Evanghelist Matei este singurul autor al Noului Testament, care, in capitolul al doilea al Evangheliei sale, ne istoriseste, in legatura cu Nasterea Domnului la Betleem, episodul venirii magilor de la Rasarit. In primul capitol, Evanghelistul ne vorbeste despre identitatea dumnezeiescului Prunc, despre originea Sa divino-umana. Asa cum ingerul ii lamureste dreptului Iosif taina zamislirii, a conceperii lui Iisus de catre Fecioara Maria prin puterea Duhului Sfant, magii de la Rasarit lamuresc taina aratarii lui Iisus in lume. In pericopa evanghelica, auzita la Sfanta Liturghie (Matei 2, 1-12) in aceasta binecuvantata zi, ati auzit cum este istorisit acest episod.

Sfantul Evanghelist Matei nu ne spune nimic despre numarul magilor, numele, varsta sau tara lor de origine.

Textul pur si simplu vorbeste despre „magii de la Rasarit”, adica din teritoriile de la Rasarit de Palestina biblica, ceea ce ne lasa sa intuim cate ceva despre originea lor etnica si despre apartenenta lor religioasa.

Stim ca in antichitate, potrivit lui Herodot, erau numiti „magi” acei intelepti, care se ocupau cu astrologia sau „cititul in stele”, cu observarea corpurilor si fenomenelor ceresti, pe care le interpretau. Era raspandita, la cei din vechime, convingerea ca fiecare om ar avea propria stea, care apare la nastere si dispare odata cu moartea persoanei.

Potrivit Evangheliei dupa Matei, magii de la Rasarit au fost acei preoti, intelepti pagani, care au identificat pe cer o stea neobisnuita, pe care au urmat-o, ajungand astfel sa-L cunoasca pe „Cel ce S-a nascut rege al iudeilor”. Ei L-au recunoscut pe Pruncul nascut la Betleem ca fiind Dumnezeu, Unicul Dumnezeu. Asadar, „magii de la Rasarit” au ajuns la Betleem pe deplin incredintati si avand constiinta importantei religioase si cosmice a nasterii lui Hristos, Mesia pe care-L asteptau de multe generatii evreii. Ceea ce este important pentru a intelege istorisirea este faptul ca acesti magi nu sunt iudei, ci straini care se afla in cautarea lui Mesia. Provenienta lor este descrisa in mod generic: ei vin din Rasarit, sunt asadar pagani, si-i reprezinta pe toti aceia care initial fusesera exclusi de la fagaduintele dumnezeiesti, deoarece nu apartineau poporului lui Israel, devenind astfel, in virtutea atitudinii lor de a-L primi pe Mesia, destinatarii operei mantuitoare infaptuite de Hristos. Fericitul Ieronim, interpretand aratarea stelei unor pagani, afirma ca: „Steaua a stralucit in Rasarit pentru ca evreii, spre rusinea lor, sa afle de nasterea lui Hristos de la pagani”.

In Evanghelia sa, Sfantul Matei ne spune ca magii au fost primele autoritati religioase care L-au cinstit pe Hristos, au ingenuncheat inaintea Lui, intinzandu-se cu trupul pe pamant in semn de respect si de supunere, oferindu-I daruri. Din acest punct de vedere, din cele trei daruri pe care ei le-au oferit Pruncului Iisus, cel mai important a fost ultimul si anume, smirna. Este vorba de o planta medicinala din care se extragea un lichid, care era amestecat cu uleiuri, pentru a obtine unguente folosite in scopuri medicale, dar si religioase: cuvantul Hristos inseamna Uns, consacrat printr-o ungere simbolica, o hrisma, pentru a fi recunoscut ca rege si Mesia de origine dumnezeiasca.

Din aceste motive, istorisirea despre „magii de la Rasarit”, descrisa de evanghelistul Matei, s-a bucurat de un mare respect si popularitate in crestinism. Aceasta tema se intalneste des in reprezentarile artistice si literare de inspiratie crestina si poarta numele de „Inchinarea Magilor”.

Iubiti frati si surori in Domnul,

Plecand de la informatiile sumare ale Evangheliei dupa Matei, istoria magilor a stimulat totdeauna evlavia populara si a ajuns sa fie imbogatita si dezvoltata de traditia crestina cu multe detalii, pe care nu le ofera evanghelistul Matei.

Traditia vorbeste de trei magi, in baza darurilor pe care le-au oferit. Numele lor sunt Gaspar, Melchior si Baldasar si ar reprezenta cele trei continente cunoscute atunci: Europa, Asia si Africa, ceea ce inseamna ca opera de mantuire a lui Hristos imbratiseaza toate popoarele lumii, motiv pentru care sunt reprezentati in icoana Nasterii Domnului in planul indepartat, ca unii care vin de departe sa I se inchine lui Hristos, reprezentand intreg neamul omenesc: un alb, un negru si un arab.

Cele trei daruri pe care le-au oferit Pruncului Iisus au o insemnatate aparte, deoarece se refera la cele doua firi sau naturi care coexista in Persoana divino-umana a lui Hristos. Tamaia, care era folosita la templu, se refera la preotia lui Hristos, deci la dumnezeirea Sa; aurul ne arata regalitatea Lui; iar smirna, folosita la pregatirea trupurilor pentru inmormantare, indica ispasirea oamenilor de pacate prin moartea jertfelnica a lui Iisus Hristos ca Om. De la darurile pe care le-au facut magii Pruncului Iisus, provine si traditia de a oferi dulciuri si jucarii copiilor, cu prilejul sarbatorii Nasterii Domnului.

Despre steaua neobisnuita care s-a aratat pe cer si i-a calauzit pe magi la Betleem, Sfintii Parinti s-au gandit cu intelepciune ca acea stea calauzitoare nu era o stea ca alte stele, ci o putere spirituala in chip de stea. Daca Domnul i s-a aratat lui Moise, cand pastea oile, in chip de rug care ardea si nu se mistuia, lui Avraam in chipul a trei tineri, lui Ilie proorocul in chip de adiere usoara de vant si glas, de ce acum n-ar fi putut Domnul, sau un inger al Lui, sa le apara cititorilor in stele in chip de stea? Cand israelitii au parasit Egiptul, se spune ca Dumnezeu mergea inaintea lor ziua, calauzindu-i printr-un nor, iar noaptea, printr-o coloana de foc, pentru a le ilumina calea (Ies. 13, 21; 40, 37). Unde se oprea norul, fiii lui Israel asezau tabara. Aceste asemanari ar putea fi intentionate, de vreme ce Matei, in capitolele acestea, deseori face aluzie la episodul Exodului. Dumnezeu acum, insa, printr-o providenta speciala, ii calauzeste pe pagani spre loc ul unde S-a nascut Mesia. In atotputernicia Sa, Dumnezeu se descopera oamenilor si se arata in chipul in care acestia Il asteptau cel mai mult. Magilor, care Il cautau printre stele, le-a aparut in chip de stea. Israelitilor insa, care niciodata nu-L cautasera printre stele, nu li S-a aratat in chip de stea. De aceea, steaua, care le stralucise magilor in lunga lor calatorie, a disparut deasupra Ierusalimului.

Iubitii mei fii duhovnicesti,

Citind cu atentie si meditand duhovniceste la aceasta pagina evanghelica, care ne prezinta episodul legat de „Inchinarea magilor”, putem descoperi indemnuri practice pentru credinta si viata noastra. In aceasta istorisire, evanghelistul Matei, pe langa faptele relatate, a dorit sa ne arate si ce trebuie sa facem, ce modele sa urmam in viata, dar si pe cele de care trebuie sa ne ferim.

In aceasta expunere sunt evidentiate trei reactii diferite fata de vestea nasterii Mantuitorului Iisus Hristos: reactia magilor, cea a regelui Irod si cea a arhiereilor si carturarilor. Ne referim mai intai la modelele negative, de care sa ne ferim si sa fugim cat putem. Spre pilda, sa ne gandim la reactia regelui Irod. Acesta, doar ce a auzit de nasterea lui Iisus si s-a si „tulburat” si a convocat o intalnire cu arhiereii si carturarii, insa nu pentru a cunoaste adevarul, ci pentru a pune la cale o viclenie. Aceasta intentie a sa reiese din recomandarea pe care o face magilor, cand i-a convocat la sine, de a merge sa vada Pruncul, ca apoi sa se reintoarca la el si sa-l instiinteze. Planul lui a fost acela de a-i transforma pe magi din mesageri ai vestii celei bune in iscoade. Viclenia regelui Irod reiese din faptul ca i-a chemat la sine pe magi „in ascuns”, si din dorinta sa de „a afla de la ei lamurit, cu exactitate”.

Irod reprezinta acele persoane care, in viata, si-au ales singuri calea pe care s-o urmeze. Fac abstractie de voia lui Dumnezeu si aleg sa urmeze propria vrere. Ei nu-si vad decat propriul interes si sunt hotarati sa treaca peste orice le-ar sta in cale in atingerea a ceea ce si-au propus. Sunt persoane care, din prea mare iubire de sine, ajung chiar sa-L dispretuiasca pe Dumnezeu. Irod crede ca-si face datoria, aparandu-si regalitatea si proprietatile fata de un posibil uzurpator. Porunca de ucidere a pruncilor nevinovati i se parea, ca atator alti dictatori din istorie, o masura impusa de binele public si care se justifica moral. Din acest punct de vedere, lumea de azi este plina de astfel de „Irozi”. Pentru acestia nu exista aratare a lui Dumnezeu, care sa fie de ajuns. Sunt „orbiti”; nu vad decat ceea ce vor sa vada. Numai o minune (si din fericire sunt astfel de minuni) mai poate zdrobi aceasta armura egoista a omului.

Cea de a doua reactie, care se desprinde din pagina evanghelica, se refera la atitudinea carturarilor. Acestia sunt consultati de Irod si de Magi, pentru a afla unde S-a nascut Mesia, iar ei nu au ezitat sa raspunda: „In Betleemul Iudeii, ca asa este scris de proorocul: „Si tu, Betleeme, pamantul lui Iuda, nu esti nicidecum cel mai mic intre capeteniile lui Iuda, caci din tine va iesi Conducatorul care va paste pe poporul Meu Israel”. Ei stiu unde S-a nascut Mesia; sunt in stare sa le indice si altora; dar ei nu fac nici un pas. Nu alearga la Betleem, cum ne-am fi asteptat din partea unor persoane care nu asteptau altceva decat venirea lui Mesia, ci raman comod in casele lor, in cetatea Ierusalim. Ei se comporta asemenea unor indicatoare stradale, indica strada, dar nu misca un deget. Aici vedem simbolizata o atitudine raspandita si printre noi. Stim bine ce inseamna sa-I urmam lui Hristos, ce presupune trairea vietii in Hristos, de multe ori stim sa o explicam si altora, insa ne lipseste curajul si hotararea de a le pune in practica. Pericolul acesta nu-i paste numai pe clerici, ci si pe fiecare persoana botezata in Hristos, care nu are curajul de a-si marturisi si expune in public credinta, preferand sa o traiasca in intimitatea sa. La aceasta atitudine trebuie sa reflectam serios. Carturarii stiau ca Iisus se afla la Betleem, cel mai mic targ din Iudeea; noi stim ca Iisus astazi se afla printre cei sarmani, umiliti si suferinzi…

Si, in sfarsit, revelatoare este reactia magilor, protagonistii acestei pagini evanghelice. Ei nu ne invata prin cuvinte, ci prin fapte; nu prin ceea ce spun, ci prin ceea ce fac. Dumnezeu li S-a aratat magilor, asa cum stie El sa o faca, in cadrul propriei lor experiente, folosind mijloacele pe care le aveau la dispozitie; in cazul lor, obisnuinta de a scruta cerul. Ei nu s-au indoit de semnul aratat de Dumnezeu si au pornit la drum; au parasit siguranta casei, pamantului natal, persoanele dragi in mijlocul carora traiau, ca sa-L caute pe Mesia Hristos.

Atitudinea de cautare ce-i caracterizeaza pe magi se afla in contrast cu indiferenta si dezinteresul iudeilor, care, desi erau depozitarii fagaduintelor mesianice, nu-si dau seama ca Mesia lui Israel S-a nascut deja. Magii se intereseaza de Prunc: „Am vazut …si am venit…” (v. 2). Nu este de ajuns sa vezi, trebuie sa te afli intr-o permanenta stare de cautare, sa nu confunzi niciodata adevarul cu propriile idei sau certitudini. Cine – asemenea lui Irod si carturarilor – ramane in palatul propriilor interese sau al propriilor convingeri, nu va ajunge niciodata la cunoasterea adevarului, dimpotriva: risca sa stea departe de el sau sa lupte impotriva lui.

Intrebarea magilor, „Unde este regele Iudeilor, Cel ce S-a nascut?”, pune fata in fata cele doua imparatii: una omeneasca si trecatoare (cea a lui Irod) si una adevarata, dumnezeiasca si netrecatoare (cea a lui Iisus Domnul). Aceasta referinta despre imparatia lui Hristos este prezenta si in istoria patimilor, unde Evanghelistul Matei pune pe buzele lui Pilat o intrebare asemanatoare: „Tu esti regele Iudeilor?” (Mt 27, 11).

Magii isi declara scopul calatoriei lor la Ierusalim: „Am vazut la Rasarit steaua Lui si am venit sa ne inchinam Lui”. Calatoria magilor, asadar, nu are alt scop decat ca ei sa se inchine Pruncului. Verbul a se inchina, a se prosterna in fata cuiva in semn de adorare si supunere, folosit in acest context, descrie actiunea de adorare a lui Dumnezeu, care, potrivit Vechiului Testament, este un act rezervat numai lui Dumnezeu.

Sfantul Evanghelist Matei scoate in evidenta atitudinea sincera si deschisa a magilor, in comparatie cu cea ascunsa si prefacuta a lui Irod. Atat magii, cat si Irod, tind spre aceeasi Persoana, insa cu o dispozitie interioara diferita si cu rezultate diferite. Evanghelistul ne aminteste faptul ca Mantuitorul se lasa gasit numai de cei ce-L cauta in mod sincer.

Irod foloseste pentru planurile sale stiinta neinteresata a carturarilor, dar si intelepciunea practica a magilor. Raul se foloseste de orice, chiar si de bine! Insa Dumnezeu ramane unicul Domn al istoriei, si, in cele din urma, totul se indreapta spre desavarsirea planului Sau de iubire.

Gasirea Pruncului de catre magi constituie un izvor de mare bucurie, sentiment care este subliniat in mod deosebit (v. 10). Verbul „a se bucura”, in traditia evanghelica, indica experienta umana a interventiei mantuitoare a lui Dumnezeu in istorie (Matei 5, 12; 13, 20, 44; 25, 21, 23; 28, 8 – 9). Dumnezeu este iubire iar bucuria este semnul prezentei Sale. Bucuria este daruita celui ce descopera comoara (Matei 13, 44), celui ce-L intalneste pe Dumnezeul cel Viu (Matei 28, 8 s.u.). „Si intrand in casa, au vazut un Prunc impreuna cu Maria, mama Lui…”. Dreptul Iosif nu este amintit. Din acest moment, Evanghelistul Matei va vorbi totdeauna despre Fecioara Maria ca despre „mama Lui”, in concordanta cu Evanghelia dupa Ioan, care o desemneaza pe Maria totdeauna ca fiind „mama lui Iisus”.

Sfantul Evanghelist Matei nu reda niciun dialog dintre magi si mama Pruncului, ci subliniaza numai faptul ca ei pot sa-si indeplineasca scopul pentru care au pornit in calatorie: sa I se inchine Pruncului si sa-I ofere aur, tamaie si smirna (v. 11), daruri care se refera la maretia si importanta destinatarului.

Dumnezeu este cel ce conduce evenimentele: in vis, magii sunt instiintati sa nu se mai intoarca la Irod si sa se repatrieze pe o alta cale (v. 12). Magii se intorc de unde plecasera, insa urmand o alta cale: nu pe cea a celui ce cauta ceea ce nu cunoaste, ci pe cea a celui ce a gasit ceea ce cauta. Ei nu mai sunt in starea dintai: L-au gasit pe regele Nou – Nascut, cautarea lor si-a atins telul. Odata ce L-ai cunoscut si intalnit pe Hristos, nu te mai poti intoarce pe aceeasi cale. Schimband viata, se schimba si calea de urmat. Intalnirea cu Hristos trebuie sa determine o schimbare a vietii si atitudinii fata de ea.

Dreptmaritori crestini,

In aceasta zi de mare bucurie, va indemn sa fiti urmatori magilor de la Rasarit, cautandu-L si marturisindu-L pe Hristos in viata voastra. In calatoria acestei vieti marturisiti-L cu mult curaj pe Domnul Iisus Hristos, Cel ce S-a nascut in Betleemul Iudeii pentru mantuirea noastra, iar marturisirea voastra sa fie nu numai prin cuvant, ci, mai ales, prin fapte. Si aceste fapte sa inmulteasca binele si pacea in lumea aceasta, ravasita de pacate, dezbinare si ura.

Fie ca marea praznuire a Nasterii Mantuitorului Iisus Hristos sa fie un izvor de bucurie, pace si impliniri pentru voi toti, acum si in Noul An 2014, inchinat in Patriarhia Romana Tainelor Sfintei Euharistii si Sfintei Spovedanii.

Al vostru parinte duhovnicesc, pururi rugator catre Domnul Iisus, Dumnezeul nostru, ca sa daruiasca pace lumii si sufletelor noastre mare mila.


† VINCENTIU
Episcopul Sloboziei si Calarasilor
 

.

18 Decembrie 2013

Vizualizari: 438

Voteaza:

Pastorala la Nasterea Domnului 2013 - PS Vincentiu 0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE