† SILUAN 
din mila lui Dumnezeu
Episcopul Eparhiei Ortodoxe Romane din Ungaria

Iubitului cler, cinului monahal si dreptmaritorilor crestini din de Dumnezeu pazita Episcopie Ortodoxa Romana din Ungaria, har, mila, pace si bucurie prin Duhul Sfant, de la Dumnezeu Tatal si Fiul Sau Cel Unul Nascut, mai inainte de veci, iar in vremurile cele mai de apoi Nascut in pestera Betleemului din Preacurata Fecioara Maria, iar de la noi parinteasca imbratisare si binecuvantare!

Iubiti frati si surori in Hristos Domnul,

"Astazi S-a nascut Hristos,
Mesia, Chip luminos
Laudati si cantati
Si va bucurati!"
(colind de Craciun)

Iata ca, prin ajutorul Preabunului Dumnezeu, am ajuns din nou "vremea cea sfanta, cand colindele se canta" si vestesc "cu mult folos" despre Nasterea lui Hristos!

Poate ca nu exista vreme mai plina de bucurie si de tresaltare sufleteasca decat aceasta perioada din timpul anului care premerge Nasterea Domnului sau Craciunul si mai ales Zilele propriu-zise de Praznic. Parca natura intreaga, prin randuiala de la Dumnezeu, Cel Care "a pus intru a Sa stapanire vremurile si anii"[1], acum cand se imbraca din nou in albul cel neprihanit al zapezilor, iar pe geamurile caselor o mana nevazuta "picteaza" cu maiestrie nespus de frumoase flori de gheata, spre bucuria copiilor si a celor cu suflet tanar, asemenea Pruncului tanar Nou-Nascut, in Cetatea Betleemului, care este in aceleasi timp si "Dumnezeu Cel mai inainte de veci"[2], vesteste si ea curatia si sfintenia aduse in lume de Nasterea Domnului.

Cu adevarat, mare este darul acesta facut de Dumnezeu tuturor oamenilor, "fapturile si lucrul mainilor Sale"[3] si despre acest dar ne vorbesc pana astazi atat Sfanta Scriptura, in paginile de inceput ale Testamentului celui Nou[4], cat si traditia transmisa prin viu grai a Poporului Roman, care a fost in stare sa izvodeasca si a lasat drept mostenire peste veacuri atatea comori de suflet de mare pret, intre care la loc de mare cinste sunt si colindele prin care cu totii ne-am pregatit cu multa bucurie sufletele pentru Praznicul Craciunului.

Dar Sarbatoarea Nasterii Domnului, relatata de altfel in cuvinte destul de putine in paginile Sfintei Scripturi, este si va ramane pentru totdeauna invaluita si intr-o "haina" de taina, care nu va putea fi niciodata epuizata si inteleasa in intregime, ci ea trebuie primita cu credinta si atunci isi va dovedi cu adevarat taria si puterea ei binefacatoare si de suflet mult folositoare: "Taina nu sufera ispitire; numai cu credinta toti sa o slavim, strigand cu tine, de Dumnezeu Nascatoare, si zicand: Netalcuitule Doamne, slava Ţie!"[5]

Cinstiti cautatori ai Celui Nascut in pestera Betleemului,

Asadar, cei mai tineri dintre noi se bucura cu siguranta de tot ceea ce acest anotimp in care ne aflam acum, iarna, si care are cuprins in miezul lui Nasterea Domnului, ne ofera cu prisosinta tuturor. Dar oare mai reusesc ei si noi sa trecem dincolo de frumusetile lumii celei vazute si sa ne inaltam mintile si sufletele noastre spre inaltimile spirituale de nebanuit pe care ni le propune Praznicul Craciunului?

Daca analizam "la rece" situatia societatii din care si noi facem parte, sau cazurile particulare ale unor categorii sociale, vom constata cu surprindere, dar si cu durere in suflete, ca prea putin mai reuseste omul contemporan sa isi inalte cu incredere si curaj mintea sa catre cer, pentru a cobori de acolo, insotit de aripile cele nevazute si line ale ingerilor pana la pestera cea saracacioasa si atat de simpla a Betleemului si a-L intalni, dimpreuna cu magii imparati, veniti din Rasariturile indepartate, pe Pruncul Cel dumnezeiesc, Iisus Hristos si a se inchina Acestuia cu credinta, oferindu-I, la randul lui, daruri de mare pret din suflet aduse: aur, tamaie si smirna.

Cei mari sunt prinsi in iuresul unei lumi grav afectate de o criza financiara si morala fara de sfarsit, care pune la grea incercare starea sufleteasca si grija omului pentru ziua de maine, nestiind ce il asteapta si daca va reusi sa mai faca fata nevoilor materiale crescande, ale sale si ale tuturor celor dragi din familia lui si provocarilor de tot felul pe care le are de intampinat.

O buna parte dintre cei mai tineri, aflati la vremea scolii, sau chiar mai mici, isi vad cu sarguinta, seriozitate si pasiune de calea pe care educatia si nevoia de formare profesionala, oferite prin institutiile de invatamant, le-o pune si lor inainte, la fel cum acestea a stat si in fata atator alte generatii de elevi si studenti de dinaintea lor. Dar numai acest viitor "asigurat" al zilei de maine, prin fortele proprii, supravegheate de priceperea, cunostintele si purtarea de grija a celor mai mari decat ei, a dascalilor lor, nu este suficient. Omul de ieri si de azi, care de bunavoie, in multe cazuri, a crezut ca nu mai are nevoie de Un Dumnezeu si ca se descurca singur in toate cele ce-l privesc, parca intalneste in adancurile fiintei sale abisuri cutremuratoare, care ii clatina existenta din temelii.

Ce sa mai spunem insa, despre cei mai "firavi", din punct de vedere spiritual, dintre acesti tineri sau cei mai in varsta decat ei, care poate ca se lasa mult mai usor prinsi de mrejele amagitoare ale unei lumi a reclamelor si comertului, aflata si ea in goana nebuna de a obtine profituri cat mai mari, si care uitand de valoarea inestimabila a omului si de responsabilitatea fata de sufletele fragede si plapande ale unora dintre locuitorii ei, ii arunca pe acestia in "bratele" consumerismelor de tot felul, distrugatoare de suflete, de trupuri si de sperante pentru viitor?

Poate ca de prea multe ori, aflati pe meridianele unui progres continuu si pe paralele unei lumi care parca si-a descoperit mereu alte valori, am uitat de ceea ce secole si chiar milenii de-a randul a incalzit si hranit sufletele si inimile atator generatii de crestini. Icoana si cantecul bizantin de altadata, de mult parca au fost lasate deoparte de arta abstracta si sunetele stridente care aprind sufletele unor stadioane intregi de tineri si admiratori, aflati "la picioarele" unor idoli ai lor.

Iubiti credinciosi si credincioase,

Şi totusi, in ciuda problemelor de tot felul pe care le putem intalni cu prisosinta si pe drumurile vietii noastre sau ale confratilor nostri, lumina reala si tainica a stelei celei nemaiintalnite a Betleemului, cantata si ea in multe dintre colindele Craciunului[6]  si care a avut menirea de a le arata magilor si oamenilor de mai tarziu drumul spre pestera in care, in chipul cel mai smerit S-a nascut Insusi Hristos Domnul si Stapanul Cel Adevarat al lumii, poate sa devina o luminita datatoare de nadejde si pentru noi.

Aceasta stea "din zari, veghind carari, spre departari arzand"[7] care i-a condus pe "magi cu chipuri dragi" in chip negresit pana la intalnirea cea mai importanta a vietii lor, cea cu Pruncul Dumnezeu-Omul Iisus Hristos, ne poate sta inainte si fiecaruia dintre noi. Desi drumul strabatut cu staruinta de magi nu a fost deloc usor, iar ei au avut de intampinat multe obstacole si primejdii, acestea nu au putut nicidecum sa ii opreasca pe acesti adevarati eroi ai colindelor noastre ca sa isi indeplineasca scopul. Asadar, dorinta lor cea arzatoare de a-si duce un vis la implinire a fost motivatia cea mai puternica ce i-a pornit la drum si i-a facut sa il strabata cu sarguinta, pana la capat.

Nici drumul nostru, asemenea magilor, nu pare sa fie mai usor. Desi el nu ne cere sa ajungem neaparat pana la Cetatea cea istorica a Betleemului, care sta marturie peste veacuri despre cele intamplate in ea acum mai bine de doua mii de ani, scopul lui este acelasi: intalnirea cu Pruncul Iisus, Fiul lui Dumnezeu, Care vrea sa ne incredinteze si pe noi, in ciuda tuturor impotrivirilor noastre si ale vremurilor pe care cu totii le traim, ca poate sa se faca si Fratele nostru[8]. Dar El este si va ramane pentru totdeauna si Stapanul nostru si al intregului Univers. Cel Care acum se naste iarasi in chip smerit, in pestera Betleemului si in inimile cele saracacioase ale celor care-L doresc pe El, dar care la sfarsitul lumii acesteia isi va arata pe deplin si fata Sa cea stralucitoare, de Stapan al Lumii si Drept Judecator al ei.

Sa nu ne lasam asadar "dusi de val" si sa ne asemanam intru toate "chipului lumii acesteia" stricacioase, "care trece"[9]  si sa-L aflam si noi, la urma doar pe Dreptul Judecator, Care va face fara partinire judecata Sa cea dreapta[10], la care nimeni nu se va putea opune, ci descoperindu-L pe Acesta in chipurile celor smeriti de astazi, in frumusetile lumii, dar si in adancul inimilor noastre, dimpreuna cu micii colindatori de ieri si de azi, dar si cu toti cei care si-au incredintat Lui sufletele si toata nadejdea vietii lor, acum la Praznicul cel Mare al Nasterii Sale, sa-L laudam, sa-I cantam si sa ne bucuram!

Al vostru al tuturor, de tot binele voitor si catre Hristos Domnul, Cel Nascut in ieslea Betleemului rugator,

† Siluan
Episcopul Eparhiei Ortodoxe Romane din Ungaria

Data in Resedinta noastra Episcopala din Giula, la Praznicul Nasterii Domnului, in Anul Mantuirii 2012.

Note:

[1]  Rugaciunea de la "Te Deumul" de Anul Nou,  Slujba Invierii si Carte de Te Deum, Editura Institutului Biblic si de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romane, Bucuresti, 1998, pag. 181.
[2]  Condacul Nasterii Domnului,  Mineiul pe Decembrie, Editura Institutului Biblic si de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romane, Bucuresti, 2005, pag. 441.
[3]  Iov 10, 3; Isaia 64, 7; Rugaciunea intaia, a Sfantului Vasile cel Mare, de la Randuiala Sfintei Impartasiri,  Liturghier, Editura Institutului Biblic si de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romane, Bucuresti, 2000, pag. 320.
[4]  Evanghelia dupa Matei, capitolele 1 si 2; Evanghelia dupa Luca, capitolele 1 si 2.
[5]  Stihirea a 3-a de la Laude, Utrenia Sarbatorii Nasterii Domnului,  Mineiul pe Decembrie, op. cit., pag.446.
[6]  Precum atat de renumita si indragita colinda "Trei Crai de la Rasarit".
[7]  Colindul "Din cer senin".
[8]  Matei 12, 50; Gal. 4, 7.
[9]  I Cor. 7, 31.
[10]  II Cor. 5, 10; Rom. 2, 16.