Oarecand, un batran din cei mari a iesit cu ucenicii sai la un loc unde erau multi chiparosi, si mici si mari, si zice unuia dintre ucenicii sai:
- Scoate din radacina acest chiparos mic !
Si indata, acel frate, numai cu o mana apucandu-l, l-a scos cu multa inlesnire.
Si iarasi i-a aratat batranul alt chiparos mai mare decat cel dintai si-i zice lui:
- Scoate-l si pe acesta !
Si apucandu-l cu amandoua mainile si clatinandu-l, l-a tras cu putere si de abia l-a scos.
Apoi i-a aratat alt chiparos mare, poruncindu-i ca sa-l scoata si pe acela.
Si mult clatinandu-l si ostenindu-se, nu a putut sa-l dezradacineze.
Vazand batranul ca singur nu poate, a poruncit si altui frate sa-l ajute si astfel, amandoi, cu mare osteneala, l-au dezradacinat.
Atunci le-a zis batranul:
- Vedeti ? Asa sunt si patimile, fratilor ! Cat timp sunt mici, cu lesnire putem sa le taiem, de vom vrea, iar de ne vom lenevi, nebagandu-le in seama, ca sunt mici, se intaresc si de abia cu multa osteneala vom putea a le taia. Iar de se vor intari cu totul si ne vor cuprinde, atunci singuri nu le mai putem dezradacina, oricat de mult ne-am osteni, daca nu vom avea, dupa Dumnezeu, pe cineva dintre sfinti ca sa ne ajute.
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.