In fata mea a aparut,
Un galben inger de pamant,
Din gura rautati, ea slobozea,
Imprastiind veninul negru din mormant.
Cu educatie aparte ne vorbea,
Crezand ca vraja ne cuprinde,
Ca nu putem nici observa
Cum de tamaie repede se-ascunde.
Un drac uman ascuns in taine,
Cu-a vicleniei limba-nvaluia,
Cat de frumoasa poate fi o moarte
Daca o vrei cu toata dragostea!
O, moartea ii placea atat de mult,
Incat toti cei ce nu doreau s-asculte,
Erau dusmani ai dracului, de-acum,
In ochii ei cu energii oculte.
Un singur sentiment o incalzea,
Si-l savura in sufletu-i de gheata
Cand pe apropiati ii strapungea
Cu ura adunata-ntreaga viata.
Nici trupul ei nu o dorea,
Si se umfla pe zi ce trece,
Stiind ca dracul o vroia,
Mai slaba, sprintena si rece.
Cu apa sfanta am incercat,
Sa o atingem cu o picatura,
Dar ca un sarpe, lent, s-a regrupat,
Chiar sticla cu aghiasma refuzand-o.
O cruciulita-n dar de i-ai fi dat,
S-ar fi gandit cum s-o arunce,
Si nu putea sa poarte nici macar un lant,
Pe care Crucea Domnului s-atarne.
P.S. O poezie reala, despre o necrendicioasa.
dr. Radu Tincu
Radu Tincu
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.