Vocea naturii
Ai incercat vreodata sa asculti in taina
Cum sufletu-ti ar vrea sa nu cunosca spaima,
Cum, fiind secat de-atatea griji de zi cu zi,
E ostenit si-ti spune ca astazi nu va flamanzi?
Nu, nu, ci se va hrani, infometat cum e, cu vant
Si astfel va mai fi o zi in care el sa nu mai fie frant,
Cu vant mai bland, ce poarta in spinare
Parfum placut imprumutat din orice floare.
Si-n drumul lui spre sufletul tau frant
Culege de departe, pentru tine, un glas sfant:
Sa fii pazit in tot ce faci, copilul Meu,
Si-n toata viata ta sa fii cu Dumnezeu.
Sa vezi in rosul cald al unei flori de mac,
Sa vezi in luciul apei din intinsul lac:
Apus de soare imbujorind pe azuriul cer,
Natura-nvesmantandu-se cu-adancul sau mister.
Iar daca stai s-asculti cu dragostea din suflet,
Te vei minuna cum plopul si salcamul iti graiesc prin scancet,
Cum acestia doi cu voiosie printre crengi te-mbraca-n vara,
Caci unul ninge puf, iar altul tamaiaza pe afara.
Din mireasma ce-i servita la nunta cu salcami,
Se infrupta libelula survoland printre fantani,
Iar de la balcon, de sus, din induiosatul pom
Canta ciocarlia binecuvantatul zvon.
Ba nu e zvon, ci-i certitudine, iti spun,
Caci omul e chemat de-al sau Parinte bun
Sa ia parte la nunta ce-nfloreste
Si care-l indeamna pe suflet: Iubeste !
Sergiu Dema
Sergiu Dema
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.