Nasterea Domnului Hristos

Nasterea Domnului Hristos Mareste imaginea.

Nu e de ajuns ca Mosul sa intre pe ho-ho-horn. Nu ajunge masa festiva. Craciunul este in primul rand o sarbatoare a credintei. Ne bucuram de sfaturile arhieresti ale IPS Andrei: „La inceput omul era tanar, frumos, nemuritor. Daca un accident l-a facut sa ajunga batran, urat, bolnav si muritor, iata ca Domnul Hristos il restaureaza, il mantuieste prin Intruparea Sa si prin toata lucrarea Sa mantuitoare, pana la revarsarea Duhului Sfant in lume.

Domnul Hristos ne mantuieste. Potential, obiectiv, toata lumea aceasta este transformata. Sigur ca, efectiv vom vedea cu ochii nostri lucrurile asa cum sunt ele, cand va cadea marele intuneric la sfarsitul veacurilor, dar obiectiv, Domnul Hristos a mantuit lumea, a transfigurat lumea”.

Bucuria Craciunului: nu suntem orfani! "Fiul vesnic al lui Dumnezeu devine Om, pentru ca oamenilor sa le daruiasca puterea sa devina fii ai lui Dumnezeu dupa har. Deci, Nasterea dupa trup a Domnului nostru Iisus Hristos, savarsita nu din initiativa omeneasca, nici din pofta barbateasca, ci prin puterea Sfantului Duh, are ca scop infierea omului, nasterea sa duhovniceasca pentru ca el sa dobandeasca viata vesnica." (PF Daniel) Iar Tatal are mereu grija de copiii Sai. Poate nu le da globuri de diamant, dar le ofera multa dragoste rascumparatoare.

A cauta permanent globul fragil inseamna a-ti hrani vulnerabilitatea, a lua otrava. A refuza dragostea parinteasca echivaleaza cu a sparge acest glob. De aici rezulta depresia modernismului. Fara dragoste, ne suparam ca diamanatul este fals, ca nu este al nostru. Este un nou fruct oprit, pe care nu il mancam, ci il ciobim, ranind pe altii. Cerem prea multa beteala si instalatie defecta, uitand sa ne curatam ieslea.

Tanjim dupa lume, de aceea nu parasim pacatul. Nu putem fi ipocriti: sa nu pacatuim impotriva Duhului Sfant, repetand aceleasi pacate trupesti si dorind aceleasi lucruri de pamant. Doar apropiindu-ne de Cel nascut in iesle arde pacatul in noi si scapam de obsesia globului de diamant (faima, bani, putere). Nu vrem trofee, ci iertare. Nu vrem concedii, ci pelerinaje. Nu vrem diamante, ci scantei ale iubirii divine.

Sa venim si sa ne inchinam lui Mesia, ne indeamna IPS Andrei: "Postul Craciunului sau intreaga noastra viata, daca extindem intervalul, este o cautare a lui Hristos si un drum inspre Hristos. Steaua credintei ne conduce si ne ajuta sa depasim toate potrivniciile si toate neajunsurile. S-ar putea ca uneori, covarsiti fiind de aceasta lume secularizata si dominata de iubirea de placere si de avere, steaua sa se ascunda". Unde il gasim pe Prunc? Nu Il cautam ca si Irod, cu gand morbid, ci vrem sa scapam de obsesia globului de diamant. Sa incepem cautandu-L in Dumnezeiasca Liturghie.

Emotionanta marturie a IPS Andrei: "Indiferentism religios se gaseste peste tot. Parintele Stefan Anagnostopulos ne relateaza ca in Atena locuia domnul Costas. Intelectual pozitivist fiind, nu-l interesa viata religioasa. Insa, de dragul traditiilor, de Craciun, s-a dus la rudele sale de la tara. N-avea de gand sa mearga la biserica. Totusi, dupa ce toate rudele sale s-au dus la Liturghie, mai mult din curiozitate, s-a dus si el. S-a asezat intr-un loc si privea atent la altar. Si ce-a vazut? „Cand parintele a rostit «Cu frica de Dumnezeu, cu credinta si cu dragoste apropiati-va.» si a inceput sa-i impartaseasca pe credinciosi, Domnul Costas deodata a sarit ca ars si nu-i venea sa-si creada ochilor .! Parintele Gheorghe tinea in maini un Prunc, dezbracat pana la brau, invelit in partea de jos intr-o hlamida rosie . Din pieptul Pruncului tasnea sange . Crestinii primeau picaturile de sange si, in continuare, se stergeau cu acea hlamida rosie! Peste putin timp, lucrurile au devenit ca mai inainte . Domnul Costas a strigat: «Cred Doamne ., cred!»”. Domnul Costas de Craciun a devenit un om credincios si s-a inchinat lui Hristos. L-a gasit in biserica, acolo unde-L poate gasi oricine." Atat de mare e Domnul! Si ce mult are de oferit: Se da de mancare in Euharistie si niciodata nu se sfarseste si, mai mult, ii sfinteste pe cei ce se impartasesc!

Oferta de globuri, promotii, inghesuieli, bani nedati sarmanilor: mallurile sunt pline de noi insine. Egoismul nostru da pe afara, cumparam o gramada de lucruri de care nu avem nevoie, uitand de Hristos Cel din spital si de Hristos Cel flamand si gol! Simbolul Craciunului nu este mosul comercial, nici bradul, nici globul, ci fraternitatea, caritatea, filantropia, singurul criteriu al Judecatii mesianice.

Craciunul autentic este in contradictie cu opulenta bogatilor, care uita de someri. Nu poti aduce darul tau la altar, cata vreme garderoba bradului te-a costat cateva mese salvatoare ale unor nevinovati oropsiti. Nu zic sa nu luam brad deloc, dar putem lua unul decent. Putem orna cu globuri frumoase, dar nu cu cele "de fite". Sa fii in iad pentru un glob, nu o fi extrem de frustrant? Ajutand pe altii din neavutul tau, nu vei tanji dupa diamante lumesti, ci sufletul tau va deveni un diamant slefuit, care va lumina mai frumos decat mii de instalatii costisitoare. Nu poti sarbatori Craciunul evitand saracii!!!

Un exemplu de curatenie spirituala, sfantul Ignatie Teoforul, victima a stramosului pagan Traianus. Din Sfanta Traditie ca Sfantul Ignatie a fost Copilul pe care l-a apucat de mana Stapanul Hristos iar Mantuitorul l-a luat in brate si a zis: "De nu se va smeri cineva pe sine ca pruncul acesta, nu va intra in imparatia cerurilor" si "Cel ce va primi pe un prunc ca acesta in numele Meu, pe Mine Ma primeste". De aceea a fost numit purtator de Dumnezeu. Pe Sfantul Ignatie l-a cinstit cu un cuvant de lauda si cel intre sfinti parintele nostru Ioan Gura de Aur. Avea 100 de ani cand a fost dat fiarelor salbatice. Astazi, in Traditia polpulara este ''Pomana Porcului''. Asta nu inseamna ca atunci, in vechime crestinii mancau de dulce in post. Astazi, de fapt taiau porcul, se apucau sa pregateasca bunatati, dar dadeau de familiilor nevoiase din sat pomana din porc, ca sa aiba si ei ce pune pe masa la Nasterea Domnului. Postul il tineau toti dupa randuiala si cuviinta. Asa sa ne ajute si noua Bunul si Mult Milostivul Domn Dumnezeu.

Aceasta insemneaza „purtat de Dumnezeu”: l-a luat Iisus din bratele mamei, sau de alaturi de mama sa, in brate, l-a purtat Iisus care era Dumnezeu; deci „purtat de Dumnezeu”, „Teofor”. Si mai este un alt inteles al „Teoforului”, adica „purtator de Dumnezeu”: el insusi, Ignatie, purta pe Dumnezeu in inima lui. Crestinii au explicat acest inteles al doilea al sfantului Ignatie Teoforul amintind ca in circul din Roma, in nisip, unde a fost taiat, sfasiat de lei, a ramas inima nesfasiata si in ea, in inima sfantului Ignatie era, cu litere de foc sau de aur, scris: Iisus Hristos. Adica purta pe Dumnezeu in inima lui. Sfantul Ignatie purta pe Dumnezeu in inima sa si era plin de dragostea de Dumnezeu. ''''Mai degraba, lingusiti fiarele, ca ele sa-mi fie mormant si sa nu lase nimic din trupul meu; ca nu adormind, sa fiu povara cuiva. Atunci voi fi cu adevarat ucenic al lui Iisus Hristos, cand nici trupul meu nu-l va vedea lumea. Faceti rugaciuni lui Dumnezeu pentru mine, ca sa fiu gasit, prin aceste unelte, jertfa lui Dumnezeu. Nu va poruncesc ca Petru si Pavel. Aceia erau apostoli; eu, un osandit; aceia, liberi; iar eu, pana acum, rob. Dar daca sufar, voi fi un dezrobit al lui Hristos si voi invia liber in El. Acum cand sunt inlantuit, invat sa nu mai doresc nimic” (Multumesc, Radu!). Modelul sfintilor este salvator: ei nu visau la globuri parisiene!

O, Doamne, cat de actuale sunt cuvintele Sfantului Vasile cel Mare: "Nu trebuie sa fie robit de vin, nici sa nu fie stapanit de patima pentru mancare de carne, nici, in general, sa nu devina lacom pentru orice mancare sau bautura, pentru ca cine se lupta, se infraneaza de la toate. Din cate se dau fiecaruia spre folosire, nu trebuie sa aiba nimic ca al sau propriu sau sa inmagazineze, ci fiind atent cu grija pentru toate, ca si cum apartin lui Dumnezeu, sa nu dispretuiasca nimic din cate intamplator sint aruncate sau puse deoparte."

Preacurata Nascatoare de Dumnezeu, casa pe care Intelepciunea lui Dumnezeu Siesi Si-a zidit-O, datatoarea darurilor duhovnicesti, ceea ce de la cele lumesti la cele dinainte de lume mintea noastra o inalti si pe toti la cunostinta intelepciunii ii ridici! Primeste aceasta cantare de rugaciune de la noi, nevrednicii robii Tai, care cu credinta si cu smerenie ne inchinam in fata Preacinstitei Tale icoane! Indupleca-L pe Fiul Tau si Dumnezeul nostru sa le dea mai marilor nostri intelepciune si putere, judecatorilor dreptate si necautare la fata omului, pastorilor intelepciune duhovniceasca, ravna si buna paza a sufletelor noastre, invatatorilor smerita intelepciune, fiilor ascultare si noua tuturor duhul chibzuintei si al evlaviei, duhul smereniei si al blandetii, duhul curatiei si al adevarului. Si acum, maica prealaudata, da-ne buna sporire a mintii, pe cei aflati in vrajba si in dezbinare impaca-i, uneste-i si pune intre ei o legatura de iubire nedespartita, pe cei rataciti din nesocotinta intoarce-i spre lumina adevarului lui Hristos, povatuieste-i frica de Dumnezeu, infranarea si harnicia, da-le cuvantul intelepciunii si cunostinte folositoare de suflet celor ce le cer, lumineaza-ne cu bucuria cea nepieritoare, Ceea ce esti mai cinstita decat Heruvimii si mai slavita decat Serafimii. Iar noi, vazand faptele minunate si preachibzuita intelepciune a lui Dumnezeu in lume si in viata noastra, sa ne instrainam de desertaciunea pamanteasca si de prisositoarele griji lumesti si sa ne ridicam mintile si inimile noastre spre cer, pentru ca, prin ocrotirea si ajutorul Tau, lauda, multumire si inchinare pentru toate sa-i aducem Intreit Slavitului Dumnezeu si Ziditorul tuturor, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin!

Ca-ntotdeauna o bucurie, pr. Paduraru: "Sa ne gandim putin la ceea ce Sfantul Evanghelist Luca doreste sa ne transmita. Nu ne vorbeste despre un simplu invatator, ci despre unul care avea autoritate, dar si popularitate. Autoritatea Sa era de origine divina - Domnul Hristos este Fiul lui Dumnezeu. Popularitatea Sa provenea din faptul ca invata multimile, facea minuni, izgonea demonii. Mantuitorul merge si alunga din templu pe schimbatorii de bani. Templul din Ierusalim era casa lui Dumnezeu, nu un loc pentru negot. Pentru ca se comporta in acest fel, multi dintre fruntasii iudeilor nu L-au inteles. Chiar s-au decis sa-I curme viata. Mustrarile Lui erau prea taioase, spuse in mod public, iar multimile Il urmau. Pentru ei si pentru constiintele lor Hristos Domnul devenise o persoana prea incomoda. Daca ne cercetam constiintele, multi dintre noi ne vom asemana cu cei de atunci. Inimile lor nu mai erau asemeni unui templu unde sa salasluiasca Dumnezeu, ci devenisera o pestera pentru nenumarate pacate. Mintea lor nu se mai inalta spre Tatal ceresc, ci gandea doar la lucruri si fapte nedemne pentru un crestin. Si cei de atunci au gasit si solutia - s-au straduit sa-L indeparteze si sa-L condamne pe Domnul Iisus Hristos. Astfel, au crezut cei amintiti ca vor avea liniste. Unde nu este Dumnezeu apar norii furtunilor. Unde nu este Dumnezeu se aduna tristetea si lacrimile. Unde este Dumnezeu, izvoraste bucuria binecuvantarii Sale!" Daca templul vinde globuri, Rabi se manie.

Poezia-rugaciune a parintelui Catalin: "Un inger te patrunde in culoare,/Poftesti sa zbori,/ Si sa devii mister,/ Si crucea existentei nu te doare."

Nasterea Domnului Hristos ne invata smerenia. Suntem atenti si ce fel de muzica ascultam, dar si ce fel de emisiuni urmarim la TV. Sa nu exageram, sa fim cumpatati si increzatori in puterea lui Dumnezeu. Se naste Painea vietii: nu vom mai flamanzi in veac. Nu ne mai ingrijoram pentru painea de maine: Tatal are grija de copiii Lui. Cel drept nu piere de foame, zice psalmistul. Vom salva de inanitie pe cei pe care Maica Domnului ni-i scoate in cale. Nu putem fi indiferenti fata de cei trimisi de Sfanta Fecioara. Domnul Hristos care ne da Trupul Sau, ne va da si paine (Sf. Ioan de Kronstadt). Suntem imbracati in Hristos: Domnul ne va da si haine. El locuieste in noi: nu ne lasa fara casa! Nu crezi in Sfantul Duh? Raspunde Sf. Ioan de Kronstadt: Negi propria ta existenta daca faci asta, deoarece Duhul Sfant este Datator de Viata. Prin Duhul ne nutrim duhovniceste. Nu renunta la rugaciune, ca sa nu pierzi adevarul si sfintenia. Mangaierea duhovniceasca este data de catre firescul Mangaietor. De Craciun, Dumnezeu ne descopera ca nu suntem iremediabil cazuti. Se naste Speranta, distrugatorul iadului. Prin post, ne-am micsorat partasia cu materia. Sa fim noi pacea adusa pe pamant! De Nasterea Domnului Hristos, suntem chemati sa primim pacea mesianica. Eliminam Saturnaliile pagane. Sa punem emotie in colinde (pr. Staniloae), colinda sa vina din adancul sufletului (Sfantul Ioan Gura de Aur). Craciunul nu este un sezon, ci o stare de spirit, dar nu e nevoie sa asteptam doar Craciunul pentru a ne arata dragostea fata de ceilalti. De Craciun, toate drumurile duc Acasa. Colindul saracilor: "Copiii strang din dinti, chiar de stiu ca au fost cuminti, fiindca Mosul nu a venit de atatia ani!"

Haideti anul acesta de Craciun sa facem un exercitiu: nu ii criticam pe absenti. Nici pe cei care nu s-au spovedit in acest post, nici pe cei care nu vin la biserica nici macar de Craciun, nici pe cei care nu au vrut sa contribuie la colecta pentru orfani, saraci si bolnavi. Nu suntem mai buni! Sa ne iasa din cap mandria fariseico-luciferica ca suntem indreptatiti la ceva. Doar fariseul damnabil judeca in termeni juridici, revendicativi: Ce imi dai, Doamne, doar eu am postit de doua ori pe saptamana si am dat zeciuiala din toate? Sau: Cum indraznesti sa nu imi dai exact ce Iti cer chiar acum? Nu suntem rasfatatii hedonismului demonic, ci marturisitorii Celui ce nu ne leapada. Dumnezeu stie mai bine cauza suferintei noastre. Si sa nu uitam de Craciun: Dumnezeu vrea sfintirea noastra, nu confortul nostru! Exista o explicatie pe care poate noi nu o stim pentru fiecare interogatie. Craciunul nu este pentru trup, Nasterea lui Mesia este bucuria mantuirii noastre. Nu ne putem salva singuri. Oricat de neprihaniti am fi, doar Dumnezeu ne poate sfinti. Iar nesfintiti nu putem scapa de iad. Cu comoditatea nu ne putem lupta pentru rai. Plini de lene duhovniceasca, Bethleemul nu va fi in inima noastra decat o felicitare, nu o binecuvantare harica. Imparatul Cerului se naste in saracie, simplitate si ascultare desavarsita. Acolo, in simplitate Il vom gasi, nu in lux si speculatii. Inceputul bucuriei noastre este Ierusalimul, Cetatea Inimii.

Cine e cel caruia evitam sa ii rostim numele si sa ii punem in aplicare ideile, daca nu mai putin decat o furnica muribunda, in comparatie cu Dumnezeu cel Absolut? Un minuscul sfidator si amenintator, care stie ca e iremediabil condamnat! O furnica valvoi care aduce doar foamete. De acest musuroi scapam azi prin spovedanie. Daca ingerul nostru pazitor ar trebui sa relateze ultima zi din viata noastra, ce ar spune despre noi? Pacatul din inima noastra este o bomba cu ceas: azi o dezamorsam prin Pocainta. Evitam un razboi nuclear al inimilor prin depietrificare si ajutorarea orfanilor.

Ne rugam pentru femeia arsa de vie in lift, pentru toate victimele indobitocirii noastre si pentru toti oropsitii. Cu fiecare rugaciune curata aprindem o lumanare pentru bunicii nostrii. Cu fiecare donatie platim o rata nepotilor nostri. Cu fiecare respiratie tanjim dupa liniste. Succesul lumesc este efemer, un fum scurt, dar innecacios. Cata bucurie: IPS Andrei revine la Biserica taietorilor de sare din Turda, dupa 33 de ani! Nectar arhieresc: „Promisiunile facute de Dumnezeu se implinesc! Promisiunile pe care le face Domnul Hristos in Evanghelii si pe care ni le transmite noua Sfanta Scriptura sunt acelea ca, odata si odata, nu stim noi cand, el va veni a doua oara. A venit atunci la Craciun sa dea alt sens istoriei universale, sa o despice in doua, dar va reveni ca sa-i plateasca fiecaruia dupa faptele sale”.

Singurul plan de viitor este caritatea - raspuns la Parusie. Singurul concediu este mersul pe apa - excursia la rudele de Dincolo. Nu reprosam, nu scuipam, nu instigam: Duhul pacii si al blandetii ramane in noi. Multumim, Doamne, pentru miile de talanti oferite robului Tau, Stelian preotul: „Postul este un act de jertfa, Postul este un act de renuntare. Sigur ca Postul nu este numai alimentar, dar este in primul rand si alimentar, ori toate aceste mancaruri de post, asa-zisele mezeluri de post nu fac nimic altceva decat sa alunge, din imagine, din pregatire, din inima si de pe masa crestinilor Postul. Si atunci, pentru Biserica, socotesc ca toata aceasta manifestare a societatii de astazi este o provocare si trebuie sa fim mai atenti la acest lucru si sa iesim mai mult in relief in incercarea de a-i proteja pe crestini de astfel de incercari, zic eu a celui rau, de a elimina din viata lor actul de jertfa, de renuntare si de sacrificiu care este Postul". Este o binecuvantare heruvimica sa fii sfatuit de acest erudit preot profesor, Stelian Tofana!

La noi in parohie, copiii au colindat emotionant. Un superlativ serafimic! Toti au cantat inaltator, cu un plus pentru Diana, care, la doar 7 ani, ne-a surprins cu un talent fantastic. Multumim doamnei preotese Daciana, doamnei profesoare Maria si tuturor celorlalti implicati. Azi, dupa Dumnezeiasca Liturghie, o surpriza: copiii de la gradinita ne-au colindat atat de frumos la biserica! Si multi tineri la spovedit: Mare esti, Doamne, si minunate-minunate sunt lucrurile Tale! Da, ne pregatim pentru o Zi de Nastere, dar nu una oarecare! Ei, nu putem merge la aceasta Zi de Nastere fara Sarbatorit; nu se cade nici sa intram cu lada de bere!

Seara duhovniceasca, invitat parintele Mihai: "Occidentul tulburator si tulburat s-a departat de Pruncul Iisus si prefera beteala ieftina. Dragi copii, Mos Craciun exista! Este Tatal ceresc care Isi trimite Fiul pentru noi, cel mai minunat Cadou! Darul nostru este celebrarea luminii treimice vesnice. Nu are nici un rost Craciunul daca noi nu comunicam intre noi si daca noi nu ne iubim. Si e atat de minunata reactualizarea Nasterii in fiecare om! De aceea, sa nu fim superficiali! Sunt atat de multi oameni care nu au nici macar o coaja de paine pe masa: sa Il imprumutam pe Domnul Hristos! Ingerul nostru plange, pentru ca respingem iubirea. Sa nu il osandim pe dragul nostru inger prin pedeapsa noastra. Alergati la imputernicitii Domnului Hristos, preotii, pentru sfat, iertare si binecuvantare!" Azi, ingerul e bucuros: am scapat de zgura pacatului si fagaduim sa fim constanti in Bine. Si daca ingerul nostru nu mai plange, anticipeaza impreuna-bucuria vesnica! Ingerul nu mai plange: prin spovedanie, regasim inocenta si bucuria Nasterii din copilarie, ce sentimnte! Parintele Marcel ne spunea despre ingerul care a impartasit un muribund la care preotul intarziase sa vina. Cat ajutor angelic!

Ne rugam pentru pace, sanatate si liniste, pentru vesnicie si iubire Domnului Hristos, Maicii Sfinte, sfintilor Ipatie, Ioan Rusul, Pantelimon, Nectarie, Bonifatie, Aglaida, Timotei, Polieuct, Tesalonica, Ghelasie, Olimpiodora, Gaiu, Hermes, Gaudentie, Silvestru, Teodota, Serafim, Serghie, Zorz, Teona, Onufrie, Sinclitichia, Sais, Teoid, Domnina, Tatiana, Romano, Vasilisa, Marchian, Carterie, Sameu, Chir, Attic, Agaton, Teofil, Eladie, Amonie, Anastasia, Anisia, Melania, Zotic (hranitorul de orfani) si Agni.

Iubitul parinte Arsenie Boca, in prag de Craciun: "Nasterea Vesnicului in timp, Atotputerniciei in dulama smereniei, a Celui mai presus de fiinta, prunc in bratele Fecioarei, nu poate ramane un fapt divers in finele timpului. Nasterea lui Iisus nu e un fapt care sa poata fi ros cu dintele timpului, un fapt sortit invechirii. Cu cat timpul adauga veacuri dupa veacuri, creand perspectiva, cu atat Iisus e mai mare si mai apropiat de noi. Cel nascut de doua ori, odata din vesnicie si a doua oara in timp, a antrenat vesnicia in timp, incat veacurile repeta Nasterea Lui, ca o renastere a lor. Timpul inevitabil se invecheste: numai vesnicia e noua si mereu aceeasi.

Numai Cineva, mai viu ca oamenii si care e cu adevarat un ideal nemincinos al omului, fiindca ”El e acelasi: ieri, azi si va fi in vecii vecilor”. Si astazi, ca si in ziua Nasterii Sale, unii Il iubesc si altii Il urasc. Oamenii sunt antrenati, unii intr-o patima pentru patimile Lui si altii intr-o patima pentru misiunea Lui. Unii sunt in Destinul lui Iisus, altii fara Destin si fara Sens. Deci daca intrebarea ”Cine este Iisus?” a crescut cu veacurile si cere fiecarei generatii un raspuns decisiv, noi nu putem raspunde decat intr-un glas cu Tatal, intr-o vestire cu Ingerii, intr-o propavaduire cu Apostolii, intr-o marturisire cu Mucenicii si cu toti Sfintii, si intr-o afirmare cu toata crestinatatea a doua milenii: ”Acesta este Fiul lui Dumnezeu, Mantuitorul lumii”. Saltul permanent al fiecarui cosmos din indoiala omeneasca in certitudine dumnezeiasca. Daca cineva a ajuns la siguranta aceasta si o poate acoperi cu viata, in acela S-a nascut Iisus, nastere care-i deschide zarea vesniciei inca fiind in veacul acesta. Cu Iisus se naste si explicatia omului si explicatia lumii."

Marius Matei

.

Despre autor

Marius Matei Marius Matei

Senior editor
254 articole postate
Publica din 29 Octombrie 2010

09 Mai 2012

Vizualizari: 4893

Voteaza:

Nasterea Domnului Hristos 5.00 / 5 din 2 voturi. 1 review utilizatori.

Comentarii (1)

  • Catalin DumitriuPostat la 2011-12-24 09:08

    Multumesc Marius pentru articol. Chiar m-a ajutat un pic. Sunt prea mic in lumea credintei si am multe de invatat. Ar fi super sa fie putin mai scurte articolele, fiindca la un moment dat a fost dificil sa mai prind ideea principala. Doamne ajuta!

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE