Sfantul Ierarh Bretanion Episcopul Tomisului- aparator al credintei ortodoxe - praznuit pe 25 ianuarie

Iubiti credinciosi si credincioase,
Suntem in aceasta luna a anului in are facem praznuirea celor mai mari temerari, aparatori ai dreptei credinte, pe care ii are Biserica noastra. Si ma refer aici la Sfintii Capadocieni, precum sfantul Vasile cel Mare si Sfantul Grigorie Teologul. Trebuie sa nu uitam de Sfantul Antonie cel Mare, de Sfantul Eftimie cel Mare si nici de Sfantul Maxim Marturisitorul.

Toti acesti Sfinti nu numai ca au aparat Evanghelia crestina , dar ne-au lasat noua o serie de lucrari, in care este cuprinsa dreapta invatatura despre Mantuitorul nostru Iisus Hristos. Pe de alta parte aceasta invatatura a lor este completata de modul cum trebuie sa taim in Hristos, cum trebuie sa procedam in aceasta viata pentru a ne apropia de Hristos, sau cum spun Sfintii Parinti, de a trai cu Hristos, in Hristos si prin Hristos.

Pe langa acesti colosi ai Teologiei si misticii ortodoxe, trebuie sa il alaturam si pe Sfantul Episcop Bretanion de Tomis, care tot din Capadocia este si care isi desfasoara activitatea in aceeasi perioada cu cei doi pe care i-am pomenit, fiind ucenicul Sfantului Vasile cel Mare.

Drept maritori crestini

Despre viata si activitatea Sfantului Bretanion avem atat de putine stiri. Din unele surse se stie sigur ca el pastorea Biserica tomitana si a intregii provincii Scitia (Dobrogea), in vremea cand pe tronul imperial al Constantinopolului se afla imparatul Valens. Venit in partile Dunarii de Jos cu prilejul unor razboaie purtate cu barbarii goti, acesta a poposit in anul 369 la Tomis, unde a fost intampinat de ierarhul tomitan in catedrala orasului. Intalnirea aceasta, relatata de istoricii bisericesti Sozomen si Teodoret al Cyrului, este momentul sigur al intrarii episcopiei Tomisului in istorie.

Aceasta intalnire scoate in evidenta faptul ca Biserica tomitana era condusa de ierarhi destoinici, aparatori ai dreptei credintei ortodoxe formulate la primul Sinod Ecumenic de la Niceea (325).

Istoricii pe care i-am mentionat relateaza ca imparatul Valens, care era un aprig sustinator al ereziei ariene, a venit la Tomis si, intrand in catedrala orasului, a incercat sa-l determine pe Episcopul Bretanion sa imbratiseze credinta ratacita: «Si era acolo popor mult, aproape tot orasul, fiindca voia sa-l vada pe imparat, banuind ca se va intampla si ceva deosebit. Insa Bretanion, plin de credinta, si-a aprins cugetul cu ravna (dumnezeiasca) si a discutat cu mult curaj in fata stapanitorului, aparand dogmele Sinodului de la Niceea, asemanandu-se dumnezeiescului David, care a zis: ,,Grait-am intru marturiile Tale inaintea imparatilor si nu m-am rusinat“ (Ps. 118, 46). Dupa aceea l-a parasit pe imparat, mergand in alta biserica, iar poporul l-a urmat.

Istoricul Sozomen da si amanuntul ca Valens, a suportat cu greu aceasta infruntare si prinzandu-l pe Bretanion a poruncit sa fie trimis in exil, dar nu dupa mult timp l-a readus la locul sau. Motivul restabilirii episcopului in drepturile sale a fost, dupa Sozomen, teama imparatului de o revolta a poporului, fiindca stia ca locuitorii acestui tinut erau curajosi siviteji din fire. Iar pe de alta parte pozitia locurilor, care erau necesare lumii romane, fiind asezati ca un zid in fata presiunii barbarilor.

Din cele relatate de acest istoric bizantin, deducem ca Sfantul Bretanion trebuie sa fi fost de mai multa vreme in fruntea episcopiei Tomisului fiindca poporul se simtea legat de el, incat n-a ezitat sa-l paraseasca pe imparat si sa mearga cu episcopul in alta biserica. Acest comport al crestinilor este cu atat mai semnificativ cu cat trebuie sa ne imaginam ca vizitele imparatesti in orasele de granita, cum erau si cele din Scitia, nu reprezentau evenimente curente in viata de atunci a imperiului.

In confruntarea dintre ierarhul tomitan si Valens, constatam, ca primul a iesit biruitor fata de cel de al doilea. Istoricul citat isi incheie relatarea considerand ca Bretanion s-a aratat mai puternic decat zelul stapanitorului fiinca era un barbat destoinic si renumit prin virtutea vietii sale, dupa cum marturisesc chiar scitii.

Teodoret al Cyrului aminteste si el ca Bretanion stralucea prin tot felul de virtuti si ca pastorea ca arhiereu peste cetatile intregii Scitii. Curajul si virtutile care-i impodobeau viata l-au impus in fata poporului in asa masura, incat nici chiar imparatul bizantin n-a putut sa-l persecute pentru mult timp. Bretanion a fost foarte iubit si respectat de credinciosii sai, el numarandu-se printre acei pastori sufletesti care tin treaza si vie credinta celor pe care ii pastoresc.

Alte stiri despre viata si activitatea ierarhului tomitan le dobandim din evenimentele legate de mucenicia Sfantului Sava de la Buzau si de trimiterea moastelor sale in Capadocia, la cererea Marelui Ierarh Vasile cel Mare.

Unii teologi ai bisericii noastre, considera ca actul martiric al Sfantului Sava a fost scris de Bretanion sau de oamenii din imediata lui apropiere. Cunoscandu-se legatura dintre Sfantul Vasile si Sfantul Bretanion, exista aceasta posibilitate ca ierarhul capadocian sa i se adreseaze ierarhului tomitan in legatura cu aceasta si cu primire la aducerea moastelor in Capadocia. Alti invatati contesta ca Bretanion ar fi avut vreun rol in redactarea documentelor si in trimiterea acestor moaste.

Din citirea atenta a actului martiric al Sfantului Sava reiese insa ca redactarea lui s-a facut pe pamant roman, unde fusesera aduse moastele din ordinul guvernatorului Iulius Soranus de dincolo de Dunare, din tara barbara. Acelasi guvernator, care era capadocian de neam, trebuie sa fi dispus si redactarea actului martiric, fapt care a fost realizat de Episcopul Bretanion sau de oamenii din jurul sau. De altfel, limba in care e compus documentul este o greaca literara, care cu greu putem admite ca se vorbea in mediul etnic atat de amestecat din stanga Dunarii, unde predomina latina si gotica. Aceasta limba era insa la ea acasa la Tomis, cetate de veche traditie greaca. In afara de aceasta, autorul actului martiric se dovedeste un om de aleasa formatie teologica si cu profunde cunostinte ale Sfintei Scripturi, elemente care ne duc cu gandul la Tomis, centru teologic atat de important in aceasta vreme.

Dupa sosirea moastelor Sfantului Sava in Capadocia, a actului martiric si a unei scrisori insotitoare, Sfantul Vasile se adreseaza din nou cu o scrisoare de multumire. Dupa cum am mai amintit, adresantul ei ar fi Bretanion. Ceea ce pledeaza pentru Bretanion este faptul ca marele Parinte capadocian multumeste expeditorului care i-a scris cu cea mai frumoasa dragoste, dintr-o tara indepartata si totodata i-a trimis pe un martir din tara barbara, de dincolo de Dunare.

Nu este oare potrivit sa credem ca cel mai indicat in expedierea scrisorii si a moastelor a fost Episcopul Bretanion al Tomisului, vecin cu tara barbara? Pe de alta parte asemenea lucruri tineau de competenta ierarhului Se putea dezinteresa Bretanion de activitatea misionarilor din stanga Dunarii, mai ales cand acestia erau in majoritate originari din Capadocia?

In sfarsit, un ultim element cuprins in scrisoarea Sfantului Vasile si care sugereaza redactarea actului martiric de catre Bretanion este faptul ca marele Parinte afla despre furia barbarilor, despre feluritele chinuri la care sunt supusi mucenicii, despre statornicia lor in toate incercarile din scrisoarea pe care el o numeste «raportul tau». Este sigur ca acest document continea stiri importante despre activitatea misionara la Dunarea de Jos si despre suferintele celor care o implineau. Nimeni nu cunostea mai bine aceste realitati ca episcopul Tomisului.

In lumina acestor consideratii putem afirma ca Bretanion a fost in stransa legatura cu Sfantul Vasile cel Mare, ca a purtat cu el o corespondenta. Activitatea misionara la Dunare, de care Sfantul Vasile se interesa, iar Bretanion era direct implicat in ea, i-a apropiat. In plus, amandoi erau capadocieni si aparatori ai Ortodoxiei, asa cum fusese stabilita la primul Sinod Ecumenic de la Niceea. Obiectivele comune si afinitatile sufletesti i-au legat intr-o stransa colaborare si prietenie. Bretanion ne apare astfel nu numai ca primul episcop tomitan atestat sigur in documente, ci si cel dintai care a facut o legatura a Bisericii noastre cu unul dintre cei mai mari Parinti ai Crestinatatii.

Sfantul Vasile lauda sfintenia, evlavia si darurile duhovnicesti ale lui Bretanion. Din pacate nu cunoastem nici alte aspecte ale activitatii sale, practice ori spirituale. Este sigur insa ca el s-a impus in fata poporului prin viata sa care stralucea prin tot felul de virtuti si aceasta l-a ajutat sa infrunte tot felul de pericole. Impodobit cu atatea calitati, plin de credinta si neinfricat pastor duhovnicesc, Bretanion a condus Biserica Tomisului pana aproape de anul 381, cand a inchis ochii in ziua de 25 ianuarie, parasind astfel viata pamanteasca pentru cununa vietii vesnice, pe care a binemeritat-o. Credinciosii eparhiei l-au pastrat in amintirea si dragostea lor, sarbatorindu-l in fiecare an cu mare evlavie. Iar urmasul sau, tot un ierarh destoinic (poate unul din ucenicii sai), a mers la Constantinopol la cel de-al doilea Sinod Ecumenic, ca sa apere, ca si el, dreapta credinta a Bisericii in Duhul Sfant.

Iubiti frati si surori intru Domnul

Propovaduirea credintei crestine in Scythia Minor de catre unii dintre Sfintii Apostoli ai Mantuitorului Hristos a insemnat, fara indoiala si hirotonirea primilor ierarhi locali. Sfanta Scriptura releva foarte clar practica apostolilor de a aseza ierarhi in toate cetatile in care au propovaduit si au infiintat comunitati crestine. Exemplul cel mai clar este oferit, in acest sens, de catre Sfantul Apostol Pavel care, nu numai ca a hirotonit episcopi pentru comunitatile crestine pe care le-a infiintat, dar a si mentinut cu acestia stranse legaturi, indrumandu-i si sfatuindu-i prin cuvantul vorbit sau scris.

Nu stim cati episcopi au fost randuiti in Scythia de catre Sfintii Apostoli. Cert este faptul ca de la un anumit moment al istoriei conducerea ierarhica a provinciei s-a unificat. Scythia Minor in intregime a intrat sub obladuirea unui singur episcop care isi avea resedinta in metropola provinciei, Tomis. Acest fapt il cunoastem de la istoricul bisericesc Sozomen, care a trait in secolul IV. Relatand intalnirea din anul 369 dintre episcopul tomitan Bretanion si imparatul Valens, el aminteste despe un vechi obicei, care se pastreaza si acum, acela ca un singur episcop sa pastoreasca Bisericile intregului neam.

Trebuie sa-I multumim Bunului Dumnezeu nu numai pentru faptul ca suntem increstinati de primul sau apostol Andrei, ci si pentru faptul ca la conducerea Bisericii Tomitane s-a aflat unul dintre aparatorii dreptei credinte, un prieten al Sfintilor Capadocieni si un mare traitor al Bisericii Ortodoxe. Amin


Preot David Marian, parohia Nuntasi, Constanta

• Sfantul Bretanion
  Publicat in : Vietile sfintilor
• Sfantul Grigorie de Nazianz; Sfantul Bretanion
  Publicat in : Calendar ortodox
• Sfantul Episcop Bretanion al Tomisului (Vetranion)
  Publicat in : Vietile sfintilor