Controversa baptismala (botezul ereticilor)
In vremea lui Ciprian al Cartaginei si a lui Stefan al Romei, apare o controversa legat de botezul ereticilor.
La Roma se recunostea botezul ereticilor si nu erau rebotezati cand reveneau in cadrul Bisericii; in Africa, el nu era recunoscut si de aceea ereticii erau rebotezati. Stefan nu a reusit sa impuna practica romana in Africa.
Biserica africana, stabilise in cadrul unui sinod rebotezarea ereticilor. Aceeasi hotarare s-a luat in doua sinoade tinute in Orient, pe la 230-235. Nu poate fi decat un botez, zicea Ciprian, si acesta nu poate fi valid decat savarsit in Biserica. Ereticii, negasindu-se in Biserica, nu pot savarsi valabile sfintele taine, pentru ca nu au har. Dupa Stefan, taina era valida nu prin savarsitorul ei, ci prin ea insasi. Persecutia lui Valerian, in care au murit amandoi, a pus capat controversei. Recunoasterea botezului ereticilor facut in numele Sfintei Treimi a fost aprobata de sinodul de la Arelate (314) si de Sinodul I ecumenic (325).
Schisma melitiana
Petru, episcopul de Alexandria, a usurat reprimirea celor "cazuti" in erezie. Episcopul de Lycopolis, Melitie, al doilea in cinste in Egipt, dupa Alexandria, a protestat impreuna cu altii impotriva indulgentei lui Petru.
Izbucnind din nou persecutia, sub Galeriu si Maximin Daia, Petru al Alexandriei si altii au fost arestati sau s-au ascuns. In lipsa lui Petru, Melitie de Lycopolis conducand Biserica Egiptului a luat unele masuri si a savarsit hirotonii de episcopi la scaune ai caror titulari se gaseau atunci arestati, dar despre care nu se mai stia nimic. Aceasta a adus tulburare si nemultumiri in Biserica Egiptului.
Petru si alti patru episcopi au murit martiri.
Dupa unele informatii, Melitie a fost excomunicat de Petru al Alexandriei din inchisoare, scriind clerului si credinciosilor sa rupa legaturile cu el.
Unindu-se cu arienii, melitienii au facut in secolul al IV-lea mari greutati Sfantului Atanasie cel Mare si ortodocsilor.
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.