Biserica, locas al lui Hristos

Biserica, locas al lui Hristos Mareste imaginea.

"Datu-Mi-s-a toata puterea in cer si pe pamant” sunt cuvintele pe care Domnul Iisus Hristos le spune ucenicilor Sai, mai inainte de Inaltarea Sa la ceruri. Imparatia cerurilor El a adus-o cu El cand a venit in lume, iar acum puterea imparatiei Sale de pe pamant o ia cu Sine in ceruri. Si asa, una este imparatia puterii Sale in cer si pe pamant, Biserica Sa cea sfanta pe care El insusi o intemeiaza. El este Capul Bisericii (Efeseni 1: 22), iar crestinii de aici si de dincolo de veac alcatuiesc trupul Bisericii Universale, in pelerinajul ei pamantesc si in gloria eterna din ceruri. Ea este una in Hristos, una in Spiritul puterii lui Hristos.

Si asa, cu aceasta Divina putere, Biserica continua slujirea Domnului pe pamant si in ceruri. El insusi este Marele si Eternul Imparat, Marele Arhiereu si Invatator care conduce, slujeste, predica si ocroteste cu puterea Sa Biserica. Ea este pe drept Imparatia lui Dumnezeu pe care a intemeiat-o cu jertfa Sa de pe Cruce si continua sa se sacrifice pentru ea. De aceea si aceste cuvinte de putere pe care le are asupra ei, El le-a spus dupa jertfa Golgotei, dupa Invierea Sa. Iar noi crestinii de-a pururea ne rugam "faca-se voia Ta, precum in cer asa si pre pamant”.

Insesi cladirile bisericilor au ceva aparte de tot ceea ce este omenesc. Ele sunt harazite si sfintite sa fie salas al lui Hristos. Chiar arhitectura lor e deosebita de aceea a caselor oamenilor. Sfantul Pavel o numeste "casa lui Dumnezeu, Biserica Dumnezeului Celui viu”. (1 Timotei 3:15). In ea totul e sub semnul diferitelor simboluri cu adanci semnificatii sacre. Ea insasi e ca o nava in calatoria ei prin lume, cu destinatia de a ancora la bordul eternitatii. Boltile turlelor rasfrang imaginea Pantocratorului, intru totul, inlauntrul ei avem lumea de dincolo, cu sfinti care stralucesc ca stelele, cu Maica Domnului ce-i infatisata in Cartea biblica a Revelatiilor, "ca o femeie invesmantata cu soarele si luna sub picioarele ei, iar pe cap purtand cununa de dousprezece stele” (12: 1). Si in cetatea cereasca a lui Dumnezeu, nu e soare si nici lumina lunii care lumineaza, caci slava lui Dumnezeu a luminat-o si faclia ei este Mielul - Iisus Hristos (21: 23).

In Biserica din ceruri si de pe pamant, nu omul, nu puterile naturii, ci Dumnezeu este totul. La pragurile ei divine, „tace tot trupul.”. In vazduhul ei nevazut de ochii nostri trupesti, sunt Heruvimii si Serafimii cu toate corurile ceresti. Si noi insine cantam cantarea lor, "Noi care pe Heruvimi cu taina inchipuim.”. La marile mistere care se savarsesc in biserici, insisi ingerii privesc cu uimire.

La Proscomidie, in Sfintele Altare, se prezinta Pestera Betleemului, in care aceeasi taina coboara si se naste ca Prunc Fiul lui Dumnezeu. Si aici, sub valul acoperamintelor sfinte trec anii prunciei si tineretii sfinte a lui Iisus Hristos Domnul pana iese la propovaduire. Numai cu inceputul Sfintei Liturghii, Hristos Domnul iese in lume vestind invatatura Sa cu Sfanta Evanghelie, in graiul Predicii de pe Munte, Fericirile. De acum, El e in vazul si in mijlocul multimii care-i asculta glasul Evangheliei si-L inconjoara in drumul Sfintelor Sale Patimi, spre jertfa de pe Golgota, si pe inaltimea Sfintei Mese din Altar se jertfeste pe Sine, e ingropat si inviaza.

Si asa de fiecare data, in biserici, la Sfanta Liturghie, chiar si noi cei de astazi suntem contemporani ai venirii celei dintai a lui Hristos Domnul. Caci si astazi, ca si ieri si totdeauna, Hristos Domnul este prezent predicand, jertfindu-Se si oferind aceleasi Daruri Divine. Nimeni in timp si spatiu nu poate regreta ca n-a fost si nu este contemporan venirii pe lume a lui Hristos Domnul. Astazi ca si ieri, El predica prin glasul Sfintei Evanghelii, revarsa puteri miraculoase de tamaduire si se jertfeste pe Sine in Sfanta Taina a Euharistiei.

De asemenea, foisorul cel din Ierusalim, in care s-au deschis portile Bisericii pentru omenirea toata, si noi cei de astazi il avem in mijlocul nostru cu Pogorari ale Sfantului Duh, cu tot felul de daruri Divine. In cele sapte Sfinte Taine avem o revarsare a Sfantului Duh pe ale carui aripi invizibile coboara si vine catre noi Dumnezeu Tatal, Fiul si Sfantul Duh. Sfanta Treime e prezenta in Sfintele Biserici pentru a savarsi o noua creatie, un nou Paradis, prin Taina Sfantului Botez o noua nastere, intr-o lume noua, cu un cer nou, cu o umanitate noua, Dumnezeu cu omul si omul cu Dumnezeu. Iar in celelalte Sfinte Taine noi mereu primim o asistenta de puteri Divine care ne cresc si sporesc viata ca fii ai lui Dumnezeu.

In biserici, Hristos Domnul ca Dumnezeu e totdeauna prezent in timp si spatiu, fie in locasuri marete din centre de cultura si civilizatie, fie in biserici de lut si lemn de prin sate indepartate si din pustietati mari. Pretutindenea in biserici, Hristos Domnul se afla in prezenta Dumnezeului Celui viu care vede si aude totul, in care oamenii marturisesc dragostea credintei lor si-si iau hotariri mari de viata. In astfel de biserici, cu totii ne incredintam Atotputerniciei lui Dumnezeu si spunem cu adanca convingere, "Fie voia Ta, Doamne!”

E drept ca, in alergarea oamenilor prin noaptea vremurilor, de-acuma sunt unii si din aceia care trec pe langa biserici ca pe langa un bloc al tacerii. Pentru unii ca acestia, bisericile sunt intrupari exterioare ale Marii Taceri. Asa precum socot ei, natura insasi si imparatia apelor sunt imperii ale marii taceri. Unii ca acestia nu au ochi ca sa vada si urechi ca sa auda imnele energiilor de viata pe care le canta in interiorul lor natura si marea in somnolenta lor aparenta. La fel unii ca acestia nu vad si nu aud pulsatia vietii supranaturale de energii invizibile, cu revarsari de efluvii care fac prezenta puterea lui Dumnezeu in bisericile Sale. Ei nu aud armonia glasurilor tainice heruvimice care rasuna din lumea de dincolo, precum nu aud si nu vad armonia constelatiilor in miscarea lor supramundana. Ei nu vad si nu aud prezenta invizibila a Duhului Sfant care transforma painea si vinul in Trupul si Sangele lui Hristos, in marea Taina a Euharistiei. Unii ca acestia nu au marea bucurie de a avea impartasirea cu Dumnezeu si de a face parte din comuniunea sfintilor din imparatia lui Dumnezeu! Unii ca acestia, in orbirea lor, pun lacate pe usile bisericilor, declarandu-le muzee si arhive ale unor timpuri apuse. Profetul Avacum le spune insa, "Domnul este in templul Sau cel sfant; pamantule intreg, taci inaintea Lui” (2:2). Si asa, pentru adevaratii credinciosi insa, chiar aceasta maiestuoasa tacere din afara bisericilor e mult graitoare, caci prin aceasta ele oficiaza in lume o slujire de taina a Marii Taceri in fata Adevarului absolut al Dumnezeirii. Sfantul Chiril al Alexandriei spune: "Lasati cele ce nu se pot grai sa fie slujite in tacere”.

Din clipa in care insa noi avem bucuria sa pasim peste pragurile tacute ale bisericilor, intrand in ele cu tainice intelegeri de adanc in cuprinsul lor, fluxul si refluxul unei puteri divine il simtim batand in abisul marii fiintei noastre din adanc. Cortina tacerii se da la o parte si pe scena eternitatii apare Dumnezeu Cel Viu, Domnul nostru Iisus Hristos, Marele Arhiereu care predica si se jertfeste pentru mantuirea lumii. Abia atunci se descopera intelegerii noastre ca, in biserici fiind, "in ceruri ni se pare a fi”, in salasul puterii eternitatii lui Hristos Domnul de pe pamant si din lumea de dincolo de veac. Abia acum ajungem sa-I preamarim puterea Sa din cer si de pe pamant, care ne uneste pe noi cu Dumnezeu si pe noi oamenii unii cu altii, intr-o legatura sfanta a pacii si a fratiei sfinte. In biserici se naste o omenire noua.

Pr. Dr.

Vasile Vasilache
(din volumul "De la Antim la Pocrov”, New York, 1984)

.
Pe aceeaşi temă

31 Iulie 2012

Vizualizari: 1765

Voteaza:

Biserica, locas al lui Hristos 0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

RETELE SOCIALE