Oglinda

Oglinda Mareste imaginea.

Azi m-am privit in oglinda. Am incercat sa ma "vad" cu-adevarat. A inceput Postul Craciunului, iar eu cum postesc? Ce lucru bun am facut eu azi? De azi incep lupta cu mine, de azi voi fi mai bun. Oare? De cate ori mi-am spus asta?

De cate ori am cazut in genunchi si am strigat cu lacrimi: "Doamne, iarta-ma, ca de azi ma voi schimba. Nu mai fac nimic rau, nu mai ranesc cu fapte si cuvinte pe aproapele meu, nu mai las gandurile nerusinate sa-si faca "cuib" in mintea mea, nu mai las diavolul sa-si bata joc de mine, de azi incep un nou capitol, pacatele vor fi mai putine si sufletul meu va fi mai curat."

Asa incep eu postul. Rugaciunile, infranarea si constiinta mereu treaza e secretul unui post intelept. Dar... cand rugaciunea incep sa o "aman" pentru ca sunt... obosita, cand ma uit cu pofta in farfuria colegului, care nu tine post, cand ma enervez pentru o mica nedreptate la servici si nu ma pot abtine sa nu ii "dau o replica" celui care m-a nedreptatit, atunci cand privesc cu dispret un om al strazii care s-a asezat langa mine in autobuz, cand ma asez la masa si infulec lacoma sarmale de post, cand alerg toata ziua si seara ma arunc in pat si-mi spun "spun maine rugaciunile, ca azi sunt prea obosita", ma trezesc dimineata si ma privesc in oglinda din baie.

Si ce vad? Un om care tine post. Dar daca ma uit mai bine... vad un om care ar trebui sa tina post.

Si incep de la inceput. Imi spun ca de azi o sa ma schimb, de azi incep o noua viata. O viata in care sa nu fac, sa nu spun, sa nu gandesc nimic fara Dumnezeu. O viata in care Hristos sa fie prioritatea mea. Sa raportez toate actiunile, gandurile, vorbele, privirile, sentimentele mele la o singura intrebare: "Ce parere are acum Hristos despre asta?" Raspunsul e intotdeauna limpede si clar, nu exista sa nu primesc raspuns, sa nu stiu cand gresesc.

Da, de azi incep postul. O sa-l rog pe Hristos sa mi-l descopere, o sa incep prin a-mi respecta si iubi semenii, o sa imi rog duhovnicul sa ma "tina de mana" in acest post, iar la sfarsit, cand o sa stau cu familia la masa de Craciun, asteptand colindatorii, am sa-L rog pe Dumnezeu sa ma ajute ca postul meu sufletesc sa dureze toata viata.

J. Parmena

Despre autor

P J P J

Colaborator
5 articole postate
Publica din 25 Februarie 2010

03 August 2012

Vizualizari: 1923

Voteaza:

Oglinda 0 / 5 din 0 voturi. 1 review utilizatori.

Comentarii (1)

  • Rodica MurariuPostat la 2010-11-23 07:08

    ..."cand o sa stau cu familia la masa de Craciun, asteptand colindatorii, am sa-L rog pe Dumnezeu sa ma ajute ca postul meu sufletesc sa dureze toata viata." Da, cu adevarat, acesta este postul pe care il asteapta Dumnezeu de la noi. Obisnuiesc sa spun ca postul alimentar este ca un clopotel care vesnic te atentioneaza sa te infranezi de la pacat si acest post se prelungeste si in restul vietii- postul prin infranarea de la pacat, fie el de orice natura.Sa ne ajute Dumnezeu sa vietuim placut spre Slava lui Dumnezeu si spre a noastra mantuire.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE