OMILIA X
"in zilele acelea a venit Ioan Botezatorul, propovaduind
in pustia Iudeii si zicind: Pocaiti-va, ca sa apropiat
imparatia cerurilor".
I
In care "acele zile"? Nu atunci cind Hristos era copil si s-a dus in Nazaret, ci dupa treizeci de ani; atunci a venit Ioan, precum marturiseste si Luca.
- Dar, m-ar intreba cineva, pentru ce evanghelistul spune: "in zilele acelea"?
- Scriptura obisnuieste totdeauna sa intrebuinteze aceasta expresie, nu numai cind vorbeste de evenimente contemporane, ci si cind vorbeste de evenimente care se vor intimpla dupa multi ani, ca atunci de pilda cind la Muntele Maslinilor s-au apropiat de Domnul ucenicii Lui si I-au cerut sa le spuna de a doua Sa venire si de caderea Ierusalimului, desi stiti cita distanta de timp este intre un eveniment si altul. Dupa ce a vorbit de distrugerea orasului si si-a terminat cuvintul despre Ierusalim, voind sa vorbeasca de sfirsitul lumii, a adaugat: "Atunci vor fi si acestea". Prin cuvintul "atunci" n-a facut contemporane cele doua evenimente, ci a vrut sa arate numai acel timp in care va avea loc sfirsitul lumii.
- Si pentru ce a venit Iisus dupa treizeci de ani sa se boteze? m-ar intreba cineva.
- Pentru ca dupa botezul acesta avea sa puna capat legii vechi. Si deoarece pina la virsta de treizeci de ani omul poate savirsi toate pacatele, de aceea Hristos a ramas pina la aceasta virsta, ca sa plineasca toata legea, ca sa nu spuna nimeni ca a desfiintat-o, pentru ca n-a putut-o implini. Nu ne asalteaza toata viata aceleasi patimi; in copilarie mai cu seama naivitatea si zburdalnicia; in tinerete placerea este mai puternica, iar dupa tinerete vine si pofta de bani si de avere. De aceea Domnul a asteptat sa treaca toate virstele, ca in toate sa implineasca legea; si asa vine la botez, adaugindu-1 ultimul la plinirea celorlalte porunci. Ca botezul era cea din urma fapta a legii pe care trebuia s-o implineasca. Hristos o spune El Insusi. Asculta: "Ca asa se cuvine noua sa
implinim toata dreptatea". Cu alte cuvinte spune asa: "Am implinit toate poruncile legii n-am calcat nici una. Si pentru ca lipsea numai aceasta, am adaugat-o si pe ea; si asa am implinit toata dreptatea". Numeste aici dreptate implinirea tuturor poruncilor. Deci din cele spuse se vede ca pentru asta a venit Hristos la botez.
- Dar pentru care pricina a izvodit Ioan botezul acesta?
- Nu l-a izvodit fiul lui Zaharia din capul lui, ci i-a venit acest gind inspirat de Dumnezeu; o spune Luca, zicind: "Cuvintul Domnului a fost catre el", adica: porunca. Dar chiar Ioan Botezatorul o spune: "Cel ce m-a trimis sa botez cu apa, Acela mi-a spus: Peste Care vei vedea Duhul pogorindu-Se ca un porumbel si raminind peste El, Acela este Cel ce boteaza cu Duh Sfint".
- Dar pentru ce a fost trimis sa boteze?
- Tot Botezatorul ne raspunde la aceasta intrebare, zicind: "Eu nu-L cunosteam; dar ca sa fie aratat lui Israel, de aceea am venit eu, botezind cu apa".
Daca asta e singura pricina, pentru ce Luca evanghelistul spune ca Ioan "a venit in imprejurimea Iordanului, propovaduind botezul pocaintei spre iertarea pacatelor"?8, desi botezul lui Ioan nu era spre iertarea pacatelor, ci darul acesta era al botezului dat de Hristos mai tirziu; ca in acesta ne-am ingropat impreuna cu Hristos, iar omul nostru cel vechi atunci a fost rastignit impreuna cu Hristos; inainte de cruce nu se vede nicaieri iertare de pacate, ca iertarea se da prin singele lui Hristos. Pavel spune: "Dar v-ati spalat, dar v-ati sfintit"nu prin botezul lui Ioan, ci "in numele Domnului nostru Iisus Hristos si in Duhul Dumnezeului nostru". Iar in alta parte spune: "Ioan a predicat botezul pocaintei" - nu spune al iertarii - "ca poporul sa creada in Cel ce vine dupa el". Cum avea sa dea iertare botezul lui Ioan, cind inca nu fusese adusa jertfa, nu se pogorise Duhul, nu fusese dezlegat pacatul, nu fusese indepartata vrajmasia si nici blestemul nimicit?
II
Asadar ce inseamna cuvintele: "spre iertarea pacatelor"?
Iudeii erau niste oameni nesocotiti; niciodata nu-si dadeau seama ca pacatuiesc; erau vinovati de cele mai mari pacate si se laudau pe toate drumurile ca sint drepti. Asta mai cu seama i-a pierdut si i-a departat de credinta. Mustrindu-i pentru asta, Pavel le zicea: "Necunos-cirid indreptatirea lui Dumnezeu si cautindsa statorniceasca indreptatirea lor, nu s-au supus indreptatirii lui Dumnezeu"11. Si iarasi: "Ce vom zice, deci? Ca paginii, care nu cautau indreptatirea, au dobindit indreptatirea, iar Israel, care urinarea legea indreptatirii, n-a ajuns la legea indreptatirii? Pentru ce? Pentru ca nu o cautau din credinta, ci ca din faptele legii". Asadar, pentru ca aceasta era pricina pacatelor iudeilor, a venit Ioan, nu pentru altceva decit pentru a-i face sa se gindeasca la pacatele lor. Acest lucru il arata si chipul acestui botez, fiind botez de pocainta si de marturisire. Acelasi lucru il arata si predica lui; nu spunea altceva decit: "Faceti roade vrednice de pocainta". Pentru ca nerecunoasterea propriilor lor pacate, asa precum o arata si Pavel, i-a facut pe iudei sa se departeze de Hristos; dar recunoasterea pacatelor le-a nascut dorinta de a cauta pe Rascumparator si de a dori iertarea pacatelor. Acest lucru a venit sa-1 pregateasca Ioan: sa-i convinga sa se pocaiasca; nu ca sa fie pedepsiti, ci, ajungind mai smeriti prin pocainta si osindindu-se pe ei insisi, sa alerge sa ia iertare de pacate. Iata cit de precis o spune evanghelistul! Dupa ce a spus: "a venit predicind botezul pocaintei in pustiul Iudeii", adaugat: "spre iertare"14 ca si Cum ar fi spus: "I-am convins sa se marturiseasca si sa se pocaiasca de pacate, nu ca sa fie pedepsiti, ci ca sa primeasca mai usor mai tirziu iertarea". Ca daca nu si-ar fi recunoscut pacatele, n-ar fi cerut nici harul; si necerindu-1, n-ar fi dobindit iertare. Deci Ioan, prin botezul lui, deschidea cale celuilalt botez. De aceea si Pavel spunea: "Ca sa creada poporul in Cel ce vine dupa el", punind cu cele spuse si o alta pricina botezului lui Ioan. Ca nu era cu putinta ca Ioan, luindu-L pe Hristos de mina, sa mearga din casa in casa si sa le spuna: "in Acesta credeti!", ci ca in fata si in vazul tuturora sa se pogoare acel glas fericit si sa se savirseasca toate celelalte.
Din pricina asta a venit Iisus la botez. Faima Botezatorului si noutatea faptei atrageau si chemau la Iordan tot Ierusalimul. Malurile Iordanului ajunsesera un mare teatru. Pe cei veniti acolo Ioan ii facea sa se smereasca, convingindu-i sa nu se mai creada grozavi; le arata ca sint vinovati de cele mai mari pacate si ca vor putea primi pe Cel ce vine, daca se vor pocai, lasind pe stramosi in pace, nemailaudindu-se cu ei. Viata lui Hristos era umbrita deocamdata si se credea ca ar fi fost ucis odata cu pruncii din Betleem. Chiar daca S-a mai aratat in lume la doisprezece ani, totusi indata a trecut iarasi in umbra. De aceea trebuia ca iesirea Sa in lume sa se faca in chip stralucit, sa aiba inceput maret. Aceasta e pricina ca atunci, pe malurile Iordanului, au auzit iudeii ce nu auzisera nici de la profeti, nici de la altii. Ioan le propovaduia cu stralucita voce, amintindu-le de ceruri si de imparatia cea de sus, nespunin» du-le nimic de pamint. Iar prin imparatia cerurilor Ioan Botezatorul intelege intiia si a doua venire a lui Hristos.
- Dar ce legatura au toate acestea cu iudeii? l-ar putea intreba cineva pe Ioan. Nu inteleg ce le spui!
- De asta le vorbesc asa, raspunde Ioan, ca prin neclaritatea spuselor mele sa le destept curiozitatea si sa vina sa ma intrebe de Cel propovaduit.
Astfel Ioan a dat bune nadejdi celor ce veneau la el, incit multi vamesi si ostasi il intrebau ce trebuie sa faca si cum sa-si rinduiasca viata. Era un semn ca se desprind de lucrurile pamintesti, ca-si ridica ochii spre lucruri mai mari si ca visau la cele viitoare. Tot ce vedeau, tot ce auzeau le ridica la inaltime gindul.
III
Gindeste-te ce priveliste minunata era sa vezi un orri de treizeci de ani pogorindu-se din pustie, fiu de arhiereu, neavind nevoie de vreun lucru omenesc, prin toate aratind sfintenia si avind cu el pe proorocul Isaia. Alaturi de el era si Isaia, propovaduind si zicind: "Acesta este despre care am spus ca va veni strigind si propovaduind totul cu stralucita voce in pustie!" Atita rivna puneau profetii pentru aceste lucruri, incit au vestit cu mult inainte nu numai pe Stapinul lor, ci si pe cel ce avea sa-I slujeasca. Isaia n-a vorbit numai de Ioan, ci si de locul in care avea sa locuiasca, de felul propovaduirii sale, de Cel pe Care avea sa-L propovaduiasca si de marea fapta ce acesta avea s-o savirseasca.
Iata ca si profetul si Botezatorul exprima aceleasi idei, desi nu cu aceleasi cuvinte. Profetul spune ca Botezatorul va veni spunind:
"Gatiti calea Domnului, drepte faceti cararile Lui".
Botezatorul cind a venit a spus: faceti roade vrednice d^pdcint", cuvinte la fel cu ale profetului: "Gatiti calea Domnului". Ve2i Ca spuSele profetului si predica lui Ioan arata unul si acelasi lucru, ca Ioan a venit sa deschida si sa gateasca calea Domnului? N-a venit sa daruiasca un dar, adica iertarea pacatelor, ci sa pregateasca mai dinainte sufletele celor ce aveau sa primeasca pe Dumnezeul tuturora. Luca spune chiar ceva mai mult, ca n-a citat numai inceputul profetiei, ci intreaga profetie: "Toata valea se va umple si tot muntele si dealul se vor smeri; cele strimbe se vor indrepta, iar cele colturoase cai netede vor fi; si va vedea tot trupul min-tuirea lui Dumnezeu". Ai vazut cum profetul, luindu-o inainte, a spus totul: si alergarea poporului si schimbarea lucrurilor in mai bine si usurinta propovaduirii si pricina tuturor celor ce vor fi, chiar daca pe toate le spune figurat? Trebuia sa graiasca asa, ca spusele sale erau o profetie. Cind a spus: "Toata valea se va umple si tot muntele si dealul se vor smeri si cele colturoase cai netede vor fi", arata ca cei smeriti se vor inalta, cei mindri se vor smeri si ca greutatea legii se va schimba in usurinta credintei. "Nu vor mai fi de acum sudori si osteneli, ne spune Ioan, ci har si iertare de pacate, care usureaza mult mintuirea". Apoi adauga si pricina usurintei mintuirii, spunind: "Tot trupul va vedea mintuirea lui Dumnezeu "; nu numai iudeii si prozelitii, ci tot pamintul si marea, tot neamul omenesc, ca prin cuvintele: "cele strimbe" a lasat sa se inteleaga toti oamenii cu viata stricata: desfrinate, tilhari, magi, care, fiind stricati mai inainte, au mers mai pe urma pe calea cea dreapta. Acelasi lucru 1-a spus si Hristos: "Vamesii si desfrinatele intra inaintea voastra in imparatia lui Dumnezeu", pentru ca au crezut. Si profetul a aratat cu alte cuvinte acelasi lucru, graind asa: "Lupii si mieii vor paste impreuna". Dupa cum mai inainte, prin vai si dealuri, indicind inegalitatea moravurilor a vrut sa spuna ca se va ajunge la o egalitate de gindire, tot asa si acum, ara-tind prin firea animalelor necuvintatoare feluritele naravuri omenesti, a vrut sa spuna iarasi ca oamenii vor ajunge la o armonie a dreptei credinte. Iar Isaia da si pricina: "Va fi Cel ce se va scula sa stapineasca neamurile; in El vor nadajdui neamurile", la fel cum se spune si in Evanghelie: "Va vedea tot trupul mintuirea lui Dumnezeu". Pretutindeni se arata ca pina la marginile lumii se va raspindi puterea si cunostinta acestor Evanghelii, ca neamul omenesc se va schimba; din salbatic si aspru va ajunge blind si pasnic.
"Si acest Ioan avea imbracamintea lui din peri de camila si cingatoarea de piele imprejurul mijlocului sau".
Ai vazut ca unele au fost spuse de profeti mai inainte, iar altele au fost lasate evanghelistilor? De aceea Matei aminteste si profetiile, dar adauga si cele stiute de el despre Ioan, socotind ca nu este de prisos sa vorbeasca si de imbracamintea dreptului.
IV
Minunat si neobisnuit lucru era sa vezi atita rabdare intr-un trup omenesc! Asta ii atragea mai cu seama pe iudei, vazind in el pe marele Ilie, ca prin cele ce vedeau atunci isi aduceau aminte de fericitul prooroc; dar, mai bine spus, Ioan ii uimea si mai mult; Ilie locuia si in orase si in case; Ioan, insa, din copilarie a trait numai in pustie. Trebuia ca inainte Mergatorul Celui ce avea sa puna capat tuturora celor vechi, ca de pilda: oboselii, blestemului, intristarii, sudorii, sa aiba si el simbolurile unui dar atit de mare si sa se arate mai presus de osinda legii vechi. Ioan n-a arat nici pamint, na taiat nici brazda, n-a mincat nici piinea in sudoarea fetei, ci masa ii era improvizata, imbracamintea mai simpla decit masa, iar locuinta mai usor de gasit decit imbracamintea. N-avea nevoie de acoperis, de pat, de masa, de nimic din toate acestea, ci arata in trupul lui viata ingereasca. De aceea si haina lui era de par, pentru ca prin imbracamintea lui sa ne invete sa ne departam de cele omenesti, sa nu avem nimic cu pamintul, ci sa ne intoarcem la nobletea de la inceput, in care era Adam inainte de a avea nevoie de haine si de imbracaminte. Astfel imbracamintea lui era simbol al pocaintei si imparatiei. Sa nu ma intrebi de unde-si procura haina de par si cingatoare, traind in pustie! Ca daca esti nedumerit de asta, atunci te vei intreba si de altele mai multe. De pilda: Cum traia in pustie pe ger si pe caldura, fiind plapind la trup si fraged cu virsta? Cum trupul sau de copil a putut tine piept atitor schimbari ale vremii, unei mese atit de saracacioase si tuturor celorlalte greutati ale pustiei?
Unde-mi sint acum filozofii greci, care in zadar si fara de rost imitau nerusinata filozofie cinica - caci ce folos aveau ca sedeau intr-un butoi si se apucau apoi de fel de fel de blestematii -,care se impodobeau cu inele, pietre pretioase si aveau in casele lor slugi si slujnice si alte multe lucruri netrebnice, cazind dintr-o extrema in alta? Ioan Botezatorul n-a fost ca unul din acestia, ci locuia in pustie ca in cer, aratind prin viata lui mare filozofie. Cind s-a pogorit din pustie in orase era ca un inger din cer: luptator al bunei credinte, incununat al lumii, filozof al unei filozofii vrednice de ceruri. Si era asa cind inca nu se pusese capat pacatului, cind inca nu incetase legea, cind inca nu fusese legata moartea, cind inca nu fusesera sfarimate portile cele de arama, ci cind stapinea inca vechea vietuire. Asa-i un suflet curajos si treaz! Merge inainte mereu si depaseste piedicile puse, ca si Pavel pe timpul noii vietuiri!
- Dar pentru ce a mai intrebuintat la haina si cingatoare? ar putea sa ma intrebe cineva,
- Era obiceiul acesta la cei vechi, inainte de a aparea la barbati imbracamintea aceasta femeiasca, care se coboara pina la picioare. Astfel si Petru purta cingatoare, ca si Pavel: "Pe barbatul a caruia este cinga-toarea aceasta", spun Faptele Apostolilor despre Pavel. Si Ilie purta cingatoare si la fel toti sfintii, fie pentru ca lucrau mereu, fie pentru ca erau in calatorii, fie pentru ca munceau si se osteneau pentru altceva din cele de trebuinta; dar nu numai pentru aceasta, ci si pentru ca sa calce in picioare orice fel de podoaba si pentru ca sa duca o viata aspra. Hristos spunea ca o imbracaminte ca aceasta este cea mai mare lauda a virtutii, graind asa: "Ce ati iesit sa vedeti? Om imbracat in haine moi?Iata, cei ce poarta haine moi sint in casele imparatilor''.
V
Daca Ioan Botezatorul, care era asa de curat, care era mai stralucitor decit cerul si mai presus decit toti profetii, decit care n-a fost nimeni mai mare, care a avut atita indraznire, care a trait cu atitea nevointe, care a dispretuit cu totul luxul si desfatarea trecatoare, a dus o viata atit de aspra, ce cuvinte de aparare mai putem avea noi, care dupa atitea binefaceri si cu nenumarate poveri de pacate nu aratam nici cea mai mica parte din pocainta lui Ioan, ci ne imbatam, ne lacomim la min-care, ne parfumam, nu sintem mai buni decit femeile stricate, care joaca pe scena, traim in moleseala toata vremea si cadem usor in cursele diavolului?
"Atunci iesea la dinsul toata Iudeea si Ierusalimul si toata imprejurimea Iordanului si erau botezati de el, marturisindu-si pacatele lor"
Ai vazut ce putere a avut venirea profetului? Ai vazut cum toate acestea intraripau poporul, cum ii facea sa-si cunoasca pacatele lor? Vrednic de minune era sa vezi ca un om are o atit de mare putere, ca foloseste atita indraznire, ca mustra pe toti ca pe niste copii si ca are un chip din care stralucea mult har! ii mai uimea pe iudei si aceea ca de multa vreme profeti nu se mai aratasera; pierise dintre ei harisma aceasta si se intorsese acuma dupa multa vreme. Dar si felul predicii lui Ioan era strain si cu totul altul. Nu mai auzeau cele ce spuneau de obicei profetii, de pilda de razboaie, de batalii si de victorii, de foamete si ciuma, de babi-loneni si persi, de caderea Ierusalimului si de altele ca acestea, ci de ceruri, de imparatia de acolo si de chinurile iadului. De aceea iudeii se duceau zoriti la Ioan, cu toate ca nu de multa vreme partizanii lui Iuda si Teuda, care fugisera in pustie, fusesera ucisi. De altfel Ioan nici nu-i cheama pe iudei pentru aceleasi scopuri, de pilda sa se ridice impotriva tiraniei, sa se rascoale, sa introduca o noua orinduire, ci sa-i povatuiasca spre imparatia cea de sus. De aceea nici nu-i tinea in pustie alaturi de el, ducindu-i de colo pina colo, ci ii boteza, ii invata cuvintele filozofiei sale si le dadea drumul. ii invata sa dispretuiasca pe cele de pe pamint, sa aleaga pe cele viitoare si sa se grabeasca spre ele in fiecare zi. Sa-1 imitam32 si noi pe Ioan; si, parasind desfatarile si betia, sa ducem o viata cumpatata. Este timp de pocainta si pentru catehumeni si pentru cei botezati; unii, pocaindu-se, sa aiba parte de sfinta taina a botezului, iar ceilalti, spalindu-si prin marturisire pacatele savirsite dupa botez, sa se apropie cu constiinta curata de Sfinta Masa. Sa ne departam dar de aceasta viata pacatoasa si stricata. Ca nu-i, nu-i cu putinta sa te si pocaiesti si sa te si desfatezi. Sa va invete aceasta Ioan cu imbracamintea sa, cu hrana sa, cu casa sa!
- Ce vrei sa spui? as putea fi intrebat. Ne pqruncesti sa traim la fel ca Ioan?
- Nu va poruncesc, ci va sfatuiesc si va indemn! Daca nu puteti face ce-a facut Ioan, atunci, traind in orase, sa ne pocaim, ca judecata bate la usa. Dar chiar daca ar fi departe, n-ar trebui sa ne bizuim pe asta, ca sfirsitul vietii fiecaruia are pentru cel chemat din lumea aceasta aceeasi putere ca si cum ar fi sunat sfirsitul lumii. Ca judeqata bate la usa o spune Pavel. Asculta: "Noaptea e pe sfirsite, iar ziua s,-a apropiat"; si iarasi: "Ca Cel ce va sa vina va veni §i nu va intirzia". Semnele care cheama ziua aceea s-au implinit. Ca spune Hristos: "Si se va propovadui aceasta Evanghelie a imparatiei in toata lumea spre marturie la toate neamurile si atunci va veni sfirsitul".
VI
Uita-te bine la cele spuse! N-a spus: cind Evanghelia va fi crezuta de toti oamenii, ci cind va fi predicata la toti. De aceea a si spus: "Spre marturie neamurilor", aratind ca nu asteapta sa creada toti si apoi sa vina. Cuvintele: "spre marturie"inseamna spre invinuirea, spre mustrarea si spre osinda celor ce n-au crezut. Iar noi, cu toate ca auzim si vedem acestea, dormim si visam cufundati in adinca noapte. Ca lucrurile din lumea aceasta, fie vesele, fie triste, nu-s cu nimic mai bune decit visele. De aceea va indemn sa va desteptati si sa priviti Soarele dreptatii. Nimeni nu poate vedea soarele daca doarme, si nici nu-si poate bucura privirile cu frumusetea razei sale, ci pe cele ce le vede, le vede ca in vis. Dar pentru ca sa ne putem destepta, avem nevoie de pocainta adinca si de multe lacrimi, ca sa dobindim iertare, pentru ca am pacatuit - dar nu simtim pacatul - si pentru ca pacatele noastre-s mari, mai mari decit iertarea. Si ca nu mint imi sinteti martori voi cei mai multi din cei ce ma asculta. Totusi, chiar daca pacatele noastre-s mai mari decit iertarea, daca ne pocaim vom fi incununati. Iar prin pocainta nu inteleg numai departarea de pacatele de mai inainte, ci si savirsirea de fapte bune, mai mari decit pacatele. Ca spunea Ioan: "Faceti roade vrednice de pocainta!".
- Cum sa le facem?
- Daca vom face fapte bune contrare pacatelor ce-am savirsit. De pilda: Ai rapit averile altora? Da-le si pe ale tale! Te-ai desfrinat mult? Departeaza-te si de femeia ta anumite zile, infrineaza-te! Ai ocarit si ai batut pe cei din jurul tau? Binecuvinteaza pe cei ce te ocarasc si fa bine celor ce te bat! Ca nu-i de ajuns pentru insanatosirea noastra sa scoatem numai sageata din trup, ci trebuie sa punem si leacuri pe rana. Ai chefuit si te-ai imbatat mai inainte? Posteste si bea numai apa, ca sa speli vatamarea pricinuita de chefuri si betie! Te-ai uitat cu ochi pofticiosi la frumusete straina? Nu te mai uita deloc la vreo femeie, ca sa fii in mai mare siguranta! Ca spune Scriptura: "Fereste-te de rau si fa binele!" si iarasi: "Opreste-ti limba de la rau si buzele tale sa nu graiasca viclesug".
- Dar spune-mi, profete, si binele pe care trebuie sa-l fac!
- "Cauta pacea si-o urmeaza". Cu asta nu vreau sa spun sa urmariti pacea numai cu oamenii, ci si cu Dumnezeu!
Si bine-a spus David: "Urmeaz-o!", ca a fost izgonita si aruncata, iar ea, parasind pamintul, s-a suit la cer. Dar daca vrem, o vom putea intoarce, aruncind minia, ingimfarea si tot ce sta in calea pacii, ca sa urmarim o viata simpla si cuminte. Nimic nu-i mai cumplit decit minia si mindria. Ne fac in acelasi timp si mindri si slugarnici; prin una ajungem de batjocura, iar prin alta sintem uriti de oameni, cazind in pacate potrivnice: in ingimfare si in linguseala. Dar daca taiem cei prea mult din aceste doua patimi, vom fi smeriti fara sa fim umiliti si mindri fara sa fim increzuti. Ca si tulburarile din trupurile noastre se datoresc lacomiei la mincare; cind organele trupului nostru sint silite sa depaseasca hotarele lor firesti si sa lucreze peste masura, atunci se nasc in trupul nostru nenumarate boli si moarte chinuitoare. Tot asa se intimpla si cu sufletul.
VII
Sa taiem, deci, ceea ce-i peste masura; si, bind leacul cel mintuitor al cumpatarii, sa fim masurati in toate si sa fim cu mare luare-aminte la rugaciune. Daca nu ni se implinesc rugaciunile, sa staruim sa ni se implineasca; daca ni s-au implinit, sa staruim tocmai pentru ca ni s-au implinit. Nici Dumnezeu nu vrea sa amine datul, dar prin intirzierea datului mestesugeste staruinta in rugaciune. De aceea si amina implinirea cererilor, iar adesea chiar ingaduie sa vina incercari, ca sa alergam mereu la El; si, alergind, sa staruim in rugaciune. Tot asa fac si parintii care-si iubesc copiii; cind ii vad pe copii ca pleaca de linga ei si se duc sa se joace cu alti copii, pun slugile s-o faca pe sperietorii, pentru ca, fiind cuprinsi de frica, sa alerge copiii la sinul mamei lor. Tot asa si Dumnezeu; trimite de multe ori asupra noastra amenintari, nu ca sa aduca amenintarea, ci ca sa ne atraga la El. Iar cind ne intoarcem la El, Dumnezeu stinge indata amenintarea. Ca de ne-am purta la fel si in incercari si in zile de liniste n-am mai avea nevoie de incercari. Dar pentru ce vorbesc despre noi? Chiar sfintii s-au inteleptit mult din aceasta. De aceea si profetul spune: "Bine este mie ca ra-ai smerit!". Iar Hristos le spunea apostolilor: "in lume necazuri veti avea!". Aceasta a lasat si Pavel sa se inteleaga cind a spus: "Mi s-a dat un ghimpe in trup, inger al satanei, ca sa ma palmuiasca". Si cu toate ca Pavel s-a rugat sa-1 scape de aceasta incercare, n-a reusit, din pricina marelui folos pe care avea sa-1 aiba de pe urma acestei incercari. Daca ne uitam la toata viata lui David, vom vedea ca-i mai stralucitor in primejdii; si el si ceilalti asemenea lui. Iov atunci a stralucit mai mult; Iosif tot pentru asta a fost mai vestit; la fel si Iacov si tatal lui si bunicul lui si toti citi si-au pus vreodata cununi stralucitoare pe capetele lor; datorita necazurilor si incercarilor au fost incununati si laudati.
Stiind toate acestea, potrivit inteleptului cuvint, "sa nu ne tulburam in timp de incercare", ci numai un singur lucru sa avem in minte: sa induram toate cu curaj, fara sa ne intrebam de ce si fara sa cercetam pricinile necazurilor noastre. Nu-i al nostru a sti cind necazurile vor lua sfirsit, ci al lui Dumnezeu, Care a ingaduit sa vina peste noi; al nostru este de a le indura cu multumita si recunostinta. De vom face asa, apoi toate bunatatile se vor revarsa asupra noastra. Dar ca sa vina acestea, ca sa fim aici pe pamint mai buni, iar dincolo, in ceruri, mai straluciti, sa primim tot ce vine peste noi, multumind pentru toate Celui ce stie mai bine decit noi folosul, Celui ce ne iubeste mai mult decit parintii nostri.
Aceste doua gnduri soptindu-le la fiece necaz ce vine peste noi, sa cautam sa potolim tristetea si sa slavim in toate pe Dumnezeu, Care face si savirseste totul spre binele nostru. Asa vom indeparta cu usurinta si necazurile de la noi si vom dobindi si cununile cele nestricacioase, cu harul si cu iubirea de oameni a Domnului nostru Iisus Hristos, impreuna cu Care Tatalui slava, putere, cinste impreuna cu Sfintul Duh, acum si pururea si in vecii vecilor, Amin.
.
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.