An de an, de praznicul Pogorarii Sfantului Duh, credinciosii crestin ortodocsi din imprejurimile orasului Bar, sunt implicati intr-o procesiune religioasa inedita. Pornind din satul Velji Mikulici, dupa miezul noptii, poarta in procesiune Crucea Sfantului Ioan Vladimir, pana la biserica inchinata Sfintei Treimi aflata pe varful muntelui Rumija, la o altitudine de 1594 m. Potrivit traditiei, pelerinilor ortodocsi li se alatura in cadrul acestei procesiuni, credinciosi catolici si musulmani din intreaga regiune.

Sfantul Ioan Vladimir

Sfantului Ioan Vladimir este considerat primul sfant de nationalitate sarba si totodata, ocrotitor al orasului Bar, din sudul Muntenegrului. Sfantul Ioan Vladimir a fost un conducator sarb al statului Duklj, intre anii 990 -1016, in timpul razboiului dintre Bizant si Primul Imperiu Bulgar. A incercat sa apere Duklja de expansionismul Tarului Samuil al Bulgariei printr-o alianta cu Bizantul. Samuil, a cucerit insa Duklja in 997, luandu-l pe Ioan Vladimir prizonier. Potrivit unei cronici din secolul al XII-lea, fiica lui Samuil, Teodora Kosara, s-a indragostit de Vladimir, convingandu-l pe tatal ei sa-i permita casatoria cu acesta. Tarul Samuil i-a incredintat ginerelui sau teritoriul Dyrhachium, pentru a-l conduce in calitate de vasal.

Razboiul a culminat cu infrangerea lui Samuil de catre bizantini in 1014. Dupa numi doi ani, Ioan Vladimir a cazut victima al unui complot pus la cale de Ivan Vladislav, ultimul conducator al Primului Imperiu Bulgar, fiind decapitat in fata unui biserici din Prespa.

Ioan Vladimir a ramas in istoria si constiinta poporului sarb, mai mult decat ca un conducator bun, drept si iertator, ca un adevarat sfant. A fost inmormantat in Prespa, la scurt timp fiind recunoscut ca martir si sfant, cu ziua de praznuire 22 mai. Doi sau trei ani mai tarziu a fost reinhumnat in Duklja, insa, in jurul anului 1215, moastele sale au fost mutate in Dyrhachium. Aici au ramas ramas pana in 1381, cand au fost mutate in Biserica Sfantul Ioan Vladimir de langa Elbasan, Albania. Din 1995 sunt moastele Sfantului Ioan Vladimir sunt pastrate in Catedrala Ortodoxa din Tirana, Bulgaria.

Este reprezentat in icoane ca monarh, avand coroana si vesminte imparatesti, purtand o cruce in mana dreapta si propriul cap, in mana stanga.

Crucea Sfantului Ioan Vladimir

Un odor de mare pret pastrat pana in zilele noastre este crucea pe care Sfantul Ioan Vladimir o tinea in mana atunci cand a fost decapitat . Vreme de secole aceasta s-a aflat in grija familiei Androvic din satul Velji Mikulici. Potrivit membrilor acestei familii, un barbat pe care il descriu ca preot sau nobil a fost primul care a pastrat crucea, cu promisiunuea ca el si descendentii sai ii vor purta de grija. Familia Androvic a intrat in posesia cand un membru al ei s-a casatorit cu fiica ultimului descendent pe line masculina, ca adus crucea ca parte a zestrei.

Potrivit unei cercetari efectuate de istoricul rus Ivan Yastrebov, dupa moartea lui Vladimir, Kosara, satia sa, a dus crucea din Prespa in Krajina, unde a fost pastrata in Manastirea Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu. La apogeul islamizarii acestei regiuni, in sec. al XVIII-lea , aceasta manastire a fost inchisa, iar crucea oferita oamenilor din Krajina. Acestia au considerat-o ocrititoare a comunitatii, pastrand-o cu mare cinste, desi s-au convertit la islam. Yastrebov concluziona ca aceasta cruce a fost luata de la acestia de catre membrii unui clan vecin, Mrkojevici, care, la randul lor, au cedat-o familiei Androvic.

Crucea, realizata din lemn de tisa, a fost ferecata cu argint, la sfarsitul secolului al XVI-lea. Are 45 cm inaltime, 35 latime si 2,5 grosime.

Crucea Sfantului Vladimir, purtata in procesiune de Rusalii

Crucea Sfantului Ioan Vladimir este expusa public, spre inchinare, numai o singura data pe an, la Pogorarea Sfantului Duh. An de an, de Rusalii, o ampla procesiune porneste din satul Velji Mikulici pana pe varful Muntelui Rumija. Procesiunea este precedata de slujba Sfintei Liturghii, oficiata la miezul noptii, in biserica cu hramul Sfantul Nicolae din satul Velji Mikulici. Dupa liturghie, credinciosii incep sa urce pe drumul catre varf. In fruntea procesiunii se gaseste Crucea Sfantului Vladimir, purtata de un membru al familiei Androvic, insotit de un preot, fiind urmati de ceilalti participanti. Printre ei se numara chiar si catolici si musulmani ani din regiune. Pe parcusrsul drumului se rostesc rugaciuni si cantari duhovnicesti.

Potrivit traditiei pe varful muntelui Rumija, se afla o biserica inchinata Sfintei Treimi, ridicata de Ioan Vladimir. Locasul a fost insa distrus de catre otomani. Din anul 2005, o noua biserica inchinata Sfintei Treimi a fost ridicata si sfintita de Biserica Ortodoxa Sarba. Biserica metalica, a fost amplasata pe varf, cu ajutorul unui elicopter apartinand Fortelor Aeriene ale Serbiei si Muntenegrului.

Procesiunea ajunge la Biserica Sfanta Treime de pe Muntele Rumija inaintea zorilor, iar la rasaritul soarelui, incepe Sfanta Liturghie. Procesiunea cu Crucea Sfantului Ioan Vladimir se incheie, dupa ce este parcurs drumul de intoarcere, la biserica Sfantul Nicolae din satul Velji Mikulici.

Radu Alexandru

Aboneaza-te la newsletter Retete de post

Email

Introdu codul din imagine: