Nu exista nici o arta mai inalta decat arta de a fi pedagog, iar cel mai mare pedagog al tuturor timpurilor este Iisus Hristos, lumina lumii. Pictorul sau sculptorul fac numai o figura fara viata, iar un bun pedagog modeleaza un chip viu, de care se bucura si Dumnezeu si oamenii. Asa ne povatuieste Sfantul Ioan Gura de Aur.

Nu exista arta mai frumoasa si mai adevarata in afara de aceea de a-i indruma si instrui pe oameni, atat pentru a face acestei lumi, cat si descoperirea unei lumi pe care nu au cunoscut-o si nu au vazut-o, Patria Cereasca.

Succese si insuccese scolare

Pe de o parte, pedagogia, sistemul de educatie si invatamant, de-a lungul celor cateva secole a cunoscut o permanent imbunatatire, iar in ultimul secol, o dezvoltare fara precedent, reusind sa imbine toate elementele educationale intr-un sistem educational echilibrat si armonios din care au iesit mari personalitati ale lumii in toate domeniile vietii sociale.

Totusi, mai sunt multe carente in educatie si invatamant privind standardele de calitate care, nu de putine ori, sunt sub nivelul asteptarilor.

Pe de alta parte, sunt multe cazuri celebre in care oameni si personalitati puternice au avut mari reusite in viata, in ciuda insucceselor scolare. In aceste situatii, a fost foarte bine evidentiat dezacordul intre insuccesele din scoala si marile realizari ale acestor mari personalitati ale lumii, in toate domeniile. In acest sens, putem enumera doar cateva personalitati, printre care, pe marele chirurg Rene Leriche cu nota zero la chimie, celebrul botanist Linne a fost considerat inapoiat mintal si bun numai pentru cizmarie, filosoful Hegel a fost apreciat la terminarea studiilor ca fiind “incapabil de filosofie”, in timp ce genialul matematician Evariste Galois, care numai la varsta de 17 ani descopera o noua teorie a ecuatiilor algebrice, este picat la examenul de admitere la Scoala Politehnica etc.

Scoala Waldorf, reusita sau esec pedagogic

Dupa cum se cunoaste, sistemul de educatie si invatamant alternativ Waldorf este o creatie a parintelui antroposofiei, Rudolf Steiner.

Conceptiile lui Steiner au un caracter neognostic sincretist, ingloband intr-o sinteza originala vechi erezii, gnoze, mistere pagane, cu filosofii contemporane, teorii si metode stiintifice combinate cu misticism oriental. Acestea fiind si cateva din temele de baza ale antroposofiei.

Istoria pedagogiei Waldorf incepe in anul 1919 si este legata in mod surprinzator pentru neofitul roman, de o fabrica de tigari. Functionand datorita profitului scos de pe tutun, fabrica ,,Waldorf-Astoria” din Stuttgart apartinea industriasului Emil Molt, membru al societatii antroposofice. Denumirea de Waldorf s-a scindat ulterior de cealalta, permitand sensibilitatii publicului modern disocierea de toate implicatiile negative ale notiunilor legate de tutun si de industria respectiva, nu mai putin si de concluziile la care s-au ajuns astazi in studiul cancerului. Pedagogia era destinata la inceput copiilor functionarilor si muncitorilor fabricii. Profesorii veneau din toate domeniile, dar trebuiau sa fie familiarizati cu principiile antroposofiei.

In 1923 Steiner a tinut un curs pedagogic la Ilkley, un oras industrial din nordul Angliei. Iata cateva aspecte esentiale ale acestui curs:

Pentru inceput este criticata denumirea de ,,pedagog” deoarece in traducere exacta ar insemna ,,conducatorul baiatului”, ceea ce ar exclude fetele din invatamant, conform conceptiei platonice exprimata in dialogul Statul. Criticand punctul de vedere platonic, Steiner acuza pedagogia de pana la el de necunoasterea omului ca intreg, de contradictiile masculin-feminin cu implicatiile ulterioare ale structuralismului lui L. Strauss, care urmau sa fie anulate in scoala Waldorf, atat in ceea ce priveste elevii, cat si profesorii.

Parintele profesor I. V. Felea a demonstrat clar ca aceste contradictii nu sunt implicite, ci dimpotriva, starea initiala a cestor relatii reciproce era acea de armonie. Putem asadar afirma inexistenta acelui sincretism, armonia dintre componentele ce-si pastrau identitatea si specificul respectiv.

Ca si inaintasii sai eretici sau protestanti, Steiner incearca sa emita o critica lucida, clara a aspectelor negative culturale ale mediului si timpului sau: Europa centrala si apuseana la granita secolelor XIX si XX. Remediul lui Steiner era in principal imaginatia. Aceasta nu trebuia sa fie pentru cei ce o practicau o lume fantastica, ci una reala, obiectiva. Imaginatia la Steiner este gandirea in imagini care in opinia sa a dat nastere cultului religios.

Steiner critica din nou, pe buna dreptate, modul materialist ateist de conceptie scientista a aparitiei universului, a omului considerat animal superior, ruptura dintre stiinta si religie.

Un alt termen folosit de Steiner este inspiratia. Inspiratia ca revelatie divina ce sta la baza religiei isi are sorgintea in imaginatie. La inceputul secolului XX religia se baza pe traditie si Steiner cere redobandirea stadiului de inspiratie. El nu foloseste notiunea de profetie, ci introduce notiunea de ,,impuls cristic” venit din lumile spirituale pentru trezirea ,,constientei”. Sa nu uitam insa ca la Steiner, Cristos nu inseamna acelasi lucru ca in teologia crestina, ci desemneaza un principiu solar gnostic.

Consecvent principiului tripartit enuntat la inceput, principiu ordonat si ierarhic, dupa cum exista corp fizic, eteric si astral, Steiner plaseaza dupa imaginatie si inspiratie un al treilea mod de iluminare spirituala, cel mai inalt: intuitia, sigura capabila sa-l puna pe om pe calea adevaratei cunostinte spirituale si morale. Este iarasi de prisos a aminti comentariul parintelui Staniloaie asupra termenului de "intuitie".

Dupa cum se observa, avem de-a face cu un element de donatism, antiluteran, combatut deja la vremea sa de Fericitul Augustin, dar in acest caz putem observa efectul contrar al predestinarii, reluat dupa cum se stie de Calvin. Curentul New Age il citeaza adesea pe Steiner printre precursorii sai, iar conceptiile sale se regasesc in mod previzibil impletite si cu celelalte surse de inspiratie ale miscarii.

Natura simbolica a harului in protestantism si absenta tainelor il duc pe Steiner la ignorarea lor completa; harul Duhului Sfant este inlocuit cu un "impuls cristic", iar tainele cu imaginatie, inspiratie si intuitie. Ce e drept, in ,,biserica” alternativa antroposofica infiintata de Fr. Rittelmayer si E. Block sub numele de Christen Gemeinshaft se practica un soi de ,,sacramente”, dar ele sunt atat de departe de tainele Bisericii, incat nu sunt recunoscute ca valide nici macar de bisericile protestante.

Cu privire la imaginatie trebuie amintita observatia Sf. Nicodim Aghioritul: ,,… dupa conceptia marelui teolog Sf. Maxim, Adam a fost creat fara imaginatie. De aceea nu-si inchipuia nimic, nici nu se robea simturilor, nici formelor si lucrurilor ce decad sub simturi… Omul (prin imaginatie) a umplut cu diferite amagiri etica filosofica, fizica a umplut-o cu multe opinii neadevarate (ψευδ), iar teologia cu dogme false. Raul cel mare este ca au imbratisat aceasta minciuna si o tin de adevar. In loc de teologi apar niste fantasmagoristi, care se bazeaza pe iscusinta mintii, cum zice Apostolul. Sarguieste-te, deci, a-ti pastra mintea curata si fara forme, culori, distante si orice fantezie, cum a creat-o Dumnezeu.” Parerea Sf. Nicodim Aghioritul credem ca este suficient de reprezentativa si clarificatoare pentru a sintetiza punctul ortodox de vedere in privinta metodei imaginative steineriene.

Educatia Waldorf se intemeiaza pe aceste teorii pretinse a fi adevaruri incontestabile, deci, cu alte cuvinte, dogme, o noua notiune respinsa cu vehementa de antroposofi si new ageri. Antroposofia imbina preexistenta sufletelor pe filiera Pitagora –Platon - neo-platonici – Origen, cu reincarnarea hinduista preluata din teosofie. Sa amintim inca o data ca Steiner a fost o perioada secretarul sectiei germane a Societatii teosofice. Incarnarea fiind valabila numai pentru fiinta umana, acesta urmeaza o alternanta ,,karmica” de compensare, alternand sexele, popoarele sau rasele.

Ca baza de plecare in pedagogie se ia atitudinea justa a grecilor antici. Steiner recunoaste in mod realist ca idealul pedagogic al acestora: ,,sa pastram copilul din noi” nu poate fi atins astazi. In primul rand, pentru ca aceasta atitudine se adresa unei elite si presupunea sclavia. In al doilea rand, era vorba de pozitia izolata a femeilor, iar in al treilea de prezenta unei intelepciuni a misterelor pagane pe care noi nu o mai posedam. Aici se face simtita alunecarea tipica mediului materialist-naturalist european la granita dintre cele doua secole.

In Romania, in ultimii 20 de ani s-a incercat, pe de o parte, degrevarea sistemului educational de stat prin infintarea unor Scoli si Universitati private, dar cu toate carentele lui, cel de stat este mult mai apreciat si cautat de studenti. Invatamantul privat din Romania, din pacate, a avut in vedere, mai mult, latura financiara in detrimental calitatii invatamantului. Pe de alta parte, pe langa invatamantul traditional romanesc au fost acceptate si introduse in sistem si calea alternativa privind instruirea. In acest sens, s-a incercat introducerea unor procedee Waldorf in invatamantul comun. Dupa parerea lui F. Calgren, autoritate incontestabila in domeniu, modalitatea aceasta nu poate da rezultatele scontate deoarece specificul pedagogiei Waldorf nu consta in procedee noi si inedite, ci in insasi atitudinea de viata a profesorilor educatori. Atunci s-a incercat compromisul de a avea clase speciale de tip Waldorf in cadrul unei scoli generale.

Dar, conform spuselor unui alt mare pedagog al crestinismului, Apostolul Pavel “Toate ne sunt ingaduite, dar nu toate sunt si de folos”. Asa se intampla si cu “renumita” pedagogie Waldorf, ale carei metode, tehnici si procedee contribuie, mai mult la crearea unor mentalitati confuze, la un dezechilibru psihic, decat la ceea ce pretinde doctrina antroposofica a acesteia. Invatamantul de stat traditional are multe carente, multe elemente chiar de structura ce pot fi perfectibile, dar e greu, uneori, chiar imposibil sa gasesti o solutie perfecta pentru educatie, pentru instruire.

Asadar, daca ar fi fost un crestin adevarat, dupa cum sustinea, Steiner ar fi putut vedea ca intelepciunea Scripturilor si cea a Sfintilor Parinti, chiar si fara carte multa, intrece cu mult pe cea tulbure, intunecata si inselatoare a grecilor. Cu o astfel de conceptie si strategie educationala, Steiner oscileaza intre materialism, paganism si gnosticism de nuante ezoterice neo-masonice ce nu pot conduce decat la un esec fatal.

Doamne ajuta!

Stefan Popa

.

• Scoala Waldorf
  Publicat in : Secte si culte