Sfantul Ioan Hrisostom sau Gura de Aur, cum este el numit de traditie, trece drept cel mai important teolog al Bisericii de Rasarit. Sfantul, arhiepiscop al Constantinopolului, a devenit foarte cunoscut prin predicile sale, prin interpretarea cu deosebit talent a Sfintei Scripturi, capatand un renume care a depasit granitele Imperiului bizantin. Scrierile sale sunt impartite in trei categorii: „opuscula“, „homilies“ si „epistole“. Tot el redacteaza, la sfarsitul sec.

4 - inceputul sec. 5, o Liturghie in traditia antiohiana, care ii va purta numele, folosita pana azi de Biserica Ortodoxa. Biserica Romano-catolica l-a numit pe Sfantul Ioan Gura de Aur Doctor al Bisericii, iar Biserica Ortodoxa il onoreaza ca Sfant Parinte al Bisericii. Putina lume stie ca exista si in Romania moaste ale Sfantului Ioan Gura de Aur. Mici particele la Manastirea Tismana, iar o parte mai mare in Paraclisul Resedintei Patriarhiei din Bucuresti. Moaste care urmeaza sa impodobeasca viitoarea Catedrala a Neamului.

Un giuvaer al Patriarhiei

Resedinta Mitropolitana si apoi Patriarhala s-a impus ca  unul din cele mai active focare religioase si culturale ale Tarii Romanesti. Specialistii sustin ca prin eleganta proportiilor, absida pentagonala si turla zvelta, prin valoarea picturii bine conservate, frumusetea compozitiei decorative si maiestria cu care este lucrata tampla de lemn ajurat si poleit, paraclisul isi merita atributul de unicat de arta si arhitectura, adevarat giuvaer al Resedintei Patriarhale.

Istoria consemneaza ca resedinta patriarhala este ctitoria lui Constantin Serban Voievod, construita  intre anii 1656-1658.  Paraclisul este partea cea mai veche a resedintei. Interventii substantiale au fost facute de Mitropolitul Grigore Dascalul (1832-1834), primul Patriarh al Romaniei Miron Cristea (1930-1932) si  patriarhul Iustinian (1952-1954), care a refacut turla paraclisului.

 

Restaurari dupa restaurari

Paraclisul, o adevarata bijuterie, are si el o istorie spectaculoasa, un adevarat fir rosu al credintei. Ridicat o data cu vechea staretie, ctitorita de Constantin Voda Serban, transformata apoi in resedinta mitropolitana, paraclisul a fost consolidat pe vremea Mitropolitului Teodosie (1679-1708), cu contributia domnitorului Gheorghe Duca (1673-1678), cand se presupune ca i s-a dat si hramul Sfantul Mare Mucenic Gheorghe. Mai tarziu, in 1723, cum aminteste pisania greceasca a versificatorului Dumitru Nottara, de pe peretele dinspre nord,  i s-au facut lucrari radicale de restaurare si infrumusetare de catre domnitorul Nicolae Mavrocordat (1719-1730) si Mitropolitul Daniil (1719-1731), infatisati in chip de ctitori pe peretele dinspre apus. Tot in acesta perioada paraclisul a fost zugravit, i s-a facut tampla de lemn sculptat in stil brancovenesc si usa, fixata in rama cioplita in piatra, dandu-i-se si al doilea hram, Sfantul Daniil. In anul 1880, in vremea mitropolitului primat Calinic Miclescu (1875-1886), pictorul G. I. Pompilian a spalat si a completat zugraveala cazuta pe alocuri, iar peste cateva decenii, intre 1960-1961, Patriarhul Iustinian (1948-1977)  a refacut turla de pe naos, cazuta in urma unui cutremur din a doua jumatate a secolului al 19-lea.

 

Din Florenta la Bucuresti

Parca pentru a imbogati si a innobila si mai mult Paraclisul, Cardinalul Florentei, Silvano Piovanelli, cu prilejul vizitei la Bucuresti, in octombrie 1997, a daruit o racla cu moastele Sfantului Ioan Gura de Aur, care deocamdata se pastreaza in paraclisul din Palatul Patriarhal. Moastele Sfantului Ioan Gura de Aur sunt ferecate intr-o ripida de argint si asezate intr-o racla cu geam, de stejar sculptat.  Ca un semn dumnezeiesc, anul trecut, dupa 800 de ani, moastele Sfintilor Ioan Gura de Aur si Grigorie de Nazianz au fost inapoiate de catre Vatican Patriarhiei Ortodoxe de Constantinopol. Trupurile celor doi mari teologi si patriarhi ai Constantinopolului disparusera din capitala Imperiului bizantin in anul 1204, in timpul celei de-a patra Cruciade, cand soldatii apuseni au jefuit orasul de pe Bosfor. Moastele Sfantului Ioan Gura de Aur, Patriarhul Constantinopolului, s-au intors din exil, iar cele aflate la Bucuresti asteapta atat de necesara Catedrala a Neamului pentru a le proteja.

 

                                                                                                   Florian BICHIR
                                                                                    Lumea credintei, anul III, nr. 1(18)

.