Si eu sunt divortata. Si suntem multi...

Si eu sunt divortata. Si suntem multi... Mareste imaginea.

Esti divortata?
Ca tine suntem multi!
Suntem multi divortati de soti, nu stim ce sa facem. Se intampla sa mai fim divortati de copii, de parinti, de frati si surori, de vecini, de sefi, etc. De ce? Ce ar fi de facut? Nimeni nu poate da un raspuns. Nu ni-l da nici chiar Biserica, pentru ca asa cum zicea cineva, nu are o „teologie” a divortului.

Sunt divortata de peste zece ani, din motive intemeiate.

Dar pentru viata mea a fost doar inceputul naufragiului. Uitandu-ma in urma, pot spune ca Dumnezeu in marea lui milostivire, a pus in locul familiei infinit mai mult, desigur cu pretul jertfei. Deci, acum stiu raspunsul la aceasta grea intrebare – intreaba-L pe Dumnezeu, iti va raspunde infint mai frumos, mai sublim. Nu stiu nici acum daca viata mea va fi un nesfarsit celibat, un parteneriat greu de dus, voi mai avea sau nu un sot dar nu simt nevoia sa-mi pun asemenea intrebari. Dar, pana aici, ca si tine, sau ca si voi, ma chinuiau framantarile, intrebarile. Aveam sa descopar intr-o buna zi ca fara trairile mele, durerile, esecurile, suferintele, neimplinirile, nu as fi parcurs drumul pe care ma chema. Intr-o buna zi mi-a spus „fa asta” si am avut nevoie de toata viata de dinainte sa fac acel ceva. incredibil!

Am cunoscut experienta divortului atat prin trairea proprie, cat si prin familie, cunoscuti, dar chiar am studiat oarecum acest fenomen la nivel social in interes de serviciu. Nu e o trauma oarecare, cu o cazuistica izolata, ci este ceva extrem de obisnuit, poate chiar o moda. Situatiile statistice ofera un spectru foarte larg de motive si motivatii, dar ele nu pot spune mai nimic. Familia a devenit o corabiara hodorogita pe cale de scufundare vesnica. Hristos a certat marea si vanturile cand apostolii erau infricosati de furtuna spunand „O putin credinciosilor, pana cand voi fi cu voi?”. Acum corabia se scufunda pentru simplul fapt ca El ne lipseste. Cine sa mai certe moravurile usoare, goana pentru arginti si celelalte vanturi? Ateii, psihologii, libercugetatorii, guvernul, parlamentul, judecatorii.?

Am avut marea sansa de a avea cu putini ani in urma un duhovnic si un indrumator deosebit – vrednicul de pomenire, parintele Ioan Sabau de la Folt, din judetul Hunedoara, prieten al marelui Arsenie Boca si continuator al mesajului sau rezumat astfel in trei cuvinte: „Salvati familia crestina!”. Orele indelungi de lectura teologica nu au luminat nebuloasa mintii mele pana nu am citit scrierile parintelui Arsenie Boca despre care duhovnicul meu spunea ca este mesajul veacului 21 pentru poporul roman; si pe care il striga la fiecare prilej cu o putere incredibila pentru trupul firav ostenit de drumul lung si incrancenat al vietii.

Abia in scrierile lui Arsenie Boca am gasit raspunsurile cautate. Toate cartile teologice stralucesc prin elocinta, maretie, sfintenie, pilde, etc., fiecare iti aduce spor de iluminare, dar nu ofera toata radiografia relatiilor divine, biologice, filozofice, etice dintre barbat si femeie – dualitate existentiala a firii umane. Iar divortul nu este decat o manifestare a neascultarii, a lipsei de iubire pentru aproape din neintelegere a fundatiei primordiale lasate de Dumnezeu. Egoismul, mandria, lipsa de credinta au viciat harul dragostei. Casatoria este numai si numai o taina a sfinteniei, Dumnezeu ne-o da numai daca si cand vrea, daca crede ca e buna pentru mantuirea noastra. Si daca nu stim sa primim si sa pastram in sfintenie aceasta taina, este in firea lucrurilor sa fie pierduta. De ce nu stim?

„Nestiinta e mama tuturor relelor” ne spun cartile si sfintii iar „inceputul intelepciunii e frica de Domnul”. Frica nu mai avem in genere, nu avem cum fi intelepti, iar necunoasterea celor sfinte a devenit traditie, iata deci „mama relelor” este cu noi. Parintele Arsenie trage un semnal de alarma foarte clar ca natiunea romana este pe cale de disparitie datorita distrugerii „micii biserici” care este familia. Tot din eperienta profesionala va pot spune ca semnele acesteia se vad intre etniile scolarilor din clasele primare, dar. nu este un motiv de neliniste pentru dascalii nostri – credinciosi dealtfel si neatinsi de. „misticism”.

Au aparut in ultimul timp, mai ales in activitatea misionara a Maicii Siluana Vlad, dezvaluiri despre un adevarat fenomen de abuzuri sexuale asupra copiilor. Da, este o realitate trista nu numai pentru copiii orfelinatelor si cei ai strazii, ci pentru marea majoritate a copiilor – ei care stiu sa povesteasca obscenitati la gradinita, sa vorbeasca trivial in autobuz, la scoala, la joaca. Pentru ca, asta e – cunosc intelectuali care nu se sfiiesc sa-si glorifice organul sexual in prezenta copilului de 2-3 ani si care considera un adevarat supliciu sa-l inveti a spune „Tatal nostru”. Agresiunea incepe din pruncie, cu limbajul parintilor ce nu stiu rostul gurii.

De ce amintesc aceste lucruri? O fac intotdeauna cand am prilejul ca aceasta mama a tuturor relelor, nestiinta, nu este combatuta aproape in nici un fel. Nici de Biserica, atunci cand este vorba de botez, cununie, educatia copiilor. Avem in sfarsit un program de cateheza pentru copii, speram sa se dezvolte. Prin copii, adultii pot fi atrasi si cultivati. Se impune o strategie foarte ferma in privinta familiei si inca nu exista.

Avem in sfarsit cateva carticele cu literatura religioasa pentru copii. Sa le sporeasca Dumnezeu precum painile si pestii din evanghelia de astazi! Dar ne putem mandri ca avem tone si iar tone de teologie la cel mai inalt nivel. Sa dea Dumnezeu destule minti sa le priceapa. Intrebarea e cine le va naste si cine le va creste? Divortatii?

Arunca Doamne si noua firimituri sa pricepem si sa facem voia Ta. Dumnezeu sa va binecuvinteze!

Dorina Paduraru

.

Despre autor

Dorina Paduraru Dorina Paduraru

Colaborator
6 articole postate
Publica din 02 August 2009

03 August 2009

Vizualizari: 1862

Voteaza:

Si eu sunt divortata. Si suntem multi... 0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE