Sandu Tudor, pseudonimul literar al lui Alexandru Teodorescu, este initiatorul miscarii duhovnicesti de la Manastirea Antim din Bucuresti. El a cunoscut si placerile si bucuriile vietii, dar si amaraciunea pacatului si “desartaciunea lumii”, fiind casatorit de trei ori, dar fara sa aibe copii, plimbandu-se prin toate cluburile si localurile de lux ale capitalei.

Viata lui Tudor a fost plina, tumultoasa, cu caderi si urcusuri, dar nu fara mister si fara prezenta lui Dumnezeu. Oricum l-ai lua este un caz unic in credinta crestina. El a fost un aprig cautator al lui Dumnezeu.

L-a cautat printre oameni, printre carti si idei, printre profesii, prin cluburi si restaurante, in petreceri si desfatari, in biserici si manastiri, la Muntele Athos, in Grecia si, chiar in inaltul vazduhului, cu avionul personal.

De-a lungul vietii sale, Tudor a imbratisat mai multe profesii, dintre care amintim pe cea de ofiter, luptator in Primul Razboi Mondial, ziarist, profesor, marinar, aviator (pilot civil, avand avion personal), commandant, director, om de afaceri, scriitor, poet, gasindu-si linistea adevarata, in cele din urma, in cea de calugar.

Ii placea foarte mult sa zboare cu avionul sau personal si din acest motiv il puteai intalni frecvent pe Aeroportul Baneasa, Bucuresti. Aici a cunoscut foarte multi temerari ai zborului din Aviatia Civila, printre care si pe celebra aviatoare Mariana Dragescu, care anul trecut a implinit venerabila varsta de 100 de ani. Aviatoarea Mariana Dragescu a participat, alaturi de colegele sale, la cel de-al Doilea Razboi Mondial, pe ambele fronturi, cu un avion sanitar care avea misiunea sa transporte ranitii de pe linia frontului. Escadrila Alba a salvat de la moarte peste 1.500 de soldati. Iata, cum si-l aminteste pilotul Mariana Dragescu pe Tudor: “era putin mai retras, nu statea prea mult de vorba, dar il vedeam mereu la aeroport, la Baneasa”.

Realitatea era ca pe langa starile sale de neliniste, de vesnica cautare si inchiderea in sine, tanarul Tudor era bogat si faimos printre cei din generatia sa. Era admirat in saloanele mondene ale vremii, pentru frumusetea sa fizica si pentru stralucirea intelectuala. Iata cum si-l aminteste Mitropolitul Antonie Plamadeala: „mereu elegant, imbracat in costume scumpe cu croieli de ultima moda, cu mustati si barbison, cu ochi patrunzatori, Sandu Tudor era un barbat frumos, cu o inteligenta de care era foarte constient, uneori cu un aer usor acaparator, superior si sarcastic. Unde era el, greu mai aveau loc in conversatii si altii“.

In anumite etape ale vietii sale tumultoase, Tudor a primit si diferite semne si binecuvantari de la Dumnezeu. Spre exemplu, dupa experienta mistica de la Muntele Athos, el a facut un legamant cu Dumnezeu, pe care, bineinteles ca nu l-a respectat. Dar, ultimul si cel mai puternic semn de la divinitate l-a primit chiar in inaltul vazduhului.

Pentru ca dorinta lui de aventurier nu-l parasise cu totul, Sandu Tudor continua sa zboare cu avionul sau personal, exersand, uneori, acrobatii aeriene riscante, spre satisfactia sa si incantarea prietenilor. In timpul unui asemenea zbor, avionul sau a cedat si s-a prabusit de la aproximativ 1000 de metri inaltime, nu inainte de a apuca sa strige la Dumnezeu: “Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine pacatosul!”. Si Dumnezeu i-a intins o mana, asa ca in caderea sa nu si-a fracturat niciun oscior, ba mai mult, nu a suferit nici o zgarietura, decat o spaima de moarte.

Spre deosebire de Iurie Gagarin care a zburat in cosmos si l-a intoarcere a spus intr-un mod sarcastic “Nu l-am intalnit pe Dumnezeu in cosmos!”, eroul nostru, Sandu Tudor i-a simtit prezenta lui Dumnezeu, la 1000 de metri inaltime. Si astfel, tanarul nostru nelinistit, devenit matur primeste lumina, har si intelepciune de la Dumnezeu, dandu-si astfel seama ca zadarnic il cauta el pe Iisus in ceruri, caci acesta era inlauntrul inimii sale.

Din acea secunda, Tudor s-a hotarat sa-I urmeze Calea lui Iisus si sa respecte poruncile dumnezeiesti. Dar nu stia cum si de unde sa inceapa. In ziua urmatoare merge la biserica si primeste raspunsul de la Dumnezeu in cadrul Sfintei Liturghii: “vinde toate cate ai si le imparte saracilor, si vei avea comoara in ceruri; si vino de urmeaza Mie”. A doua zi, fara sa mai zaboveasca o clipa, a vandut toate casele, cladirile si terenurile care le avea in proprietate, a dat banii bisericii si s-a facut calugar la Manastirea Antim din Bucuresti, primind numele de Agaton.

Asemenea Fericitului Augustin, schimnicul Daniil Sandu a trebuit sa treaca prin calvarul vietii pacatoase si tumultoase ca sa il cunoasca pe Dumnezeu. Daca pentru Fericitul Augustin stim ca se ruga, zi si noapte, mama sa, Monica, pentru tanarul Tudor, nu stim cine s-a rugat, dar putem indrazni a crede ca tot mama sa si patronul sau spiritual Sfantul Simeon Noul Teolog s-au rugat cu lacrimi pentru mantuirea sa.

Asadar, Parintele Daniil Tudor, prin tumultul vietii sale, prin opera sa scriitoriceasca si prin trairea sa profund mistica ne da marturie de faptul ca drumul nostru initiatic spre cunoasterea lui Dumnezeu nu este altceva decat o miscare interioara, un urcus launtric al chemarii noastre divine, e o traire continuua a liturghiei launtrice a fiecaruia dintre noi.

Parinte Daniil, de acolo, din ceruri, roaga-te pentru noi, pacatosii!

“Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine pacatosul!”

Stefan Popa

.

• Rugul Aprins
  Publicat in : Interviuri
• Rugul Aprins de la Manastirea Antim din Bucuresti
  Publicat in : Religie
• Rugul Aprins sau liturghisitorii Adevarului
  Publicat in : Religie