Predica la Duminica a XXXII-a dupa Rusalii

Predica la Duminica a XXXII-a dupa Rusalii Mareste imaginea.

"In vremea aceea trecea Iisus prin Ierihon si, iata, un om bogat cu numele Zaheu, care era mai-mare peste vamesi, cauta sa vada cine este Iisus, dar nu putea de multime, pentru ca era mic de statura. Si alergand inainte, s-a suit intr-un sicomor ca sa-L vada, caci pe acolo avea sa treaca. Si cand a sosit la locul acela, Iisus, privind in sus, a zis catre el: Zahee, coboara-te degraba, caci astazi trebuie sa raman in casa ta. Si a coborat degraba si L-a primit, bucurandu-se. Si, vazand, toti murmurau, zicand ca a intrat sa gazduiasca la un pacatos. Iar Zaheu, stand inaintea Domnului, I-a zis: Iata, jumatate din averea mea, Doamne, o dau saracilor si, daca am nedreptatit pe cineva cu ceva, intorc impatrit. Si a zis catre el Iisus: Astazi s-a facut mantuire casei acesteia, caci si acesta este fiu al lui Avraam. Caci Fiul Omului a venit sa caute si sa mantuiasca pe cel pierdut.“ (Luca 19, 1-10)

Sfanta Evanghelie din Duminica a XXXII-a dupa Rusalii ne arata cum Domnul Iisus Hristos vindeca sufletul iubitor de argint al vamesului Zaheu si cum acesta, lacomul si zgarcitul de ieri, devine deodata milostiv si darnic, deoarece s-a intalnit cu milostivirea negraita a lui Dumnezeu, care l-a coplesit. Omul inrait din pricina pacatului a devenit om bun, pentru ca a fost surprins de bunatatea lui Dumnezeu Cel Sfant. Omul nemilos si aspru a devenit om milostiv si generos fata de saraci, pentru ca L-a primit in casa si in suflet pe Dumnezeu Preamilostivul.

Atat Sfanta Scriptura a Vechiului Testament, cat si cea a Noului Testament descriu patima lacomiei de avere sau a iubirii de arginti ca fiind sursa a multor nedreptati si neajunsuri. "Iubirea de argint este radacina tuturor relelor si cei ce au poftit-o cu infocare s-au ratacit de la credinta si s-au strapuns cu multe dureri“ (I Timotei 6, 10), constata Sfantul Apostol Pavel.

Relele cele mai mari pe care le poate aduce patima iubirii de arginti vietii spirituale a omului sunt acestea: uitarea de Dum­nezeu (cf. Deuteronom 6, 10-12; Osea 13, 6),parasirea de Dumnezeu (cf. Deuteronom 32, 15), tagaduirea sau negarea existen­tei lui Dumnezeu (cf. Pilde 30, 8-9), razvratirea contra lui Dumnezeu (cf. Neemia 9, 25-26),inabusirea rodirii cuvantului lui Dumnezeu in viata omului (cf. Matei 13, 22; Marcu 4, 19; Luca 8, 14); lepadarea de Hristos (cf. Matei 19, 21-22), mandria nesabuita (cf. Pilde 28, 11), invartosarea inimii sau lipsa de milostivire (cf. Pilde 18, 23), asuprirea semenilor, mai ales a saracilor (cf. Iacob 2, 6), inselaciunea (cf. Iacob 5, 4).

Insa cel mai mare rau pe care l-a produs patima iubirii de argint a fost vanzarea Man­tui­torului Hristos pe treizeci de arginti de catre Iuda Isca­rioteanul: "Cand slavitii ucenici la spa­larea Cinei s-au luminat, atunci Iuda cel rau credincios, cu iubire de argint im­bol­navindu-se, s-a intunecat si judecatorilor celor fara de lege pe Tine, Judeca­torul cel drept, Te-a dat. Vezi, iubitorule de avutii, pe cel ce pentru aceasta spanzurare si-a agonisit; fugi de sufletul nesatios, cel ce a indraznit unele ca acestea asupra Invatatorului. Cela ce esti spre toti bun, Doamne, slava Tie“ (Triod, Troparul Joii celei Mari). Iar alta cantare din Joia Mare deplange aceeasi ca­dere inspai­man­tatoare: "Na­ravul tau este plin de viclesug, Iuda fara de lege; ca imbol­navindu-te cu iubirea de arginti, ai castigat ura de oameni. Ca de vreme ce iubeai bogatia, pentru ce ai mers la Cel ce invata despre saracie? Iar de-L iubeai pe Dansul, pentru ce ai vandut pe Cel fara de pret, dandu-L spre ucidere? Spaimanteaza-te, soare, suspina, pamantule, si clatinandu-te, striga: Cel ce nu tii minte raul, Doamne, slava Tie “.

Sfanta Scriptura contine multe mustrari si amenintari impotriva celor ce aduna comori materiale pe nedrept (cf. Pilde 13, 11) sau le dobandesc pe nedrept (cf. Pilde 21, 6; 28, 20-23; Ieremia 17, 11), dar si atitudini impotriva celor ce acumuleaza averi prin constrangerea semenilor (cf. Iov 20, 18-23; Pilde 22, 16; Iacob 5, 1-5).

In Sfintele Evanghelii, Man­tuitorul Hristos atrage atentia asupra faptului ca omul nu trebuie sa-si puna nadejdea in bogatiile pamantesti treca­toare: "Nu va adunati comori pe pamant, unde molia si rugina le strica si unde furii le sapa si le fura. Ci adunati-va comori in cer, unde nici molia, nici rugina nu le strica, unde furii nu le sapa si nu le fura“(Matei 6, 19-20). De asemenea, El arata cum, din cauza bogatiei, omul poate pierde viata vesnica: "Cat de greu vor intra cei ce au averi in Imparatia lui Dumnezeu! Ca mai lesne este a trece camila prin urechile acului decat sa intre bogatul in Imparatia lui Dumnezeu“ (Luca 18, 24-25). Pe sotii Anania si Safira, Dum­nezeu i-a pedepsit cu moarte prin mustrarea lor de catre Sfantul Apostol Petru, pentru ca pusesera deoparte, pe ascuns, bunuri pe care le fagaduisera comunitatii (cf. Faptele Apostolilor 5, 1-10).

Totusi, Domnul Iisus Hristos nu condamna bogatia in sine, ci El condamna transformarea grijii omului pentru traiul zilnic in preocupare excesiva sau chiar exclusiva a vietii. El condamna atitudinea patimasa sau egoista a oamenilor lacomi care aduna bogatii de dragul de a aduna, gasindu-si in aceasta atitudine patimasa sensul vietii lor. Acestia traiesc cu obsesia de-a aduna fara a darui si celor care traiesc in lipsuri si nevoi. Deci, Hristos Domnul mustra pe oameni cand uita ca Dumnezeu Care le-a daruit bogatia este milostiv si doreste ca si bogatii sa fie milostivi cu cei saraci. Adesea, prisosul bogatilor de­vine lipsa sau necesarul sara­cilor, asa cum constata Sfantul Vasile cel Mare. Oamenii obsedati de castig material nelimitat uita ca vor muri si ca tot ceea ce au adunat va ramane altora, ca nu iau cu ei nimic dupa moarte.

Cand Hristos Domnul spune: nu va ingrijiti de mancare, de bautura si de imbracaminte(cf. Matei 6, 31), aceasta inseamna ca omul nu trebuie sa reduca viata sa la aspectul ei pur biologic, material si trecator. Grija pentru mancare, bautura si imbracaminte nu trebuie sa paralizeze viata lui spirituala printr-o preocupare obsesiva de bunurile materiale, ci omul trebuie sa poarte grija mai intai de sufletul cel nemuritor, adica sa caute viata cea vesnica netreca­toare, care este comuniunea de iubire a omului cu Dumnezeu, Izvorul vietii.

Sfintii Parinti ai Bisericii invata ca patima iubirii de arginti sau arghirofilia este "dra­cul cel cu mii de capete...“1 sau "radacina tuturor relelor (paca­telor) “2. Ea se manifesta prin iubirea excesiva si obsesiva fata de bunurile materiale, in special fata de bani. Cel stapanit de patima iubirii de arginti are motivatii diferite, dupa cum spune Sfantul Maxim Marturisitorul in scrierile sale: "Iubi­torul de placeri iubeste argintul ca sa-si procure dezmierdari prin el; iubitorul de slava desarta ca sa se slaveasca prin el; iar necredinciosul ca sa il ascunda si sa-l pastreze, temandu-se de foa­mete, de batranete, de boala sau de ajungerea intre straini. Acesta nadajduieste mai mult in argint decat in Dumnezeu, Facatorul tuturor lucrurilor si Proniatorul tuturor, pana si al celor mai de pe urma si mai mici vietati “3.

Cei care iubesc in mod pa­timas banii sau lucrurile materiale nesocotesc cuvintele Man­tuitorului: "Nimeni nu poate sa slujeasca la doi domni, fiindca sau pe unul il va uri si pe celalalt il va iubi, sau de unul se va lipi si pe celalalt il va dispretui; nu puteti sa slujiti lui Dumnezeu si lui mamona“ 4 (Matei 6, 24). Sfantul Apostol Pavel avertizeaza ca lacomia este "inchinare la idoli“ (cf. Coloseni 3, 5) si "nici un desfranat, sau necurat, sau lacom de avere, care este un inchinator la idoli, nu are mostenire in imparatia lui Hristos si a lui Dumnezeu“ (Efeseni 5, 5).

Lacomia dupa bani si averi arata, in cele din urma, o lipsa a credintei, aducand dupa ea si alte patimi. Sfantul Ioan Scararul spune ca "iubirea de arginti este inchinare la idoli, fiica a necredintei, scuza mincinoasa pentru boli, prevestire a batranetii, frica de seceta, vestitoare a foametei “5.

Sfintii Parinti recomanda mai multe metode pentru a scapa de lacomie

Mai intai, cei stapaniti de aceasta patima trebuie sa cons­tientizeze ca ea este dau­na­toare. Sfantul Ioan Casian spune ca "boala iubirii de argint, (...) venind din afara (de fire), se poate taia mai usor daca este silinta si luare-aminte. Dar de nu e bagata in seama, se face mai pierzatoare decat celelalte patimi si mai cu anevoie de infrant “6.
Vindecarea de aceasta patima depinde foarte mult de intensitatea credintei celui sta­panit de ea, dupa cum spune Sfantul Ioan Scararul: "Credinta adevarata curma toate grijile“ 7 sau, in alta parte: "Credinta si instrainarea (evitarea banilor) sunt moartea iubirii de argint“ 8.

Cunoasterea urmarilor nefaste ale iubirii de arginti ajuta la tamaduire, dupa cum invata Sfantul Ioan Damaschin: "… Aproa­­pe toata afectiunea pa­man­teasca si impatimirea de ceva din cele materiale naste placere si desfatare in cel impatimit si innebuneste si vatama in chip patimas partea poftitoare a sufletului, intrucat supune pe cel biruit iutimii, ma­ni­ei, intristarii si tinerii de min­te a raului, cand e lipsit de ceea ce doreste [...']; desfranat este si iubitorul de avutii, iubitorul de argint si zgarcitul. Fiindca precum acela iubeste trupurile, asa si acesta avutiile; ba este cu atat mai desfranat acesta, cu cat nu are o asa de mare sila (dorinta, n.n.) de la fire care sa-l impin­ga... Dar e vadit in tot felul ca pofta de avutii e de prisos, si nu (este) dupa fire, neavandu-si puterea intr-o sila (dorinta) a firii, ci in voia libera cea rea. De aceea nu are scuza cel ce pacatuieste lasandu-se biruit de aceasta cu voia“9.

Alaturi de constientizarea patimii si de cunoasterea urma­rilor ei, e nevoie deconstientizarea aspectului iluzoriu si efemer al tuturor avutiilor dupa care alearga omul, asa cum constata Eclesiastul: "Deserta­ciunea desertaciunilor, toate sunt desertaciune“ (Eclesiast 1, 2). Tot asa ne invata si Sfantul Apostol Pavel: "Cei ce se folosesc de lumea aceasta (sa fie) ca si cum nu s-ar folosi deplin de ea. Caci chipul acestei lumi trece“ (I Corinteni 7, 31). Cand omul se increde prea mult in propria avutie si face din dobandirea ei un scop in sine, da dovada de necre­dinta, considerand cele tre­catoare si nesigure mai presus decat iubirea milostiva, bu­na­tatea, pacea si sfintenia sufletului, prin care se dobandeste Im­pa­ratia lui Dumnezeu. Iar aceasta "nu este mancare si bau­tura, ci dreptate si pace si bucu­rie in Duhul Sfant“ (Romani 14, 17).

Asadar, o cale sigura de urmat este canalizarea dorintelor spre valori netrecatoare. Sfantul Ioan Gura de Aur, raspunzand la intrebarea cum poate cineva sa scape de iubirea patimasa de bani si averi pamantesti, ras­punde: "Indragosteste-te de alt­ceva! Indragosteste-te de bo­gatia cea din ceruri! Cine se indra­gosteste de Imparatia ce­rurilor dispretuieste lacomia; cine-i rob al lui Hristos nu mai este rob al lui mamona, ci stapan. Ca bogatia obisnuieste sa mearga dupa cel ce o alunga, dar fuge de cel ce o urmareste. Nu cinsteste atat pe cel ce-o urmareste cat pe cel ce o dispretuieste. De nimeni nu-si bate atata joc cat de cel ce o doreste“10.

Omul credincios trebuie sa fie multumit cu ceea ce are, dupa indemnul Sfantului Apostol Pavel: "Feriti-va de iubirea de argint si indestulati-va cu cele ce aveti, fiindca Insusi Dumnezeu a zis: Nu te voi lasa, nici nu te voi parasi“ (Evrei 13, 5). Sfantul Maxim Marturisitorul spune despre atitudinea credinciosului fata de bani: "Banii (ii poate nesocoti), cand isi convinge cugetul ca in toate sa se multumeasca cu ceea ce are“11.

Iubirea de argint se vindeca mai ales prin practicarea vir­tu­ti­lor, si anume intelep­ciunea, cumpatarea, rabdarea, smerenia si sfintenia, acestea fiind bogatii netrecatoare ascunse in suflet. In acest sens, Nil Ascetul zice: "Virtutea este cu mult mai vrednica de cinste decat bogatia si viata linistita, mai slavita decat multimea aurului. Cati bogati nu erau in vremea aceea care gandeau lucru mare despre slava lor, dar au fost acoperiti de tacere si dati uitarii, pe cand minunea celui fara slava e cantata pana azi, si amintirea celui ce locuia in pustie le e scumpa tuturor. Caci este propriu virtutii sa fie laudata si sa-si raspandeasca faima care-i vesteste frumu­setile“12.

Patima iubirii de arginti se vindeca mai repede prin practicarea milosteniei, ca dovada a iubirii fata de Dumnezeu si fata de aproapele. Sfantul Maxim Marturisitorul spune ca "cel ce iubeste pe Dumnezeu cu siguranta iubeste si pe aproapele. Iar unul ca acesta nu poate pastra banii, ci ii foloseste cu dumne­zeiasca cuviinta, dand fiecaruia din cei ce au trebuinta“13. Iar Sfantul Ioan Damaschin spune ca "…iubirea de argint (se stin­ge) prin compatimirea celor sa­raci...“14. De fapt, cand oamenii sunt milostivi ei se aseamana lui Dumnezeu (cf. Luca 6, 36) si vor fi la randul lor miluiti de Dumnezeu (cf. Matei 5, 7).

Asadar, tamaduirea de iubirea de arginti, prin increderea in puterea lui Dumnezeu, constientizarea ca bunurile materiale sunt trecatoare si canalizarea dorintelor spre bunurile sau va­lorile spirituale netrecatoare, atrage dupa sine si dobandirea virtutilor care se nasc din iubirea fata de Dumnezeu prin rugaciune si fata de semeni prin fapte bune, dezinteresate si prin neagonisire pentru sine.

Astazi, patima iubirii de arginti se manifesta prin cele mai "rafinate“ si mai "stiintifice“ for­me sau metode de castig nedrept, cum ar fi: specula finan­ci­a­­ra, evaziunea fiscala la nivel mon­dial15, oferirea de salarii mici angajatilor in timp ce patro­nii acestora se imbogatesc prin munca muncitorilor saraci etc. Astfel, cand goana dupa profitul material obtinut cu orice pret, fara masura si fara morala, devine o tiranie a sufletului, atunci capitalismul de­vi­ne "sal­ba­tic“ sau inuman si se ma­ni­fes­ta ca o patima a la­co­mi­ei "stiin­ti­fic“ organizata. Con­­­secintele ne­gative ale la­co­miei bogatilor pentru populatia sa­raca sunt greu de descris,deoarece sara­cia impusa altora creeaza multa suferinta si nesiguranta, dezorientare si disperare individuala si degra­dare sociala. In aceasta situ­atie de lacomie economica fara etica, cand totul devine nesigur si imprevizibil, schimbator si inselator, este necesar sa spo­rim rugaciunea, sa ne apro­pi­em mai mult de Dumnezeu, Cel statornic si netrecator, drept si milostiv, dar si sa sporim vigi­len­ta si prudenta pentru a nu fi inselati.

Desi criza financiara si economica este in mare parte o judecata imanenta aspra pentru prea multa lacomie de lucruri materiale adunate pe nedrept si prea multa risipa de bani, ea poate fi totusi in­te­lea­sa si folosita ca o chemare pentru un nou inceput in viata per­soa­nelor si a popoarelor. Astfel, cri­za economica ne determina sa fim mai economi si mai cum­pa­tati, sa nu ne punem nadej­dea in valorile materiale, bani si averi mai mult decat in valorile spirituale ale credintei, drep­tatii, corectitudinii si solidaritatii cu cei in nevoi.

Sa ne rugam lui Dumnezeu Cel Milostiv sa ne ajute sa fim milostivi si darnici, sa aratam celor din jur iubire milostiva, prin cuvantul bun si fapta buna, spre slava Preasfintei Treimi si a noastra mantuire. Amin!

Preafericitul Parinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane

Note:

1 ‑Sf. Ioan Scararul, Scara, 16, l, in Filocalia, vol. IX, Ed. Humanitas, Bucuresti, 2011, p. 224.
2 ‑Ibidem, p. 228.
3 ‑Sf. Maxim Marturisitorul, Ca­pete despre dragoste, a treia suta, III, 18, in Filo­ca­lia, vol. II, E.I.B.M.O., Bucu­resti, 2008, p. 109.
4 ‑Chiar daca pentru cei mai multi il reprezinta pe Satan, cuvantul mamona este un cuvant aramaic, care in­seamna bogatie, avere.
5 ‑Sf. Ioan Scararul, Scara, 14, 2, in Filocalia, vol. IX, Ed. Humanitas, Bucuresti, 2011, p. 224.
6 ‑Sf. Ioan Casian, Despre cele opt ganduri ale rautatii, in Filocalia, vol. I, E.I.B.M.O., Bucuresti, 2008, p. 132.
7 ‑Sf. Ioan Scararul, Scara, 15, 3, in Filocalia, vol. IX, Ed. Humanitas, Bucuresti, 2011, p. 323.
8 ‑Ibidem, 26, 3, p. 370.
9 ‑Sf. Ioan Damaschin, Cuvant minunat si de suflet folositor, in Filocalia, vol. IV, E.I.B.M.O., Bucuresti, 2010, pp. 218-219.
10 ‑Sf. Ioan Gura de Aur, Omi­lii la Matei, trad. de pr. Dumitru Fecioru, in col. Pa­rinti si Scriitori Bise­ricesti, vol. 23, Editura Insti­tutului Biblic si de Mi­siune al Bisericii Ortodoxe Romane, Bucuresti, 1994, p. 118.
11 ‑Sf. Maxim Marturisitorul, Ca­pete despre dragoste, a patra suta, III, 49, in Filo­calia, vol. II, E.I.B.M.O., Bucuresti, 2008, p. 137.
12 ‑Nil Ascetul, Cuvant ascetic, cap 21, in Filocalia, vol. I, E.I.B.M.O., Bucuresti, 2008, p. 212.
13 ‑Sf. Maxim Marturisitorul, Capete despre dragoste, intaia suta, I, 23, in Filocalia, E.I.B.M.O., Bucuresti, 2008, p. 68.
14 ‑Sfantul Ioan Damaschin, Cuvant minunat si de suflet folositor, in Filocalia, vol. IV,E.I.B.M.O., Bucu­resti, 2010, p. l88.
15 ‑De pilda, jumatate din fluxul financiar mondial tranziteaza cele 72 de "pa­radisuri fiscale“ inventariate de Fondul Monetar Inter­­national, cf. revista La Vie, nr. 3.317, 26 martie 2009, Paris, p. 35.

22 Ianuarie 2014

Vizualizari: 2681

Voteaza:

Predica la Duminica a XXXII-a dupa Rusalii 0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE