VINDECAREA SLUGII SUTASULUI, SAU DESPRE UN PAGAN CARE NE DA LECTII

Dreptmaritori crestini,

In pericopa evanghelica de astazi se spune ca intr-o zi, pe cand Mantuitorul Hristos intra in cetatea Capernaum, L-a intampinat un ofiter roman - sutas il numeste Evanghelia, adica un ofiter care era comandantul a o suta de soldati - si acesta I-a zis: „Doamne, sluga mea zace in casa, slabanog, chinuindu-se cumplit”.

Era ordonanta lui personala, probabil. A cerut vindecare pentru slujitorul sau, iar Domnnul i-a raspuns: „Venind, il voi vindeca”.

Sutasul, insa, L-a surprins pe Hristos, si ne surprinde si pe noi pe toti, cu un raspuns cat se poate de impresionant: „Doamne, nu sunt vrednic sa intri sub acoperisul meu, ci numai zi cu cuvantul si se va vindeca sluga mea. Ca si eu sunt om sub stapanirea altora si am sub mine ostasi si-i spun unuia: Du-te, si se duce; si celuilalt: Vino, si vine; si slugii mele: Fa aceasta, si face”.

Si vazand Domnul logica aceasta simpla, dar justa, a sutasului, S-a intors catre ceilalti si le-a zis: Adevarat graiesc voua: la nimeni, in Israel, n-am gasit atata credinta. Si zic voua ca multi de la rasarit si de la apus vor veni si vor sta la masa cu Avraam, cu Isaac si cu Iacov in imparatia cerurilor, iar fiii imparatiei vor fi aruncati in intunericul cel mai din afara; acolo va fi plangerea si scrasnirea dintilor. Si a zis Iisus sutasului: Du-te, fie tie dupa cum ai crezut! Si s-a insanatosit sluga lui in ceasul acela”.

Iubiti credinciosi,

Nu multor oameni le-a adresat Hristos cuvinte frumoase ca cele din evanghelia de astazi. Pe putini i-a laudat pentru credinta lor, insa, sutasul acesta ne impresioneaza cu atat mai mult, cu cat el nici nu facea parte din randurile poporului ales; nu era dintre iudeii care cunosteau Legea. Era pagan, roman, si de aici si impresia puternica pe care a produs-o tuturor. El venise in Tara Sfanta ca si cotropitor, pentru ca apoi sa se lase cucerit el insusi de credinta celor cotropiti, pentru ca, citim in Sfanta Evanghelie ca acesta nu doar ii admira pe evrei pentru credinta lor, dar a devenit si „ctitorul” sinagogii lor:

Iar ei, venind la Iisus, L-au rugat staruitor, zicand: Vrednic este sa-i faci lui aceasta, caci iubeste neamul nostru si el ne-a zidit sinagoga.” (Lc. 7,4-5).

Ceea ce ne impresioneaza la sutasul de astazi este, in primul rand, rugaciunea pentru sluga sa. Cati dintre noi putem pretinde ca ne rugam cu aceeasi vrednicie, nu pentru aproapele, ci pentru cei din familia noastra macar? Sutasul de astazi s-a rugat nu pentru unul dintre acestia, ci pentru slujitorul lui!… Ce suflet marinimos la acest pagan care isi trata ordonanta ca pe o persoana vrednica de a se ruga pentru ea!…

In al doilea rand, pornind de la faptul ca Hristos a ascultat rugaciunea sutasului si i-a tamaduit bolnavul de acasa, suntem incurajati sa credem ca si rugaciunile noastre de aici, de la biserica, pentru cei de acasa - fie ca sunt ocupati peste masura, fie ca sunt batrani si neputinciosi, fie ca sunt bolnavi, ca slujitorul de astazi - pot fi ascultate. Daca Hristos a ascultat rugaciunea unui pagan, vindecand de la distanta pe slujitorul lui, de ce am crede noi ca ar putea ramane neascultata rugaciunea noastra?

Ce altceva ne-a mai impresionat la ofiterul de astazi? Cati dintre dumneavoastra, daca ati fi fost in locul lui si ati fi aflat ca are de gand sa vina Hristos in casa dumneavoastra, nu ati fi „luptat” cu tot dinadinsul sa-I fiti gazda, in loc sa va ganditi la nevrednicia proprie? Domnul era gata sa-i faca sutasului cinstea de a veni in casa lui, iar acela, in loc sa fie mandru de aceasta onoare pe cale sa i se faca, a aratat o uimitoare smerenie. Nu a dorit cinste, nu a cautat o astfel de faima, ci a preferat mai degraba sa imbratiseze smerenia, si cu aceasta L-a „cucerit” pe Domnul.

Se stia pagan, se stia murdar, se stia vinovat de multe, asa cum suntem si noi. A preferat, insa, cinstei si onoarei de a-L avea pe Hristos oaspete in casa lui, smerenia de a se considera nevrednic sa fie gazda lui Dumnezeu. Este motivul pentru care Hristos l-a laudat astazi pe sutas ca pe putini altii. Si inca ceva a mai fost: credinta sa puternica, pentru ca „i-a zis Iisus: Du-te, fie tie dupa cum ai crezut! Si s-a insanatosit sluga lui in ceasul acela”. Auziti ce credinta! Pe cat de simpla, pe atat de puternica! De ce zic simpla? Pentru ca el, potrivit formarii sale militare, s-a gandit ca lucrurile stau si la Dumnezeu la fel de simplu ca in armata, si de aceea a zis:  “…zi numai cu cuvantul si se va vindeca sluga mea. Ca si eu sunt om sub stapanirea altora si am sub mine ostasi si-i spun acestuia: Du-te, si se duce; si celuilalt: Vino, si vine; si slugii mele: Fa aceasta, si face”.

Asa trebuie sa fie si la Dumnezeu, s-a gandit, simplu, sutasul. Daca El este Stapanul lumii, nu trebuie decat sa porunceasca si se vor implini toate intocmai.

Impresionanta credinta puternica si deloc sofisticata a acestui militar pagan, care le-a dat o lectie teribila iudeilor astazi. De aceea, sa invatam de la el:

Unu: Sa ne rugam, pentru ca este de folos si primeste Dumnezeu rugaciunea noastra de aici de la biserica pentru cei care nu vin cu noi la rugaciune, dar pe care ii putem purta in mintile si inimile noastre intocmai cum purta acest sutas pe slujitorul sau in inima si in rugaciunea sa;

Doi: Sa luam exemplu de credinta, pe cat de simpla pe atat de puternica, de la acest pagan care, necunoscand mai nimic despre Domnul, i-a intuit totusi puterea, iar pentru faptul ca a dovedit dragoste fata de „casa” Sa, Dumnezeu i-a luminat duhul mai mult decat celor „alesi”;

Si, trei: Sa cautam la smerenia lui si sa nu ne lasam nicicand biruiti de mandrie ori de prea buna parere despre noi insine, de gandul ca noi am fi „gazde bune” ale lui Hristos, in loc sa ne vedem slabiciunile si nimicnicia noastra.

Iata cate lucruri frumoase putem invata astazi de la un pagan, dar de la un pagan care si-a lipit inima de „casa” lui Dumnezeu si a contribuit la construirea ei, asa dupa cum fac si astazi o seama de buni credinciosi, carora Biserica noastra le este si recunoscatoare si se roaga pentru ei. Sutasul de astazi ne-a dat un exemplu teribil si de rugaciune, si de credinta, si de smerenie. De aceea, sa ne ajute Bunul Dumnezeu sa ne agonisim si noi aceste virtuti, dar sa ne deprindem si a iubi „casa” Domnului, adica biserica Sa, in care ne botezam, ne cununam si in care trebuie sa pastram legatura permanenta cu El prin spovedanie, prin Sfanta Impartasanie si prin celelalte Taine sfinte ale Bisericii, Amin”.

P.S. Sebastian, Episcopul Slatinei si Romanatilor,

Predici la Duminicile de peste an, Slatina, 2011

• Vindecarea slugii sutasului - Rugaciunea pentru altii
  Publicat in : Duminica a 4-a dupa Rusalii
• Importanta rugaciunii pentru altii
  Publicat in : Editoriale
• Rugaciunea ca marturisire
  Publicat in : Duminica Sfintilor Parinti de la Sinodul I Ecumenic
• Vindecarea slugii sutasului - Duminica a patra dupa Rusalii
  Publicat in : Duminica a 4-a dupa Rusalii