Genealogia Mantuitorului

Genealogia Mantuitorului Mareste imaginea.

Genealogia Mântuitorului redactată de Sfântul Evanghelist Matei la începutul Evangheliei sale, numită şi „Cartea neamului lui Iisus Hristos, fiul Lui David, fiul lui Avraam“, începe cu patriarhul Avraam şi urcă pe linie bărbătească până la Domnul Hristos. Vedem în Evanghelia după Matei că generaţiile de oameni de la Avraam până la Hristos se împart în trei grupe de câte 14 generaţii.

Această împărţire în trei grupări este legată şi de trei perioade de timp: de la Avraam până la David, de la David până la strămutarea în Babilon şi de la strămutarea din Babilon până la Iisus Hristos. Prin cifra trei ni se arată lucrarea tainică a Sfintei Treimi în omenire pentru că Cel care se va naşte pentru mântuirea lumii, Mesia, Fiul lui Dumnezeu Cel veşnic, este Unul din Sfânta Treime. În Evanghelia după Luca vedem şi mai clar că zămislirea lui Iisus din pântecele Fecioarei Maria sau întruparea Sa se face prin lucrarea Preasfintei Treimi: «Duhul Sfânt se va pogorî peste tine şi puterea Celui Preaînalt te va umbri; pentru aceea Sfântul care Se va naşte din tine, Fiul lui Dumnezeu se va chema» (Luca 1, 35)“, a spus Preafericirea Sa.

Pregătirea duhovnicească a poporului ales pentru întruparea Mântuitorului Iisus Hristos s-a făcut prin sporirea credinţei în Dumnezeu şi trăirea unei vieţi sfinte de către prorocii şi drepţii Vechiului Testament. „Cele 14 generaţii din fiecare grupă au şi ele o semnificaţie deosebită. Cifra 14 însumează de două ori cifra 7. În Vechiul Testament cifra 7 înseamnă desăvârşirea în lumea pământească, iar cifra 8 reprezintă viaţa cerească sau viaţa veşnică. De două ori câte 7 înseamnă că această pregătire presupunea ca aceia care aşteptau venirea Mântuitorului să se pregătească pe două planuri: planul credinţei şi planul vieţii sfinte. Credinţa puternică a prorocilor care prevăd şi prezic sau anunţă cu anticipaţie venirea lui Mesia, Fiul veşnic al lui Dumnezeu, este cea mai antrenantă pregătire pentru venirea Mântuitorului, iar vieţuirea sfântă a drepţilor Vechiului Testament ca pregustare a prezenţei lui Mesia prin Duhul Sfânt în inimile lor reprezintă a doua mare forţă de pregătire. Credinţa puternică şi vieţuirea sfântă culminează în persoana Maicii Domnului. Fecioara Maria reprezintă culmea pregătirii poporului ales pentru primirea lui Mesia. Ea s-a pregătit la templul din Ierusalim timp de 12 ani pentru a deveni templu al zămislirii şi al naşterii lui Hristos din ea prin lucrarea Duhului Sfânt.

Între drepţii Vechiului Testament, multe persoane au o semnificaţie simbolică, fiind preînchipuiri sau prefigurări ale Domnului Iisus Hristos, precum dreptul Abel, dreptul Iosif, oameni nevinovaţi; dreptul Iov, care suferă şi rabdă în suferinţă; proorocul Ilie care, înălţat la cer în carul de foc, prefigurează Înălţarea Mântuitorul Iisus Hristos la cer. Este o lucrare pedagogică a lui Dumnezeu atât prin scriere, cât şi prin modul de a fi al unor persoane drepte, alese de Dumnezeu ca să fie modele în lume pentru pregătirea lumii spre a primi pe Hristos. În aceste 42 de neamuri există oameni cu o credinţă puternică şi cu fapte de multă jertfelnicie. Reţinem în mod desosevit faptul că între aceste persoane, enumerate de Sfântul Evanghelist Matei pe linie bărbătească, sunt pomenite şi patru femei de alt neam decât de neam evreu. Aceste patru femei, Tamara şi Rahab-cananeence, Rut-moabiteanca, şi Batşeba-din neamul hitiţilor, sunt un simbol că Dumnezeu cheamă la mântuire nu numai pe evrei, ci şi pe cei de alt neam, şi nu lucrează doar prin bărbaţi, ci şi prin femei, astfel încât în Hristos sunt chemaţi la sfinţenie şi mântuire atât bărbaţii cât şi femeile.

Drepţii Vechiului Testament au fost în mijlocul oamenilor martorii adevăratului Dumnezeu şi au devenit rădăcina spirituală pe care s-au altoit toţi cei care au crezut şi cred. Taina strămoşilor după trup ai Domnului nu poate fi înţeleasă decât în cheia credinţei şi a profeţiei. Mântuitorul Însuşi a spus: "Să nu credeţi că am venit să stric legea sau proorocii; am venit nu să stric, ci să împlinesc", iar atunci când s-a retras în pustie, a mustrat pe ispititorul care venise să-L încerce cu cuvinte din Vechiul Testament. Evanghelistul Matei, atunci când relatează Naşterea Domnului, face referire la cinci profeţii vechi-testamentare pe care le introduce prin cuvintele: "Aceste toate s-au făcut ca să se împlinească ceea ce s-a zis prin proorocul care zice." În predica de pe munte Mântuitorul foloseşte expresia: "Aţi auzit că s-a zis celor de demult. iar eu vă zic vouă". Prima predică a Apostolului Petru de la Cincizecime începe cu rememorarea cuvintelor profetului Ioil. Vechiul Testament este un lung şir de făgăduinţe făcute de Dumnezeu, iar prin drepţii care au trăit atunci noi toţi suntem părtaşi unei istorii sfinte. Sfântul Apostol Pavel elogiază chipul celor care au crezut: "Avraam prin credinţă a locuit vremelnic în pământul făgăduinţei, ca într-un pământ străin, locuind în corturi cu Isaac şi cu Iacov, cei dimpreună moştenitori ai aceleiaşi făgăduinţe; căci aştepta cetatea cu temelii puternice al cărei meşter şi lucrător este Dumnezeu". Cetatea despre care vorbeşte Apostolul neamurilor este Biserica lui Dumnezeu, căci şi drepţii au aşteptat-o şi se bucură împreună cu noi de venirea ei. Sfântul Pavel completează: "Şi toţi aceştia, mărturisiţi fiind prin credinţă, n-au primit făgăduinţa pentru că Dumnezeu rânduise pentru noi ceva mai bun, ca ei să nu ia fără noi desăvârşirea".

În Sinaxarul Mineiului pe luna decembrie la Duminica dinaintea Naşterii Domnului mai sunt amintiţi regi şi împăraţi, precum David şi Solomon, de asemenea prefigurări ale lucrării mântuitoare a Domnului Iisus Hristos, socotit deodată Rege şi Împărat. "Regele David este figura care face ca Iisus să fie numit fiul lui David, descendent din neamul lui David, dar şi unul care împlineşte în mod desăvârşit ceea ce era în mod parţial prefigurat sau preînchipuit de proorocul David. Avem deci drepţi, patriarhi, regi sau împăraţi şi o mulţime de prooroci ai Vechiului Testament, ca Moise, Samuel, Daniel, cei trei tineri din Babilon, care prefigurau lucrarea Preasfintei Treimi în taina Întrupării Mântuitorului Iisus Hristos şi puterea lui Dumnezeu de a izbăvi pe oameni în situaţii dificile, precum cei trei tineri din cuptorul de la Babilon şi Daniel din groapa cu lei sălbatici. Această putere mai presus de fire este amintită des în această perioadă pentru a arăta că şi Naşterea Mântuitorului Iisus Hristos este una mai presus de fire, fiindcă Hristos Domnul se naşte din Fecioara Maria, dar fără sămânţă bărbătească, fără iniţiativă din partea omului. Este o lucrare dumnezeiască cerească deosebită, astfel încât în naşterea Mântuitorului după trup, de la Duhul Sfânt şi din Fecioara Maria, este deja inaugurată naşterea oamenilor după Duhul. De aceea, în Biserica primară, sărbătoarea Naşterii şi sărbătoarea Botezului Domnului erau unite. Prin aceasta s-a arătat că Hristos Domnul, Cel născut de la Duhul Sfânt şi din Fecioara Maria, doreşte ca oamenii să se renască în El, prin lucrarea Duhului Sfânt, să devină fii ai lui Dumnezeu după har, după cum El a devenit Fiu al Omului prin naşterea din femeie".

Enumerarea generaţiilor are drept scop lămurirea faptului că naşterea după trup a Domnului Iisus Hristos este una reală, în care iniţiativa nu aparţine omului, ci lui Dumnezeu, iar cine va crede Lui, va primi înfierea. De aceea, întruparea Mântuitorului Iisus Hristos are scop renaşterea omenirii prin lucrarea Sfântului Botez.

Evanghelia Duminicii dinaintea Naşterii Domnului ne prezintă trei adevăruri. În primul rând, lumea aştepta pe Mântuitorul cu multă speranţă, mai ales poporul ales. În al doilea rând, Naşterea Mântuitorului nu s-a făcut la întâmplare, ci potrivit unui plan al lui Dumnezeu, astfel încât naşterea a fost precedată de o lungă perioadă de pregătire de-a lungul generaţiilor în poporul ales şi, într-un sens mai retrâns, printr-o pregătire a unor popoare păgâne sau a unor persoane din popoarele păgâne. Iar în al treilea rând, Evanghelia ne arată că naşterea Mântuitorului Iisus Hristos din Fecioara Maria, deşi pare o naştere obişnuită, are şi ceva cu totul neobişnuit, ea nu este o naştere din iniţiativă bărbătească, ci este o naştere de la Duhul Sfânt şi din Fecioara Maria, o zămislire şi o naştere a lui Iisus, Fiul lui Dumnezeu cel veşnic ca Om de la Duhul Sfânt şi de la Fecioara Maria.

Această lucrare sfântă a naşterii după trup a Mântuitorului Iisus Hristos de la Duhul Sfânt şi din Fecioara Maria ne arată că există o legătură între Naşterea Domnului şi Botezul Domnului, între Naşterea Domnului şi botezul creştin. Până în secolul al IV-lea, aceste două sărbători se serbau la aceeaşi dată, la 6 ianuarie, la Epifania sau Arătarea Domnului, tocmai pentru a se arăta că naşterea Mântuitorului Iisus Hristos după trup are în ea deja ascunsă Taina Botezului ca naştere din Duhul Sfânt şi din apă pentru că naşterea după trup în lumea aceasta duce la moarte biologica. Scopul naşterii după trup a Mântuitorului Iisus Hristos este ca noi să ne naştem din Duhul Sfânt şi din apă pentru a dobândi Împărăţia cerurilor.
 

+ Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

.

19 Decembrie 2014

Vizualizari: 537

Voteaza:

0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE