Bună ziua!, stimaţi radioascultători ai Radio Trinitas! Nici n-aş îndrăzni să spun că suntem în drum spre Emaus, cât în drum spre Betleem de astă dată, la emisiune, şi vă rog să ne însoţim unii pe ceilalţi cu rugăciunea în această perioadă deloc uşoară, pentru a putea simţi bucuria trăirii în Betleem. Evanghelia de Duminică spre aceasta ne-a chemat, spre o împlinire în aşezarea noastră în Sinaxarul neamului lui Iisus Hristos. Ni s-a spus, de fapt, prin toată înşiruirea aceasta a genealogiei Mântuitorului nostru Iisus Hristos, că El nu este accident genetic. Că prezenţa Lui în lume s-a făcut după mijloacele prin care Dumnezeu a îngăduit în marea Lui dragoste să nu ne sperie cu vreun balaur sau cu vreun zmeu, ci ne-a trimis pe Fiul Său Cel Unul Născut, în chipul acesta uman, pentru ca să mântuie tot ceea ce înseamnă omenie.
Cu alte cuvinte, suntem dinaintea acestei Duminici ca înaintea unei istorii întregi de aşteptare. Tot ceea ce aştepta neamul lui Israel se mărturiseşte prin neamurile acestea, care sunt împărţite atât de minunat de către Matei şi învăţăm, de fiecare dată, că întru totul de la Avraam până la David sunt 14 neamuri, de la David până la strămutarea în Babilon sunt 14, iar de la strămutarea în Babilon până la Hristos sunt 14 neamuri, iar după Hristos e un singur neam, acela al lui Hristos. Cu alte cuvinte, tot ce-a fost neam înainte de Hristos devine neam în Biserică, prin Hristos, până la sfârşitul veacurilor. Sigur că devine important să ne simţim din familia mare a Mântuitorului Hristos, ca membri de familie.
Pentru aceea suntem invitaţi să vedem imediat Naşterea Mântuitorului Hristos în Betleem. Suntem chemaţi imediat laolaltă cu Iosif să înţelegem visul. Cu Măria să înţelegem Bunavestire. Cu îngerii să slavoslovim. Suntem chemaţi cu păstorii să alergăm, cu magii să întâmpinăm pe Hristos. Ba îndrăznesc să spun că suntem chemaţi chiar cu Irod să ne îndoim şi să ne tulburăm atunci când ni se pare că scaunele pe care stăm sunt imuabile şi noi înşine suntem Dumnezeu. De aceea e importantă Duminica aceasta, pentru că ne scoate dintr-un dicţionar anemic, în care lumea de astăzi L-a trecut pe Hristos. Nu! Nu ni se vesteşte o magie a Crăciunului. Nu! Nu ni se vesteşte o spiritualitate şi un spirit al său! Ci ni se vesteşte că Hristos este Dumnezeu! Că Naşterea, Crăciunul în sine, este punctul de pornire al lumii, în Hristos, spre restaurare. Atât de mult, în jurul nostru, s-a diluat această prezenţă a Mântuitorului. Ni se vinde creştinismul ca un soi de cozonac înveşmântat în tot felul de haine şi în tot soiul de înfăţişări ale cadourilor. Crăciunul nu e un cadou! Crăciunul este un mod de a fi în Hristos! Este un mod de a-L chema pe Hristos ca parte integrantă a propriei tale mântuiri. Zilele acestea, străbătând ţara, tinerii m-au întrebat dacă n-ar trebui să scoatem bradul afară şi să-l arestăm pe Moş Crăciun, să-l scoatem din cultura noastră de zi cu zi. Nu! El trebuie repus, în schimb, acolo unde este locul său. In ceea ce creează spiritul Crăciunului, dar nu înlocuieşte Naşterea. Să nu înlocuim niciodată Crăciunul cu lucrurile acestea omeneşti pe care le-am dobândit în timp, prin tradiţie. Să nu confundăm întruparea Mântuitorului Hristos cu faptul că ne-a ieşit sau nu ne-a ieşit să dăm daruri, că ne-a ieşit sau nu ne-a ieşit beteala pe brad, că ne-a ieşit sau nu ne-a ieşit masa de Crăciun! Crăciunul este mult mai mult decât atât, şi o ştim toţi cei care-l luăm în serios: mântuirea. Suntem chemaţi să fim, aşadar, din neamul lui Hristos, conştienţi că suntem ai lui Hristos, conştienţi că dragostea lui pentru noi este cea care ne ţine.
Parintele Constantin Necula
In drum spre Emaus, Editura Agnos
Cumpara cartea "In drum spre Emaus"
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.