Duminica intai dupa Rusalii - a Tuturor Sfintilor

Duminica intai dupa Rusalii - a Tuturor Sfintilor Mareste imaginea.

Evanghelia Duminicii Tuturor Sfintilor

"Zis-a Domnul catre ucenicii Sai: Oricine va marturisi pentru Mine inaintea oamenilor, marturisi-voi si Eu pentru el inaintea Tatalui Meu, Care este in ceruri. Iar de cel care se va lepada de Mine inaintea oamenilor, si Eu ma voi lepada de el inaintea Tatalui Meu, Care este in ceruri. Cel ce iubeste pe tata ori pe mama mai mult decat pe Mine nu este vrednic de Mine; cel ce iubeste pe fiu ori pe fiica mai mult decat pe Mine nu este vrednic de Mine; si cel ce nu-si ia crucea si nu-mi urmeaza Mie, nu este vrednic de Mine.

Atunci Petru, raspunzand, I-a zis: Iata, noi am lasat toate si Ti-am urmat Tie. Cu noi, oare, ce va fi? Iar Iisus le-a zis: Adevarat zic voua ca voi, cei ce Mi-ati urmat Mie, la innoirea lumii, cand Fiul Omului va sedea pe tronul slavei Sale, veti sedea si voi pe douasprezece tronuri, judecand cele douasprezece semintii ale lui Israel. Si oricine a lasat case, sau frati, sau surori, sau tata, sau mama, sau femeie, sau copii, sau tarini, pentru numele Meu, inmultit va lua inapoi si viata vesnica va mosteni. Si multi dintai vor fi pe urma si din cei de pe urma vor fi intai." (Matei 10, 32-33 si 37-38; 19, 27-30)

Biserica Ortodoxa praznuieste Duminica Tuturor Sfintilor in prima Duminica dupa Duminica Pogorarii Sfantului Duh. Prin aceasta se arata ca rostul venirii Sfantului Duh in lume este sfintirea oamenilor. Daca nu serbam Duminica Tuturor Sfintilor imediat dupa Duminica Pogorarii Sfantului Duh, nu intelegem deplin nici lucrarea Duhului Sfant in lume si nici rostul Bisericii lui Hristos, si anume sfintirea oamenilor.

In aceasta duminica, a pomenirii tuturor sfintilor, cunoscuti si necunoscuti de oameni in timpul istoriei sau inca nerecunoscuti oficial de catre Biserica, dar cunoscuti de Dumnezeu, trebuie sa meditam asupra invataturii Bisericii referitoare la sfintenie: Ce este sfintenia? Cine este izvorul sfinteniei? Care este scopul dobandirii sfinteniei in viata oamenilor? Intelegerea ortodoxa asupra acestei teme se bazeaza pe Sfanta Scriptura interpretata de Sfintii Parinti si pe experienta mistica (liturgica si filocalica) a Bisericii Ortodoxe.

Cuvantul sfintenie si adjectivul sfant, precum si verbul a sfinti sunt limbajul cel mai specific si mai popular al Bisericii crestine, in general, si al Bisericii Ortodoxe, in special. Intr-un sens general, totul este sfant in Sfanta Biserica, in Una Sancta, sau totul trebuie sfintit: spirit si materie, oameni si activitati, timp si vesnicie, casa si cosmos.

Cu toate acestea, cand intrebam ce este sfintenia in sine, este greu de gasit o definitie simpla. Sfintenia este laudata, cantata, dorita, uneori perceputa existential, prin traire, dar definirea ei conceptuala ramane totusi o dificultate, pentru ca ea poate fi descrisa in manifestarile ei, in rodirile ei, dar nu poate fi definita in esenta ei. Sfintenia se manifesta in lumea aceasta, in creatia lui Dumnezeu, dar nu este din lumea aceasta; sfintenia este insusi Dumnezeu prezent in lume, dar nu din lume. De aceea tot ce apare sfant sau sfintenie in lumea aceasta isi are izvorul unic in Dumnezeu, singur sfant in Sine si prin Sine.

Acest adevar il exprima Liturghia euharistica ortodoxa in momentul pregatirii pentru a primi Sfanta Impartasanie, prin dialogul dintre preot si credinciosi:

– "Sfintele Sfintilor" (adica Darurile sfinte se dau sfintilor)!

– "Unul Sfant, Unul Domn Iisus Hristos, intru slava lui Dumnezeu-Tatal ."

Cu alte cuvinte, numai in Hristos s-a aratat plinatatea sfinteniei absolute a lui Dumnezeu comunicata oamenilor: "deoarece in El locuieste trupeste toata plinatatea dumnezeirii " (Coloseni 2, 9).

Dar trebuie precizat ca prin Hristos se comunica naturii sau firii umane nu numai sfintenia Fiului, ci sfintenia Preasfintei Treimi Celei nedespartite.

Ingerul Gavriil descopera acest adevar Fecioarei Maria cand ii spune ca Fiul pe Care ea Il va naste ca om, prin prezenta si lucrarea Preasfintei Treimi asupra ei, este intr-un mod unic Sfantul, El fiind Fiul unic si vesnic al lui Dumnezeu: "Duhul Sfant Se va pogori peste tine si puterea Celui Preainalt te va umbri; pentru aceea si Sfantul Care Se va naste din tine, Fiul lui Dumnezeu Se va chema" (Luca 1, 35).

Iar cand Hristos Se boteaza in Iordan, umanitatea Lui este centrul iubirii si atentiei Preasfintei Treimi (Matei 3, 16-17).

Intrucat Preasfanta Treime (Panaghia Trias, Sancta Trias) a initiat si savarsit taina inomenirii Fiului lui Dumnezeu din Fecioara Maria, aceasta este numita de Biserica Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu (Panaghia Theotokos).

Sfintenia ei vine din faptul ca a purtat in ea si a aratat lumii pe Sfantul, pe Iisus Hristos, prin Care se descopera lumii viata, iubirea si harul Preasfintei Treimi.

Dumnezeu Cel Sfant este Preasfanta Treime. Sfintenia Preasfintei Treimi este sfintenie absoluta in sine ca plinatate si perfectiune de viata in iubire, in comuniunea Persoanelor distincte, eterne, infinite si interioare una alteia. Iubirea ca viata pentru altul, ca daruire de Sine totala a Persoanelor divine se comunica, dincolo de fiinta Lor inaccesibila, ca energii necreate sau har.

Sfintenia Preasfintei Treimi este comunicata Maicii Domnului sub forma de plinatate a harului. Astfel, Maica Domnului devine Preasfanta (Panaghia) intrucat devine cea plina de har (Luca 1, 28). Sfintenia ei este comunicata, impartasita. Ea nu are sfintenia in sine, ci participa la sfintenia lui Dumnezeu, sau primeste sfintenia de la Dumnezeu.

Sfintenia Maicii Domnului vine in mod deosebit de la Fiul lui Dumnezeu, Cel Unul Sfant, pe Care ea Il poarta in sine de la zamislirea Lui ca Om in pantecele ei si Il arata lumii de la nasterea Lui in lume.

In Maica Domnului este deja anticipata vocatia Bisericii de a purta in ea pe Hristos Cel Unul Sfant, Unul din Sfanta Treime, si de a-L binevesti lumii. De aceea, Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu este Icoana Bisericii (Figura Ecclesiae), iar Biserica lui Hristos - Unul Sfant e una, sfanta, soborniceasca si apostoleasca. Hristos, Unul Sfant (Unus Sanctus), este Capul Bisericii Una Sancta. Sfintenia Lui se comunica permanent Bisericii, pentru ca ea sa fie permanent Trupul tainic si sfant al lui Hristos. Asadar, sfintenia Bisericii este sfintenie primita de la Hristos Unul din Preasfanta Treime prin harul daruit ei de Hristos. Dar, dupa cum Unus Sanctus – Iisus Hristos a luat trup omenesc din Fecioara Maria prin pogorarea Sfantului Duh asupra ei, a unei persoane umane, in prezenta Tatalui, tot asa Biserica lui Hristos – Una Sancta se constituie la Cincizecime (Rusalii) prin pogorarea Sfantului Duh trimis de Tatal si de Fiul asupra mai multor persoane umane - Apostolii, in forma de limbi de foc (cf. Fapte 2), iar ei, Apostolii, boteaza pe cei ce cred in Iisus Hristos in numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh (Matei 28, 19). Prin urmare, harul sfinteniei lui Hristos, Dumnezeu-Omul, este daruit Bisericii, pentru ca oamenii sa poata realiza comuniunea sfanta de iubire cu Preasfanta Treime.

De aceea s-a spus ca "Biserica este plina de Sfanta Treime" (Origen), iar participarea la viata Bisericii este comuniune harica de iubire si viata cu Sfanta Treime. Asa se explica de ce in Crez, indata dupa ce am marturisit credinta in Preasfanta Treime: in Dumnezeu Tatal, Fiul si Sfantul Duh, marturisim si credinta in una, sfanta, soborniceasca si apostoleasca Biserica.

Iar sfintenia Preasfintei Treimi se comunica Bisericii ca fiind: "Harul Domnului nostru Iisus Hristos, dragostea lui Dumnezeu Tatal si impartasirea (comuniunea) Sfantului Duh" (II Corinteni 13, 13).

Legatura dintre Preasfanta Treime si Biserica - Una Sancta se face prin Unul Sfant – Unul Domn Iisus Hristos, prin umanitatea Sa sfanta si indumnezeita, in care omul creat dupa chipul lui Dumnezeu a ajuns la asemanarea deplina cu Dumnezeu, la transparenta totala pentru a manifesta prin el in lumea creata slava eterna a lui Dumnezeu - Creatorul. Aceasta manifestare deplina a sfinteniei divine prin natura umana se vede mai ales in Hristos Cel transfigurat, inviat din morti si inaltat cu umanitatea Sa la ceruri, intru slava si viata eterna a Preasfintei Treimi.

In acest sens, Sfantul Apostol Pavel descrie in epistolele sale vocatia crestinilor la sfintenie. Efesenilor le arata ca orice crestin este chemat sa traiasca in comuniune cu Sfanta Treime pentru a deveni locas al lui Dumnezeu: "Prin El (Hristos) avem apropierea catre Tatal, intr-un Duh. Deci (.) sunteti impreuna cetateni cu sfintii si casnici ai lui Dumnezeu, ziditi fiind pe temelia apostolilor si proorocilor, piatra cea din capul unghiului fiind insusi Hristos. Intru El, orice zidire bine alcatuita creste ca sa ajunga un locas sfant in Domnul, in Care voi impreuna sunteti ziditi, spre a fi locas al lui Dumnezeu in Duh" (Efeseni 2, 18-22; vezi si 4, 1-7).

Sfintenia crestinilor vine din "locuirea lui Hristos, prin credinta, in inimile lor, intemeiati fiind in iubire" (cf. Efeseni 3, 17).

Crestinilor din Roma le adreseaza chemarea la sfintenie astfel: "sa infatisati trupurile voastre ca pe o jertfa vie, sfanta, bineplacuta lui Dumnezeu, e inchinarea voastra cea duhovniceasca. Si sa nu va potriviti cu acest veac, ci sa va schimbati prin innoirea mintii, ca sa deosebiti care este voia lui Dumnezeu, ce este bun si placut si desavarsit" (Romani 12, 1-2).

Galatenilor le spune ca sfintenia crestinului se arata ca fiind o bogatie de roade ale Duhului Sfant in om: "iar roada Duhului este dragostea, bucuria, pacea, indelunga-rabdarea, bunatatea, facerea de bine, credinta, blandetea, infranarea, curatia" (Galateni 5, 22-23).

In Epistola catre Evrei, chemarea la sfintenie este si mai intens formulata: "cautati pacea cu toti si sfintenia, fara de care nimeni nu va vedea pe Dumnezeu" (Evrei 12, 14).

Intreaga Sfanta Scriptura este o chemare multipla si intensa la sfintenie, de la cartea Leviticului in care Dumnezeu cheama: "sfintiti-va si veti fi sfinti, ca Eu, Domnul Dumnezeul vostru, sfant sunt" (Levitic 11, 44; cf. 1 Petru 1, 15) si pana la cartea Apocalipsei, care zice: "Cine este sfant, sa se sfinteasca inca" (22, 11).

Iata de ce si chemarea prima si ultima, permanenta si esentiala a Bisericii este chemarea la sfintenie, la comuniunea de iubire si viata a oamenilor cu Hristos si intreolalta: "Pentru ca si Cel ce sfinteste si cei ce se sfintesc, dintr-Unul sunt toti; de aceea nu se rusineaza sa-i numeasca pe ei frati, zicand: "spune-voi fratilor mei numele Tau. In mijlocul Bisericii Tale Te voi lauda"" (Evrei 2, 11-12).

Parintele Dumitru Staniloae descrie sfintenia lui Dumnezeu ca fiind deodata transcendenta si revelata: "Sfintenia lui Dumnezeu exprima, pe de o parte, o calitate a lui Dumnezeu Cel in Treime, pe de alta, se manifesta in lume si devine o calitate participanta (comunicata) a fiintelor umane. In primul aspect, ea este cu totul apofatica, indefinibila; in al doilea, ea este sesizata, dar intr-un mod greu de definit rational " 1.

Sfintenia lui Dumnezeu se reveleaza lumii prin coborarea lui Dumnezeu la ea, prin energiile Sale necreate, adica prin "adaptarea" lui Dumnezeu - Creatorul la capacitatea creaturilor de a primi sfintenia Sa2.

"In sfintenia manifestata in lume – observa parintele Staniloae – se arata aceeasi imbinare de transcendent si revelat al lui Dumnezeu, de inaltime si de coborare"3.

Cu alte cuvinte, sfintenia reveleaza, in mod antinomic, deodata slava si smerenia lui Dumnezeu. Parintele Staniloae mai precizeaza ca "Sfintenia insasi e ceva transcendent lumii si de aceea insasi transcendenta o experiem ca sfanta, desi este coborata la noi si ne trage in sus. Sfintenia insasi prezenta in lume e dovada existentei unei ordini transcendente (.). Aproape ca identificam dumnezeirea revelata cu sfintenia. Se poate spune ca in sfintenie ni se reveleaza concentrat toate insusirile dumnezeiesti. Ea este misterul luminos si activ al prezentei divine"4.

Sfintii Parinti ai Bisericii descriu adesea sfintenia lui Dumnezeu ca fiind atotpuritate care produce in om starea de pocainta pentru pacat, pocainta pentru tot ce este in om nesinceritate, pervertire, dedublare si lipsa de iubire adevarata. Sfintenia lui Dumnezeu ca atotpuritate produce in credincios dorinta de purificare si de sfintire 5. In acest sens, de intensitatea pocaintei depinde intensitatea pregatirii pentru a primi sfintenia lui Dumnezeu in om. Pocainta intensa si rugaciunea permanenta produc in om starea de familiaritate smerita a sa cu Dumnezeu, iar aceasta intensifica, de fapt, capacitatea omului de a primi sfintenia lui Dumnezeu.

Toata viata liturgica a Bisericii, toata asceza, toata activitatea filantropica, toata activitatea misionara trebuie sa fie cautare, primire si manifestare a iubirii sfinte a lui Dumnezeu pentru lume, iubire sfanta care s-a aratat in Hristos – Dumnezeu-Omul si care ni se comunica prin Sfantul Duh.

De aceea, viata crestinului a fost numita "viata in Hristos" sau "viata in Sfantul Duh" (Sfantul Nicolae Cabasila), iar scopul vietii crestine este "dobandirea Duhului Sfant" (Sfantul Serafim de Sarov).

Primirea initiala a darului sfinteniei se face in Taina Sfantului Botez, prin apa si Duh Sfant, cand omul se pune in relatie de comuniune cu Tatal, Fiul si Sfantul Duh.

Sfanta Taina a Mirungerii se celebreaza in Ortodoxie imediat dupa Botez, pentru a confirma ca noul botezat primeste darurile Sfantului Duh pentru a creste spiritual in sfintenie. De aceea se pronunta cuvintele "pecetea darurilor Sfantului Duh" cand se celebreaza aceasta Taina. Indata dupa aceasta, noul miruns sau confirmat primeste Sfanta Euharistie, pentru a se arata ca el este membru deplin al Bisericii, adica membru deplin al Trupului tainic (mistic) al lui Hristos plin de Sfantul Duh.

Astfel, Botezul ortodox cuprinde intreg programul mistagogic al vietii crestine: comuniunea cu Sfanta Treime, cultivarea darurilor Sfantului Duh si cresterea ca membru al comunitatii eclesiale euharistice. Prin urmare, sfant devine crestinul care ia in serios Botezul sau cultivand in toata viata sa darurile primite la Botez.

Intrucat sfintenia este vazuta ca fiind desavarsirea omului, Biserica cinsteste pe sfinti ca fiind icoane ale lucrarii Duhului Sfant in oameni, dascalii cei mai siguri si prietenii cei mai apropiati ai oamenilor, pentru ca sunt prietenii cei mai apropiati ai lui Hristos Dumnezeu-Omul.

Astazi, in fata tentatiei de secularizare, sfintii ne invata ca, daca uitam pe Dumnezeu, vom uita si dimensiunea sacra a vietii umane. In fata tentatiei de a domina asupra altora, sfintii ne invata sa descoperim forta spirituala de a darui altora si de a ne darui lui Hristos. In fata tentatiei de a ne afirma in iubire de sine, sfintii ne invata sa gasim bucuria in frumusetea dobandirii iubirii smerite a lui Hristos pentru toti oamenii, spre slava Preasfintei Treimi si spre a noastra mantuire! Amin.

Note
1 Pr. Dumitru Staniloae, Teologia Dogmatica Ortodoxa, E.I.B.M.B.O.R., Bucuresti. 1987, vol. I, p. 256.
2 Ibidem.
3 Ibidem, p. 257.
4 Ibidem, pp. 258-259.
5 Cf. Sf. Maxim Marturisitorul, Ambigua, P.G. 91, col. 1081; la D. Staniloae, op. cit., p. 262.

+ Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane
 

.

07 Iunie 2012

Vizualizari: 1439

Voteaza:

Duminica intai dupa Rusalii - a Tuturor Sfintilor 0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE