Hristos S-a inaltat!
Iubiti credinciosi,

Biserica cea dreptslavitoare a lui Hristos are un brau sfant si preafrumos cu care se incinge in fiecare an. Braul acesta poarta pe el douasprezece semne, adica douasprezece mari sarbatori sau praznice imparatesti. Ele incep cu Buna Vestire si se incheie cu Inaltarea Domnului.

Toate dumnezeiestile praznice care impodobesc braul de aur al Bisericii isi au originea lor dogmatica si trainica in Sfanta si dumnezeiasca Scriptura si sunt intrate in cultul Bisericii Ortodoxe inca din primele veacuri crestine.

Dumnezeiescul praznic al Inaltarii Domnului, pe care il sarbatorim astazi, a fost proorocit cu 800 de ani mai inainte de catre proorocul David in psalmi, prin cuvintele: Inalta-Te peste ceruri Dumnezeule, si peste tot pamantul slava Ta! (Psalm 56, 7). Iar Sfantul Apostol Pavel zice: Acest Iisus, Care S-a pogorat in cele mai de jos ale pamantului, Acesta este Care S-a suit mai presus de toate cerurile, de-a dreapta maririi intru cele inalte (Efeseni 4, 9-10).

Mantuitorul nostru Iisus Hristos nu S-a inaltat in cer, nici peste cer, ci peste ceruri. Nimeni nu stie numarul cerurilor. Unii au spus ca sunt sapte, altii au zis ca sunt noua, dar Sfanta Scriptura nu ne arata numarul lor. Nenumarate sunt cerurile si nemasurat este Dumnezeu, cu vechimea, cu puterea si cu toata intelepciunea. Asadar, Mantuitorul nostru Iisus Hristos S-a inaltat astazi de-a dreapta Tatalui, mai presus decat toate cerurile (Efeseni 4, 10).

Insa pentru ce S-a inaltat Domnul de pe pamant la ceruri? Ca sa ne trimita noua pe Preasfantul Duh (Luca 24, 49). Acelasi lucru il spune si Sfantul Evanghelist Ioan: Trebuie sa ma duc Eu, ca de nu ma voi duce Eu la cer, nu va veni la voi Mangaietorul, Duhul adevarului, Care de la Tatal purcede (Ioan 14, 26; 15, 26; 16, 7).

A doua pricina pentru care s-a inaltat Mantuitorul la cer este "ca sa plineasca randuiala cea pentru noi", cum scrie in condacul acestui prealuminat praznic. Si care este aceasta randuiala? Rascumpararea lumii prin intruparea, patimirea, moartea si Invierea Fiului lui Dumnezeu, cum zice Evanghelistul Ioan: "Dumnezeu asa a iubit lumea, incat pe Fiul Sau Cel Unul-Nascut L-a trimis in lume ca sa rascumpere lumea prin EI" (Ioan 3, 16).

Deci L-a trimis Tatal nu numai asa, ca sa vina si sa plece; ci cu o misiune mare pentru cer si pentru pamant, ca sa mantuiasca neamul omenesc. Si aceasta misiune s-a implinit azi. Pentru vindecarea noastra a trebuit sa sufere El rani si cu ranile Lui sa vindece toate ranile noastre cele sufletesti, adica pacatele, cum zice proorocul Isaia: Si prin ranele Lui noi toti ne-am vindecat (Isaia 53, 5). Biruinta lui Hristos se desavarseste prin Inaltarea Sa la cer.

Deci "astazi s-a implinit randuiala cea pentru noi", adica misiunea cea mare pe care a avut-o Cuvantul lui Dumnezeu de la Tatal, sa vina in lume, sa Se nasca, sa traiasca, sa sufere, sa moara si sa invieze pentru noi; apoi sa Se inalte la cer de unde a venit. Aceasta este randuiala pe care a plinit-o Iisus Hristos astazi, in ziua de Inaltare, dupa sfatul cel vesnic al lui Dumnezeu-Tatal.

A treia pricina pentru care S-a inaltat Mantuitorul la cer este ca sa ne inalte si pe noi cei ce credem in El, de pe pamant la cer, din iad in rai, din moarte la viata, precum Insusi zice: Iar Eu, cand ma voi inalta de pe pamant, ii voi trage pe toti la Mine (Ioan 12, 32). Oamenii se inalta la cer, la Dumnezeu, prin Harul Sfantului Duh, prin credinta dreapta si prin fapte bune, in fruntea carora stau dragostea crestina, rugaciunea, milostenia, smerenia si pocainta.

Prin acestea omul se inalta duhovniceste cu inima si cu sufletul pana la tronul Preasfintei Treimi. Iar prin pacate si necredinta, omul se coboara cu inima, cu mintea si cu sufletul, mai jos decat toata zidirea, adica in iad cu diavolii. Singura salvare a omului cazut in pacate este scularea lui prin pocainta, adica prin spovedanie, cainta, canon si parasirea pacatelor. Pocainta il face mai alb decat zapada, il ridica la cer, il face asemenea cu ingerii si ajunge fiu al lui Dumnezeu dupa har, cum spune proorocul David: Eu am zis, dumnezei sunteti toti si fii ai Celui Preainalt ... (Psalm 81, 6).

Iisus Hristos S-a inaltat la cer, ca sa gateasca loc de vesnica odihna celor ce fac voia Lui, dupa cum singur a spus ucenicilor Sai: In casa Tatalui Meu multe locasuri sunt ... Ma duc sa va gatesc loc (Ioan 14, 2-3). Apoi s-a inaltat la cer ca sa stea de-a dreapta Tatalui, sa fie preamarit si sa intre iarasi intru slava Sa, pe care o avea mai inainte de intemeierea lumii. Despre aceasta Se ruga Fiul catre Tatal in noaptea Cinei de Taina, zicand: Preamareste-Ma Tu, Parinte, la Tine Insuti, cu slava pe care am avut-o la Tine, mai inainte de a fi lumea (Ioan 17, 5).

In sfarsit, Mantuitorul S-a inaltat la cer ca sa inalte intru slava trupul omenesc indumnezeit, cu care S-a imbracat prin intruparea din Fecioara Maria si care purta semnele sulitei, ale cuielor si ale loviturilor primite in timpul mantuitoarelor patimi. Vedeti la ce slava a fost inaltat omul? Din iad, de-a dreapta Tatalui intru marire; din adancuri, in lumina cea neapusa a Imparatiei Sale.

Parintele Ilie Cleopa

• Inaltarea Domnului - Sfantul Ioan Gura de Aur
  Publicat in : Inaltarea Domnului
• Inaltarea - o mistagogie divina
  Publicat in : Inaltarea Domnului