Sfantul Mare Mucenic Gheorghe a trait pe vremea imparatului Diocletian (284-305), unul dintre cei mai cruzi persecutori ai crestinilor. Dumnezeu avea sa-i randuiasca Sfantului Gheorghe nu doar vremuri de grea incercare, ci si marturia unei vieti crestine autentice, chiar in sanul familiei sale. Potrivit Traditiei Bisericii, parintii sai, Gherontie stratilatul si Polihronia, l-au crescut, inca din copilarie, in dreapta credinta. Amandoi si-au sfarsit viata primind cununa muceniciei.

Tatal Sfantului Gheorghe, Gherontie, era originar din Capadocia si slujise in armata, in Armenia. Dupa inceputul persecutiei asupra crestinilor initiata de Imparatul Diocletian, printre primii crestini arestati in Capadocia s-a aflat si tatal Sfantului Gheorghe. Atat Sfantul Gheorghe, cat si mama sa Polihronia, au trecut prin numeroase incercari. Acestia l-au auzit pe Gherontie raspunzandu-i guvernatorului: "Prefer sa mor pentru credinta mea in Hristos decat sa Il tagaduiesc, chiar daca imi veti oferi tot ceea ce mi-ati promis". Ei l-au auzit de asemenea pe guvernator pronuntand sentinta care il trimitea la moarte pentru refuzul de a se inchina zeilor romani. In timp ce Gherontie era purtat catre locul executiei, in mijlocul a sute de inchinatori la idoli, tanarul Gheorghe si-a vazut tatal dandu-si sufletul in prezenta unor ingeri luminosi.

Incercand sa-l intareasca pe fiul ei, Polihronia i-a marturisit: "Tatal tau, fiul meu, se afla langa tronul lui Dumnezeu, unde si-a dorit sa vietuiasca. Desi nu il mai putem vedea, el se afla langa noi si ne va ocroti de rau. Casa noastra a dobandit un mare si puternic ocrotitor. Fie ca Dumnezeu sa ne faca vrednici sa ne marturisim credinta si sa ne jertfim viata pentru El. Nu trebuie sa fii mahnit, copilul meu, pentru ca ti-ai pierdut tatal. Il vom reintalni intr-o zi. Noi crestinii credem, asa cum stii, ca avem un suflet nemuritor si, ca intr-o zi, vom fi inviati si ca vom trai vesnic langa tronul lui Dumnezeu".

Ramas fara tata, Sfantul si mama sa au plecat in Palestina, in cetatea Lida, locul de nastere al mamei sale, pentru ca aveau rude si multe averi acolo. Ajuns la varsta potrivita, fiind frumos la chip si viteaz in lupta, prin osteneala, pricepere si destoinicie, tanarul Gheorghe s-a facut pretuit si, imbratisand viata de ostas, a cucerit in scurta vreme cele mai mari cinstiri, pana si demnitatea de duce, fiind in garda imparatului.

Imparatul Diocletian, din indemnul ginerelui sau Maximian Galeriu, avea sa inceapa prigonirea crestinilor. Cunoscand aceasta, Sfantul Gheorghe s-a infatisat indata de bunavoie inaintea imparatului Diocletian si, inaintea intregii curti imparatesti, a marturisit deschis ca este crestin si ca intelege sa slujeasca in oastea imparatului numai ca ucenic al lui Hristos. Uimit de aceasta marturisire, Diocletian a dat porunca sa fie dus in temnita si pus la chinuri, ca sa se lepede de credinta.

Potrivit Traditiei, in timp ce tanarul Gheorghe patimea in inchisoare, mama sa, Polihronia, a incercat sa-l incurajeze reamintindu-i de Raiul pe care il va dobandi daca ramane neclintit in credinta. Intr-o zi in temnita aceasta l-a intalnit chiar pe Diocletian. Acesta cand a vazut-o langa Sfantul Gheorghe, a intrebat-o: "De ce vorbesti cu acest soldat?" Polihronia a raspuns cu curaj: "Sunt Polihronia si sunt crestina, ca si fiul meu, pe care de multe zile il torturati. Sa stii, Imparate, ca prin tot ceea ce sufera voi ii gatiti o coroana in Cer si un loc langa tronul lui Dumnezeu". Cand Diocletian a auzit aceasta, a exclamat: "Tu il inveti sa nu cinsteasca zeii nostri nemuritori? Tu il sfatuiesti sa nu jertfeasca lor?" Fara teama, mama mucenicului a raspuns: "Invata, Imparate, ca ne-am nascut crestini. Parintii nostri ne-au invatat credinta in Hristos Dumnezeul nostru, Care este singurul Adevarat si Atotputernic. El niciodata nu ne-a refuzat nimic din ceea ce I-am cerut si, pentru aceasta, noi nu Il vom tagadui. Mii de chinuri vom rabda si suferi pentru harul Sau". Cand Diocletian a auzit cuvintele pline de credinta ale Polihroniei, a ordonat sa fie batuta si arsa. Astfel, Sfanta Polihronia, mama Sfantului Gheorghe, a primit moarte muceniceasca, dandu-si sufletul in mainile Domnului si strigand "Doamne Iisuse Hristoase, primeste sufletul roabei Tale". Noaptea, crestinii au luat in ascuns cinstitele sale moaste si le-au inmormantat cu cinste.

Nu dupa multa vreme, torturile la care era supus Sfantul Gheorghe s-au inmultit. Vazand chinurile prin care trecea acesta si ca ramane viu si nevatamat, multi dintre cei de fata s-au lepadat de idoli si au venit la credinta in Hristos. Insasi imparateasa Alexandra, sotia lui Diocletian, vazand acestea a crezut in Hristos si si-a marturisit credinta ei.

In cele din urma, imparatul a incercat sa-l induplece, ademenindu-l cu cinstiri lumesti, ranguri si averi, dar Sfantul a ales sa ramana pentru totdeauna cu Hristos. In fata acestei marturisiri, vazand ca toate incercarile lui sunt zadarnice, Diocletian a dat porunca sa li se taie capetele, atat Mucenicului, cat si imparatesei Alexandra si celorlalti ostasi care crezusera in Hristos.

Imparateasa, insa slabind cu trupul, si-a dat duhul in pace, inainte de mucenicie, iar Sfantul Gheorghe, fiind dus la locul hotarat, si-a ridicat glasul si s-a rugat cu caldura, multumind lui Dumnezeu pentru toate binefacerile primite. Astfel, rugandu-se, cu bucurie si-a plecat capul sub sabie si a fost taiat, in ziua de 23 aprilie 303.

Radu Alexandru