Aşadar prima minune făcută de Sfântul Gheorghe se leagă de înălţarea altarului în care urma să fie pus trupul său, în pacea lui Dumnezeu. Amin. Şi s-a întâmplat ca Andrei, cel care s-a apucat el însuşi să ridice altarul de jertfă al Sfântului Gheorghe, stătea într-o noapte întins în pat şi cugeta spunându-şi: „Am greşit începând această construcţie, mai ales că nu văd pe nimeni care să mă ajute; şi nu ştiu dacă pot s-o termin sau nu. Dacă nu o termin, oamenii vor râde de mine, spunând: «Acest om a început să construiască şi nu a fost în stare să termine, aşa cum a spus Mântuitorul nostru.»"
Şi fiind el în pat şi cugetând la acestea în inima sa, l-a biruit oboseala şi a adormit. Şi iată, Sfântul Gheorghe i-a apărut în vis, zicând: „Andrei, Andrei, mă cunoşti tu pe mine?" Şi el i-a spus: „Ce se întâmplă, stăpâne?" Sfântul Gheorghe i-a spus: „Nu ştii ci-ne sunt eu?" Şi Andrei i-a spus: „Nu." Recunoscându-l Andrei în vis, a rămas uimit şi s-a ridicat şi s-a aruncat la picioarele lui, şi i se închina, zicând: „Eşti viu, o, Gheorghe, stăpânul meu?" Sfântul Gheorghe i-a spus: „Mulţumesc lui Dumnezeu, trupul meu este la tine, dar eu trăiesc în Dumnezeu prin Duhul Sfânt. Şi acum văd că eşti trist pentru jertfelnicul pe care ai început să-l ridici în numele meu, în care să pui trupul meu, şi am venit la tine să-ţi arăt o mică comoară, care a fost a înaintaşilor mei, ca să poţi plăti pentru altar. Veseleşte-te şi nu te împuţina cu inima, pentru că eu voi sădi în inima oamenilor acestei cetăţi gândul să te ajute. Scoală-te şi urmează-mă şi îţi voi arăta o cămară în casa mea, pe care ai dărâmat-o, unde ai pus trupul meu înainte de a-l duce în biserică."
Apoi în vis Andrei s-a ridicat şi l-a urmat. Şi Sfântul Gheorghe l-a dus în cămara casei sale, şi i-a arătat locul şi l-a însemnat cu degetul său şi i-a spus: „Scoală-te mâine dis-de-dimineaţă şi vino aici şi sapă în acest loc un cot, şi vei găsi binecuvântarea pe care Dumnezeu ţi-a pus-o deoparte." Şi apoi Andrei s-a trezit din vedenie, şi-a trezit nevasta şi i-a povestit tot ceea ce i se arătase, şi erau ei tare uimiţi. Nevasta lui i-a spus: „Ridică-te acum în noapte şi hai să aprindem o lampă şi să mergem la locul pe care ţi l-a spus, şi vom vedea dacă găsim semnul sau nu. Dacă găsim semnul după cum ai văzut în vedenie, atunci fără îndoială că Sfântul Gheorghe este cel care ţi-a apărut în vedenie şi putem crede cu adevărat că vom găsi banii, după cum ţi-a arătat ţie."
Aşa că cei doi s-au ridicat şi au aprins o lampă, pe care o ţinea femeia, şi Andrei a luat o sapă în mână şi s-a dus în acel loc la miezul nopţii şi, când s-a uitat pe jos, a găsit semnul pe care sfântul îl făcuse cu degetul în vedenia sa; iar Andrei şi femeia sa s-au minunat mult, şi au crezut din toată inima că Sfântul Gheorghe fusese cel care îl făcuse. Apoi curajosul Andrei şi-a legat o pânză în jurul şalelor şi a luat sapa în mână şi a săpat pământul şi, după ce a ajuns puţin mai în adânc, a găsit un vas, a cărui deschizătură era sigilată cu lut, şi l-a scos şi l-a găsit neatins. Andrei şi nevasta lui s-au aruncat cu faţa la pământ şi s-au închinat lui Dumnezeu şi Sfântului Gheorghe; apoi s-au sculat şi au ridicat vasul, şi l-au dus în casa lor, slăvindu-L pe Dumnezeu. Şi au înteţit lumina şi au intrat în cămară, ca nimeni din cei ai casei să nu ştie de acest lucru, iar femeia îl lumina cu lampa, în care timp el desfăcea vasul, pe care l-a aflat plin, până sus, cu aur; şi s-au ridicat ei şi au căzut cu feţele la pământ şi s-au închinat lui Dumnezeu şi Sfântului Gheorghe pentru marea binefacere adusă lor. Iar bărbatul a scos o măsură de doi hini de aur cu care să termine construcţia altarului, şi a îngropat restul comorii, ascunzând-o în casa sa. Când a sosit dimineaţa, el a dorit să dea prilej de praznic întregii cetăţi în numele Sfântului Gheorghe, spunându-şi: „Este drept să dai primele roade Domnului!"
Şi a pregătit un mare praznic pentru toţi săracii şi neputincioşii şi văduvii şi orfanii din cetate şi a stat cu ei şi s-a bucurat împreună cu ei toţi. Şi în următoarea zi i-a poftit pe toţi nobilii cetăţii şi a pregătit alt praznic pentru ei în numele Sfântului Gheorghe, şi a stat şi a mâncat tu ei şi s-a bucurat împreună cu ei pentru binecuvântarea pe care Domnul i-a dăruit-o. In timpul ospăţului, s-a ridicat şi le-a vorbit, spunându-le: „Pentru că Domnul a pus în inimile voastre gândul de a mă ajuta, fiecare să dea câte puţin, după putere, aşa ca noi să împlinim, neamul nostru, această binecuvântare de care Domnul ne-a socotit vrednici, şi să construim jertfelnicul Sfântului Gheorghe în cetatea noastră!" Şi toţi i-au răspuns într-un glas, zicând: „Iţi spunem că vom face după puterea noastră şi, prin voinţa lui Dumnezeu, vom veni la tine şi ceea ce vom găsi fiecare, după putere, aceea îţi vom aduce."
Şi toţi, de la cel mai mic până la cel mai mare, au făcut astfel, fiecare după puteri, iar ei au numărat ce se adunase în numele Sfântului Gheorghe şi au aflat două mii de lire în aur şi o mie de satheri de argint. După aceea, el a sosit la locul unde urma să fie ridicat altarul în numele Sfântului Gheorghe şi au pus temelia în numele Domnului şi al Sfântu-lui Gheorghe şi l-au ridicat temeinic în trei ani; şi l-au aşezat pe sfântul mucenic în jertfelnic; şi l-au adus pe episcopul Ierusalimului şi au sfinţit altarul. Şi cât de multe minuni s-au petrecut acolo! Câţi oameni au fost vindecaţi acolo de bolile lor! Şi ce mulţime de duhuri necurate au ieşit în numele Sfântului Gheorghe, sfântul mucenic al Domnului nostru Iisus Hristos!
MUCENICIA ŞI FAPTELE MINUNATE ALE SFÂNTULUI GHEORGHE, Editura Sophia
Cumpara cartea "MUCENICIA ŞI FAPTELE MINUNATE ALE SFÂNTULUI GHEORGHE"
-
O minune a Sfantului Gheorghe
Publicat in : Sfantul Gheorghe -
Sfantul Gheorghe - Ocrotitorul Ostirii
Publicat in : Sfantul Gheorghe
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.