1. ***] lăsând izvorul, ceri de la mine cuvânt de folos, care sunt izvor pribeag fără de apă plin cu broaşte. Pleacă-te şi bea din izvorul pe care ţi l-am descris puţin mai sus, dar să nu te apleci în undele mai adânci de la început ca să nu te istoveşti, ci mai întâi trebuie să te pleci la suprafaţă, adică la învăţăturile uşor de înţeles şi clare ale de Dumnezeu inspiratei Scripturi şi adapă-te de acolo ca din izvor şi bea şi îndulceşte-te la inimă'’ şi la gâtlej şi apoi aşa vei îndrăzni să te pleci şi la cele mai adânci. Căci învăţătură de obşte şi băutură izvorâtoare dulce şi limpede este dumnezeiasca Profeţie şi Sfânta Evanghelie şi Cartea Apostolilor şi cel ce însetează de mântuirea lui să se acîape de aici, şi nu mai are nevoie de cuvânt de folos de la lipsa mea de învăţătură.

2. Ii văd pe mulţi având dorinţă să le scriu separat vreun cuvânt pentru fiecare dintre ei. Fie că cer aceasta într-adevăr pentru folos, fie o fac ispitind cugetul nostru, nu ştiu exact. Şi dacă ispitesc, cu nimic nu se folosesc (nu mai spun că se şi vatămă), iar dacă sunt adevăraţi, atunci să-i cerem şi lui Dumnezeu fiecare dintre noi altă şi altă Evanghelie, fiecare altă şi altă Profeţie şi apostoli la fel, ca să fie nenumărate Evanghelii şi profeţii şi Apostoli şi să fie confuzie.

3. Acestea spunându-le, nu batjocoresc pe cei ce îmi cer mie cuvânt, ci primesc foarte dragostea lor de învăţătură, şi mă mir şi eu cum unii ca aceştia, lăsând deoparte cele care pot cu iscusinţa şi cu cuvântul şi cu făptuirea şi cu contemplarea să le descrie cuvinte de folos, cer de la lipsa mea de învăţătură scrieri. Nimeni să nu ne ceară nouă o altă carte şi alta, ci una şi aceeaşi cu ajutorul lui Dumnezeu poate să le folosească celor ce o citesc cu credinţă. Fiindcă şi cuvântul duhovnicesc nu ştie să deosebească persoanele. Căci chiar dacă se adresează unei singure persoane, totuşi îi cuprinde pe cei mai mulţi dintre ascultători şi se mută simplu la altul care vrea, nu cum este hrana cea trupească, primii care o primesc o mănâncă şi o mistuie, ci este hrană duhovnicească hrănindu-i pe toţi cei ce vor şi rămânând neîmpuţinată.

4. Căci ori de câte ori cuvântul duhovnicesc vorbeşte despre frica de Dumnezeu, sau dorul de Dumnezeu, sau despre păzirea poruncilor, sau despre depărtarea de rău, sau despre pocăinţă şi întoarcere, sau despre milostenie şi dragoste sau altă lucrare bună sau despre pomenirea morţii, sau despre îngroparea şi învierea şi a doua Venire a lui Hristos, şi despre viaţa viitoare, şi despre strălucirea drepţilor, şi întristarea păcătoşilor, şi altele asemenea, nu cumva se adresează unei singure persoane? Şi iarăşi, când spune că păcatul este despărţire de Dumnezeu şi că prin păcat a venit în lume moartea, şi prin păcat în vremea lui Noe a pierit prin potop tot trupul care se mişcă pe pământ, şi prin păcat cetăţile Sodomei şi Gomorei au fost prefăcute în cenuşă, şi prin păcat până acum este biciuită lumea cu necazuri, oare nu cumva toate acestea sunt spuse unei singure persoane?

5. Dar când vorbim despre folosul unui regim pentru întregul an, nu suntem datori toţi să ţinem un asemenea regim? Şi multe sunt foloasele dacă ţinem un asemenea regim, multe scmt foloasele dacă le scriem. A căror menţiune am făcut-o pe scurt puţin mai sus. Dar lăsându-le pe toate acelea de bunăvoie, vom scrie dragostei tale în primul rând şi pe scurt despre regimul întregului an, precum ne-ai şi poruncit, pentru ca ţinându-le pe acestea în mână să ai pururea în cunoştinţă cele ce trebuie să le păzeşti.

6. La început, plăsmuindu-l Dumnezeu pe om după chipul şi asemănarea Lui, l-a făcut pe el desăvârşit, învăţat de Dumnezeu şi primitor a tot binele. Dar această mare vrednicie şi un atât de mare bine pizmuindu-l satana, l-a înstrăinat de bine. De aceea şi avem nevoie de multă trezvie şi râvnă, avem nevoie de mult ajutor şi de citirea Sfintelor Scripturi, cum spuneam şi mai înainte, ca iarăşi devenind învăţaţi de Dumnezeu prin harul dumnezeiesc, să fim chemaţi iarăşi la vrednicia iniţială. Căci nimic altceva nu luminează mintea şi nu taie păcatul şi măreşte virtutea şi nu poate să-l facă pe om să-L iubească pe Hristos şi să ţină poruncile Lui cât citirea cu ajutorul lui Dumnezeu a dumnezeieştilor Scripturi.

7. Şi trimiţându-ne pe noi la folosul acestora, Mântuitorul nostru zicea: Cercetaţi Scripturile, nu doar citiţi-le, ci cerceta- ţi-le şi cunoaşteţi cugetul care este în ele şi rodiţi folosul născut de aici. Şi iarăşi: Atunci a deschis mintea ucenicilor Lui ca să priceapă Scripturile. Şi Isaia: învăţătura Domnului, zice, îmi deschide mie urechile. Şi David: Bună-mi este mie legea gurii Tale mai mult decât mii de comori de aur şi argint şi Cât sunt de dulci limbii mele cuvintele Tale, mai mult decât mierea în gura mea. Şi sunt dorite mai mult decât aurul si piatra de mult preţ şi mai dulci decât mierea şi fagurele, căci robul Tău le păzeşte pe ele. Cel care este, zice, robul Tău sau doreşte să fie, acesta cercetează şi le păzeşte pe ele. Pentru păzirea lor răsplătire multă are şi nu se va osteni în zadar cel ce le păzeşte.

8. Dar fiindcă tu, fiule al meu duhovnicesc, nu poţi să te ocupi cu citirea, pe bună dreptate ne-ai rugat pe noi să-ţi scriem ceva scurt şi cuprinzător despre anul întreg. Am dat curs poruncii tale şi iată îţi voi spune ţie şi păzeşte cele spuse, fiindcă nu îţi voi scrie ţie plăsmuiri din burta mea sau izvodiri nefolositoare ale buzelor mele, ci din cele ce am învăţat şi eu.

9. Cunoaşte, aşadar, sigur, că sunt şase săptămâni în tot anul care sunt dezlegate de canoane, adică triodul, săptămâna brânzei, săptămâna luminată, cea a Duhului Sfânt şi toate cele douăsprezece zile ale Crăciunului. Totuşi oricine se luptă se înfrânează de la toate. Şi iarăşi sunt dezlegate toate praznicele împărăteşti, dar şi ale Preacuratei Stăpânei noastre şi al cinstitului înaintemergător, afară de tăierea capului, al lui Petru şi Pavel, corifeii celor doisprezece apostoli în orice zi ar cădea ziua lor.

Totuşi, cum am spus deja, potrivit dumnezeiescului apostol, oricine se luptă se înfrânează de la toate, adică nici nu trebuie să dezlege fără cruţare la toate mâncărurile, nici iarăşi să postească desăvârşit într-o asemenea sărbătoare, ci se cuvine să postească mireanul de carne, dar să dezlege la brânză şi la celelalte pentru o asemenea sărbătoare, iar monahul trebuie să postească de brânză şi de orice altceva are sânge, dar să dezlege la untdelemn şi la vin şi la peşte şi el pentru sărbătoare. Iar dacă s-ar întâmpla cineva să fie bolnav sau împuţinat la suflet şi să dezlege la orice mâncare şi băutură, nimic străin.

10. Oricine, cu excepţia sărbătorilor şi a săptămânilor amintite, va dezlega miercurea şi vinerea, este arătat călcător al dumnezeieştilor canoane şi va fi osândit la vremea potrivită şi cu dreptate ca nesătul şi rob al pântecelui. Iar cei care mănâncă miercurea sau vinerea carne, adică în săptămâna lăsatului sec de came, păcătuiesc în deşert ca unii care dezleagă fără ruşine începutul postului. Iar cei care scurg sângele de la animalul înjunghiat şi, prăjind carne, mănâncă, şi aceştia au călcat dumnezeiasca lege şi au lepădat sfintele canoane.

11. Iar dacă cineva ar răspunde împotrivă că „foarte puţin sânge iau, cea mai mare parte las ca tăierea să se deşarte pe pământ", îi voi spune şi eu că şi strămoşul nostru luând puţin din rodul pomului aceluia şi mâncând, a încălcat întreaga poruncă. Şi tu însuţi prin acel puţin sânge pe care l-ai luat, ai dezlegat porunca lui Dumnezeu aceea care zice: Toate vi le-am dat ca şi iarba verde, numai carne cu sângele ei în care este viaţa ei să nu mâncati. Aşa cum mai înainte spunea lui Adam, că din toţi pomii din Rai poţi să mănânci, iar din rodul pomului celui din mijlocul Raiului să nu mâncaţi, ca să nu muriţi, tot aşa şi lui Noe şi nouă ne-a poruncit, zicând: Toate vi le-am dat ca şi iarba verde, numai carne cu sângele ei în care este viaţa ei să nu mâncaţi.

12. Această poruncă reînnoind-o Faptele Apostolilor au arătat limpede: să se ferească de sânge si de animale sugrumate. Şi iarăşi canonul 63 al Sfinţilor Apostoli zice: „Orice episcop sau preot sau diacon sau altceva va mânca carne în sângele ei în care este viaţa ei, sau vânat, sau animale sugrumate, să fie caterisit. Căci aceasta zice legea, iar dacă este mirean să se afurisească".

13. Dar şi la Sinodul lui Iustinian, canonul 67 spune aşa, că „dacă pentru pofta pântecelui pregătesc prin orice fel de meşteşug sânge comestibil şi astfel îl mănâncă, îi pedepsim pe aceştia în chip potrivit". „Dacă cineva va încerca de acum să mănânce sânge de animal, în orice chip ar fi, de va fi cleric să se caterisească, iar de va fi mirean, să se afurisească.

Vezi-mi mie, aşadar, iubite, exactitatea rânduielilor apostolice şi hotarul drept statornicit de Sfinţii Părinţi, cum, urmând Scripturilor, au legiuit prin cuvinte în chip preadrept că toţi cei care mănâncă sânge nu au mai mică vină decât desfrânaţii şi decât cei care mănâncă animale sugrumate, moarte sau vânate. Şi în chip foarte drept împiedică acest lucru. Fiindcă viaţa animalului este sângele lui, a rânduit Dumnezeu ca sângele să-l redea Lui ca suflet, iar trupul, carnea adică, o vei mânca tu însuţi. Incât ţi-a dat ţie mai degrabă partea cea mai mare şi mai grasă. Dar dacă tu ai nevoie de sânge, aruncă afară toată carnea şi ia sângele dacă îţi place. Dar dacă le mănânci pe amândouă, ai devenit lacom şi rău împărţitor mâncând împreună cu partea ta şi partea lui Dumnezeu şi ai mâncat întregul animal cu suflet cu tot (cjupil'uxov) şi ai fost socotit mort. Dar când ţii sângele pe tipsie sau acoperi tăierea şi în măruntaiele dobitoacelor rămâne [***]

Sfantul Neofit Zăvorâul din Cipru

Talcuire la canoanele celor douăsprezece praznice împărătești. Cuvinte. Despre arhieria lui Hristos. Despre Duhul Sfânt și la Sfânta Cincizecime. Cartea minunii dumnezeiești. Epistole; Editura Doxologia

Cumpara cartea "Talcuire la canoanele celor douăsprezece praznice împărătești"

 

• Sfantul Neofit Zavoratul
  Publicat in : Vietile sfintilor
• Cuvinte duhovnicesti ale Sfantului Neofit Zavoratul din Cipru
  Publicat in : Religie
• Sfantul Neofit Zavoratul
  Publicat in : Vietile sfintilor
• Incercarea Sfantului Neofit Zavoratul in timp ce sapa Pestera
  Publicat in : Religie