Indrazneala este o putere sufleteasca ce poate fi folosita atat inspre mantuire, cat si inspre cadere. Patimile si virtutile schimba esential valoarea faptelor noastre, aceeasi fapta putand fi deci fie pacatoasa, fie duhovniceasca, in functie de starea sufleteasca a celui ce o implineste.

Mandria si smerenia schimba cel mai adesea esenta faptelor noastre. Astfel, indrazneala celui mandru se preface in pacat, iar indrazneala celui smerit se preface in scara de mantuire; cel mandru indrazneste spre invinuire, iar cel smerit indrazneste spre binecuvantare.

Pentru a face o schimbare, de orice fel si in orice domeniu, omul trebuie ca, mai intai, sa aiba indrazneala. Indrazneala este insa tot atat de personala, pe cat de personal ne este sufletul; nu poate fi numita indrazneala o atitudine colectiva spre ceva anume, precum nu poate fi numita indrazneala nici lipsa de bun simt.

Mantuitorul Iisus Hristos ne spune sa avem indrazneala !

Mantuitorul Insusi ne indeamna sa indraznim, zicand: "In lume necazuri veti avea; dar indrazniti. Eu am biruit lumea." (Ioan 16, 33).

Cand ii trimite pe Apostoli la propovaduire, Mantuitorul ii indeamna spre a avea indraznire: "Aratandu-i-Se, Domnul i-a zis: Indrazneste, Pavele! Caci precum ai marturisit cele despre Mine la Ierusalim, asa trebuie sa marturisesti si la Roma" (Fapte 23, 11).

Acelasi indemn, la indrazneala, il adreseaza Hristos si celor pe care ii vindeca: "Si iata, I-au adus un slabanog zacand pe pat. Si Iisus, vazand credinta lor, a zis slabanogului: Indrazneste, fiule! Iertate sunt pacatele tale!" (Matei 9, 2).

Apostolii propovaduiau cu indrazneala !

Apostolii si ucenicii lor, propovaduitori ai dreptei credinte, erau plini de toata indrazneala, stiind prea bine cui slujesc si despre ce vorbesc. Intr-un cuget, Apostolii ridicau glasul catre Dumnezeu, zicand: "Doamne, cauta spre amenintarile lor si da robilor Tai sa graiasca cuvantul Tau cu toata indrazneala, intinzand dreapta Ta spre vindecare si savarsind semne si minuni, prin numele Sfantului Tau Fiu Iisus. Si pe cand se rugau astfel, s-a cutremurat locul in care erau adunati, si s-au umplut toti de Duhul Sfant si graiau cu indrazneala cuvantul lui Dumnezeu." (Fapte 4, 29-31)

Sfantul Pavel, cerea lui Dumnezeu indrazneala, spre a propovadui: "Rugati-va si pentru mine, ca sa mi se dea mie cuvant, cand voi deschide gura mea, sa fac cunoscuta cu indrazneala taina Evangheliei, pe care o binevestesc, in lanturi, ca sa vorbesc despre Evanghelie, fara sfiala, precum si trebuie sa vorbesc." (Efeseni 6, 19-20)

Indrazneala era o constanta a vietii apostolice, potrivit insasi marturiei lor: "Lucram cu multa indrazneala" (II Corinteni 3, 12). "Casa Lui (Hristos) suntem noi, numai daca tinem pana la sfarsit cu neclintire, indrazneala marturisirii si lauda nadejdii noastre." (Evrei 3, 6)

Astazi, ne lipseste destul de mult indrazneala de a invata pe cei ce gresesc, desi ne rugam adesea, zicand: "Invata-voi pe cei faradelege caile Tale si cei necredinciosi la Tine se vor intoarce. Damne, buzele mele vei deschide si gura mea va vesti lauda Ta." (Psalmul 50, 14-16).

Sa indraznim deci, dar cum ?!

Indrazneala care curateste este aceea a inimii care se increde cu toata taria in dragostea si puterea de a ne ridica a Mantuitorului. A indrazni in Hristos inseamna, oricat de nevrednic si pacatos te-ai socoti, a nu sta departe si a nu deznadajdui, ci a insista si a cere staruitor lucrul dorit.

Sa indraznim deci, insa nu oricum, ci numai in unire cu El, dupa cum ne indeamna si Sfantul Pavel, zicand: "In Hristos Iisus, Domnul nostru, intru Care avem, prin credinta in El, indrazneala si apropiere de Dumnezeu, cu deplina incredere" (Efeseni 3, 11-12). "Drept aceea, fratilor, avand indrazneala, sa intram in Sfanta Sfintelor, prin sangele lui Iisus, pe calea cea noua si vie pe care pentru noi a innoit-o, prin catapeteasma, adica prin trupul Sau" (Evrei 10, 19-20).

Sa indraznim sa credem si sa nadajduim in Domnul. "Pentru aceea, avand buna indrazneala, sa zicem: "Domnul este intr-ajutorul meu; nu ma voi teme! Ce-mi va face mie omul?" (Evrei 13, 6).

Sfantul Ioan Teologul ne spune ca indraznirea catre Dumnezeu vine dintr-o inima curata, pazita de pacate: "Iubitilor, daca inima noastra nu ne osandeste, avem indraznire catre Dumnezeu. Si orice cerem, primim de la El, pentru ca pazim poruncile Lui si cele placute inaintea Lui facem" (Ioan 3, 21-22). "Si acum, copii, ramaneti intru El, ca sa avem indrazneala cand Se va arata si sa nu ne rusinam de El, la venirea Lui" (I Ioan 2, 28).

Sfintii Parinti, despre indrazneala cea mantuitoare

Sfintii Parinti ii indeamna sa aiba indrazneala catre Dumnezeu si pe cei plini de pacate, tocmai spre a lua iertare, insa avand dorinta puternica de ridicare si mantuire, iar nu de staruire in cele rele. Nu putem birui pacatul fara a avea acea indrazneala curatitoare, la care suntem chemati de Parinti.

"Sa indrazneasca patimasii, caci si nepatimasii, din patimasi s-au facut nepatimasi" (Sfantul Ioan Scararul).

"Multi pacatosi, cuprinsi de o evlavie nefireasca, nu se roaga, zicand: "Nu indraznesc, sunt plin de rusine! Cum sa ma duc inaintea Stapanului? Cum pot sa-L rog?" Nu indraznesti? Tocmai de aceea du-te si-L roaga, ca sa dobandesti multa indraznire! (...) Nu doresti tu atat binele tau, cat doreste Dumnezeu mantuirea ta. Nu indraznesti? Dar tocmai de aceea poti indrazni, pentru ca ti-e sufletul incarcat de pacate. Cea mai mare indraznire este sa socoti ca nu ai indraznire, dupa cum cea mai mare nerusinare este sa te socotesti drept inaintea lui Dumnezeu. Dovada celor spuse sunt fariseul si vamesul." (Sfantul Ioan Gura de Aur, Cuvant la pilda celui ce datora zece mii de talanti, 6).

Indrazneala sutasului din Capernaum

Sutasul din Capernaum, a indraznit sa ceara Mantuitorului vindecarea sugii sale, insa atata smerenie, incat a zis: "Doamne, nu sunt vrednic sa intri sub acoperisul meu, ci numai zi cu cuvantul si se va vindeca sluga mea." (Matei 8, 8). Plata acestuia a fost pe masura smereniei si a credintei lui, dupa cum citim: "Auzind, Iisus S-a minunat si a zis celor ce veneau dupa El: Adevarat graiesc voua: la nimeni, in Israel, n-am gasit atata credinta. (...) Si a zis Iisus sutasului: Du-te, fie tie dupa cum ai crezut. Si s-a insanatosit sluga lui in ceasul acela." (Matei 8, 10, 13)

Indrazneala femeii celei cu scrugere de sange

Indraznire a avut si femeia cea cu scurgere de sange, insa si multa smerenie, dupa cum citim: "Si o femeie, care de doisprezece ani avea scurgere de sange si cheltuise cu doctorii toata averea ei, si de nici unul nu putuse sa fie vindecata, apropiindu-se pe la spate, s-a atins de poala hainei Lui si indata s-a oprit curgerea sangelui ei. (...) Iar Iisus a zis: S-a atins de Mine cineva. Caci am simtit o putere care a iesit din Mine. Si, femeia, vazandu-se vadita, a venit tremurand si, cazand inaintea Lui, a spus de fata cu tot poporul din ce cauza s-a atins de El si cum s-a tamaduit indata. Iar El i-a zis: Indrazneste, fiica, credinta ta te-a mantuit. Mergi in pace." (Luca 8, 43-48)

Indrazneala prietenului din Evanghelie

Cand nu putem biruim singuri o incercare, caci nici nu avem cum, sa indraznim a cere ajutor, precum a indraznit si prietenul din Evanghelie, in miez de noapte. "Cine dintre voi, avand un prieten si se va duce la el in miez de noapte si-i va zice: Prietene, imprumuta-mi trei paini, ca a venit, din cale, un prieten la mine si n-am ce sa-i pun inainte, iar acela, raspunzand dinauntru, sa-i zica: Nu ma da de osteneala. Acum usa e incuiata si copiii mei sunt in pat cu mine. Nu pot sa ma scol sa-ti dau. Zic voua: Chiar daca, sculandu-se, nu i-ar da pentru ca-i este prieten, dar, pentru indrazneala lui, sculandu-se, ii va da cat ii trebuie." (Luca 11, 5-8)

Indrazneala, in pilda cu vamesul si fariseul

"Doi oameni s-au suit la templu, ca sa se roage: unul fariseu si celalalt vames. Fariseul, stand, asa se ruga in sine: Dumnezeule, iti multumesc ca nu sunt ca ceilalti oameni, rapitori, nedrepti, adulteri, sau ca si acest vames. Postesc de doua ori pe saptamana, dau zeciuiala din toate cate castig.

Iar vamesul, departe stand, nu voia nici ochii sa-si ridice catre cer, ci-si batea pieptul, zicand: Dumnezeule, fii milostiv mie, pacatosului.

Zic voua ca acesta s-a coborat mai indreptat la casa sa, decat acela. Fiindca oricine se inalta pe sine se va smeri, iar cel ce se smereste pe sine se va inalta." (Matei 18, 10-14).

Indrazneala, in pilda celor chemati la nunta

"Cand vei fi chemat de cineva la nunta, nu te aseza in locul cel dintai, ca nu cumva sa fie chemat de el altul mai de cinste decat tine. Si venind cel care te-a chemat pe tine si pe el, iti va zice: Da acestuia locul. Si atunci, cu rusine, te vei duce sa te asezi pe locul cel mai de pe urma.

Ci, cand vei fi chemat, mergand aseaza-te in cel din urma loc, ca atunci cand va veni cel ce te-a chemat, el sa-ti zica: Prietene, muta-te mai sus. Atunci vei avea cinstea in fata tuturor celor care vor sedea impreuna cu tine.

Caci, oricine se inalta pe sine se va smeri, iar cel ce se smereste pe sine se va inalta." (Luca 14, 8-15).

Indrazneala nu inlocuieste haina de nunta

"Imparatia cerurilor asemanatu-s-a omului imparat care a facut nunta fiului sau. Si a trimis pe slugile sale ca sa cheme pe cei poftiti la nunta, dar ei n-au voit să vina. (...) Apoi a zis catre slugile sale: Nunta este gata, dar cei poftiti n-au fost vrednici. Mergeti deci la raspantiile drumurilor si pe cati veti gasi, chemati-i la nunta. (...)

Iar intrand imparatul ca sa priveasca pe oaspeti, a vazut acolo un om care nu era imbracat in haina de nunta, si i-a zis: Prietene, cum ai intrat aici fara haina de nunta? El insa a tacut. Atunci, imparatul a zis slugilor: Legati-l de picioare si de maini si aruncati-l in intunericul cel mai din afara. Acolo va fi plangerea si scrasnirea dintilor." (Matei 22, 1-12).

Indrazneala lui Iuda se pedepseste

Multe dintre cantarile bisericesti vorbesc despre reaua indraznire a lui Iuda Iscarioteanul, care nu s-a rusinat a vinde sange nevinovat. "Adevarat, adevarat zic voua ca unul dintre voi Ma va vinde. (...) Doamne, cine este? Iisus a raspuns: Acela este, caruia Eu, intingand bucatica de paine, i-o voi da. Si intingand bucatica, a luat-o si a dat-o lui Iuda, fiul lui Simon Iscarioteanul. Si dupa imbucatura a intrat satana in el." (Ioan 13, 21-27).

Nici cand i-a aratat Hristos ca ii stie gandul, Iuda nu s-a rusinat, ci a indraznit mai departe a infaptui gandul cel intunecat. Luarea in stapanire de catre diavol, aceasta este plata celor intinati, care indraznesc sa se impartaseasca pe furis, cu nevrednicie si fara de frica.

Teodor Danalache