Pastorala la inceputul Postului Mare - 2014

Preacucernici Parinti si iubiti credinciosi,
Incepem, cu ajutorul bunului Dumnezeu, Postul Mare - care dureaza 40 de zile - urmate de Saptamana Sfintelor Patimi. In tot acest Post suntem chemati sa participam si noi la Patimile Mantuitorului nostru Iisus Hristos incununate cu moartea pe cruce si Invierea de a treia zi. Suntem chemati deci „sa murim cu Hristos si sa inviem impreuna cu El”. Aceasta taina a mortii cu Hristos si a invierii cu El s-a petrecut deja la botezul nostru pe care trebuie sa-l actualizam mereu, zi de zi. Dar ce inseamna mai concret „sa murim cu Hristos si sa inviem cu El”? Un mare teolog ortodox francez (Olivier Clément, †2009) spunea ca viata noastra este alcatuita din „morti partiale” si din „invieri partiale”, pana la moartea finala si Invierea definitiva.

Intr’adevar fiecare dintre noi, in incercarile de zi cu zi: boli, nereusite de tot felul, neintelegi in familie sau cu semenii, munca istovitoare, lipsuri - toate, consecinte ale pacatelor noastre - facem in fond o experienta a mortii sau pregustam moartea, pentru ca in aceste incercari elanul vietii si curajul ni se imputineaza, iar tristetea tinde sa puna stapanire pe suflet. Experimentam deci pe moment dezgust de viata, traim un fel de moarte, o „moarte partiala”. Totusi din aceasta moarte ne putem ridica imediat, putem invia daca cerem cu credinta si smerenie ajutorul lui Dumnezeu. Cand strigam din toata inima dupa ajutorul lui Dumnezeu, repetand mereu ca si Psalmistul: „Dumnezeule, vino degraba in ajutorul meu” (Psalm 69, 10) sau „Doamne ajuta-ma”, „Doamne iarta-ma” sau „Doamne, nu ma parasi”, vom simti imediat ca sufletul ni se usureaza, ca se intareste in noi elanul vietii si curajul de a nu ne lasa abatuti de povara greutatilor, ci de a lupta cu ele pana la capat. Astfel ne ridicam, biruim incercarea, chiar daca nu de tot, deci inviem „partial”, desi peste putin vom cadea din nou pentru ca firea noastra este slaba si nestatornica. Ea se intareste numai cu timpul prin hotararea mereu innoita de a nu ne lasa infranti de poverile vietii, ci de a ne lupta cu ele pana la capat, cu curaj si cu nadejde de biruinta. Din pacate, de multe ori nu intelegem sensul necazurilor, ne saturam repede de ele, nu le mai suportam si in loc sa le punem pe seama pacatelor noastre, cautam „tapi ispasitori”, invinuind pe altii de durerile sau insuccesele proprii. Ii judecam pe cei din jurul nostru si chiar pe Dumnezeu, pentru ca ni se pare ca suferim pe nedrept. Astfel prelungim moartea in care ne aflam, in loc s-o biruim imediat prin inviere, adica prin rugaciune si ganduri pozitive, care inmultesc in noi curajul si nadejdea neclintita ca pana la urma vom birui.

Iubiti credinciosi,
Postul Mare este un exercitiu duhovnicesc. El ne ajuta sa biruim pacatele si pornirile patimase care slabesc in noi sufletul, incat acesta nu mai are energia necesara ca sa biruiasca greutatile vietii. Prin postul de sapte saptamani trupul slabeste, dar sufletul se intareste, se umple de energii divine si de curaj in lupta cu ispitele vietii. Toti Parintii ascetici spun ca postul nu urmareste omorarea trupului, ci omorarea patimilor care ne distrug si sufletul si trupul. Caci fara infranare de la mancare si bautura si alte nevointe ascetice este cu neputinta sa tinem in frau si sa biruim miscarile patimase ale trupului. Sfantul Ioan Scararul spune: „cel ce voieste sa biruiasca dracul curviei cu lacomia pantecelui si cu saturare, este asemenea celui ce voieste sa stinga parjolul cu gaz”. Iar mai departe spune: „Postul este curmarea aprinderii (trupesti), alungarea gandurilor rele, eliberarea de visari, curatia rugaciunii […], paza mintii […], sanatatea trupului, pricinuitorul nepatimirii, iertarea pacatelor, usa si desfatarea raiului”. Si dand cuvantul lacomiei pantecelui, „tirana a tuturor muritorilor”, aceasta isi prezinta odraslele astfel: „fiul meu cel intai nascut este slujitorul curviei; al doilea dupa el este cel al invartosarii inimii; al treilea e somnul. Apoi din ei porneste o mare de ganduri, valuri de patimi, adanc de necuratii nestiute si negraite”.

Postul este si „curatia rugaciunii”. El ne ajuta sa facem o rugaciune curata, netulburata de ganduri straine, deci sa ne rugam cu mintea concentrata in inima, pentru ca sa simtim dulceata harului ascuns de la botez in inima noastra. Atunci rugaciunea ne va fi draga, o vom face cu bucurie. Aceiasi Parinti spun ca nimeni nu se poate ruga cu stomacul plin, pentru ca mintea nu sta la rugaciune, ci se imprastie in cele din afara sau coboara in simturi si le aprinde de pofta.

Pentru ca sa fie deplin, postul trebuie impreunat cu milostenia, cu facerea de bine fața de cei care se afla in lipsa si suferinta. Aici va pun la inima din nou proiectul nostru: „Burse pentru copii saraci din Moldova”, pe care va rog sa-l sustineti mai departe. (a se vedea http://www.mitropolia-ro.de/index.php/activitati/burse-copiii-moldova).

Iubiti credinciosi,
Duminica de astazi se numeste si „Duminica iertarii”, pentru ca suntem chemati sa ne cerem iertare unii de la altii pentru tot ce am gresit unii fata de altii, in familie, in parohie, la serviciu. Altfel postul nu este primit de Dumnezeu, nici rugaciunea.

In calitatea mea de Pastor sufletesc al vostru al tuturor, va cer si eu iertare pentru tot ceea ce am gresit fata de unii sau fata de altii. In primul rand imi cer iertare pentru lipsa de rabdare pe care am avut-o uneori si pentru sminteala pe care am putut-o pricinui, desigur fara voie. Dar si pacatul fara de voie este totusi pacat. La randul meu, iert pe toti cei ce nu m-au ascultat sau m-au vorbit de rau.

Ne cerem iertare unii de la altii, dar sa nu uitam sa cerem iertare si de la Dumnezeu in Taina Spovedaniei pentru ca numai Spovedania ne usureaza cu adevarat constiinta.

Bunul Dumnezeu sa va binecuvanteze pe toti si sa va intareasca sa postiti tot Postul acesta cu folos de mantuire.

Mitropolitul Serafim Joanta

Sursa: mitropolia-ro.de

 

.